Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-.

DECIZIA CIVILĂ NR. 715

Ședința publică din 12 iunie 2008

PREȘEDINTE: Claudia LIBER

JUDECĂTOR 2: Pătrru Răzvan

JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții recurenți Consiliul Local Municipiul T și Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 143/4.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect act emis de autorități publice locale.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți și avocat în reprezentarea reclamantei intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar adeverința medicală pentru justificarea lipsei de la termenul de judecată anterior.

Nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.

Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 3296/30 din 15.09.2006, reclamanta a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului T nr. 222 din data de 30.05.2006, respectiv a art. 1 pct.10, în ceea ce privește preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Tas pațiului în suprafață de 109,96 mp. (parter și subsol) situat în T- ( actualmente-);

- anularea Adresei nr. - 2006 - 1422/09.08.2006 a Primăriei Municipiului T prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată în temeiul art.7 din Legea nr. 554/2007 de societatea reclamantă, împotriva nr. 222 fin data de 30.05.2006;

- suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea prezentului demers judiciar;

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că, prin nr. 222/30.05.2006, privind preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului T și în evidența mijloacelor fixe a unor spații cu altă destinație decât ceea de locuință, transmise în baza HG nr. 391/06.06.1995, în folosința gratuită pe o perioadă de 10 ani, la - -, -, UNIVERSITZATEA DE ȘTINȚE AGRICOLE, -, și -, s-a hotărât în mod nelegal preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului T în evidența mijloacelor fixe a spațiului cu altă destinație decât ceea de locuință situat în T, str. - ( actualmente - - ) nr. 1, în suprafață de 109,96.

Hotărârea atacată a fost considerată de reclamantă ca fiind nelegală, pe motiv că imobilul în cauză nu formează obiectul prevederilor art.1 alin 2 din HG nr.391/1995, în baza cărora s-a hotărât preluarea acestuia în administrarea T, ci a format obiectul dispozițiilor art.1 alin 1 al aceluiași act normativ, având regim juridic esențial distinct, căci prevederile art. 1 alin.2 din HG nr.391/1995 vizează exclusiv spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome, prevăzute în anexele 1-4 care, prin efectul hotărârii de guvern menționate, se transmit în folosința gratuită a societăților comerciale cu capital majoritar de stat având activitate de producție în domeniile: morărit și panificație, carne și produse din carne, lapte și produse din lapte, și produse din, pe o perioadă de 10 ani.

În conformitate cu dispozițiile speciale, limitative și restrictive ale HG nr. 391/1995, spațiul comercial situat în T, str. - nr.1, individualizat în art.1, pct. 10 din HCL mr. 222/2006, care formează obiectul prezentului dosar, nu a fost inclus în categoria spațiilor aflate în patrimoniul Consiliului Local ori a unei regii autonome.

În Anexa nr. 4. la HG nr. 391/1995 s-a menționat transmiterea spațiului comercial individualizat sub denumirea " Magazin de vânzare " din patrimoniul - " " T, în patrimoniul -" " T, deci la data intrării în vigoare a HG nr. 391/1995, - - avea drept de administrare operativă a spațiului în cauză, aceasta constituind și rațiunea pentru care această societate a fost evidențiată în Anexa nr. 4 la HG nr.391/1995 drept persoana de la care se transmite spațiul comercial către -

Reclamanta a mai arătat faptul că independent de argumentele prezentate, Consiliul Local al Municipiului Tae mis un act administrativ având ca obiect un spațiu comercial al cărui drept de proprietate era litigios, față de faptul că reclamanta a promovat la data de 05.10.2005 o acțiune civilă având drept obiect constatarea dobândirii prin efectul legii a dreptului de proprietate asupra spațiului comercial, obiect al prezentului litigiu, înscris în Cf col. 38 T și Cf ind. - T, nr. top. 332/LV, iar prin Sentința civilă nr. 6405/20.06.2006, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea, recunoscând dreptul de proprietate al reclamantei, fiind și intabulat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 15/1990, HG 1353/1990 și HG 391/1995.

Reclamanta și-a motivat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 1, art. 8 și următoarele din Legea nr. 544/2004.

Pentru termenul de judecată din data de 16.10.2006 reclamanta a formulat Cerere de suspendare a acțiunii, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii civile ce face obiectul Dosarului nr. 13832/2005 al Judecătoriei Timișoara, aflat în faza procesuală a apelului în Dosar nr- al tribunalului Timiș, cu privire la constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra spațiului comercial situat în T,-.

Cauza a fost suspendată, iar după repunerea pe rol a dosarului pârâtul Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului au depus Întâmpinare,prin care a invocat în principal excepțiile privind neîndeplinirea procedurii prealabile și cea a lipsei de interes al reclamantei, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată și nefondată, având în vedere faptul că spațiul situat în T- înscris în CF nr. 38, nr. top. 332, sub denumirea de 7 cu 1,32% și 29/2153 în proprietatea Statului Român a fost în evidența mijloacelor fixe RA URBIS T la data intrării în vigoare a HG nr. 391/1995, fiind scos din evidență pe baza protocolului de predare - primire, încheiat în anul 1996 și pe care - - și l-a însușit, astfel că după trecerea termenului de 10 ani spațiul a reintrat în evidența mijloacelor fixe ale Consiliului Local al Municipiului

Prin sentința civilă nr. 134/CA/4.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus anularea în parte a nr. 222/30.05.2006 al Municipiului T respectiv a art. 1, pct.10, în ceea ce privește preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Tas pațiului în suprafață de 109,96 mp. (parter și subsol) situat în T- ( actualmente-), precum și anularea Adresei nr. - 2006 - 1422/09.08.2006 a Primăriei Municipiului T prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 de către reclamantă, împotriva 222/30.05.2006 T, respingând excepțiile invocate de pârâta Consiliul Local al Mun. T prin Primar.

Cu referire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâte, tribunalul a dispus respingerea ei, față de faptul că acestea din urmă nu au putut face dovada comunicării reclamantei a Deciziei nr. 222/2006, cu Borderoul de expediție din data de 08.06.2006, căci în lipsa nr. actului ce trebuia trecut în coloana nr. înreg. nu rezultă că această decizie face obiectul comunicării,sau este vorba de o altă corespondență trimisă reclamantei. În ce privește excepția lipsei interesului, față de litigiile anterioare, prin care reclamanta și-a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prevăzut în actul administrativ contestat în prezentul dosar, rezultă interesul acesteia în anularea parțială a actului, situație față de care și această excepție urmează a fi respinsă.

La dosar a fost depusă Hotărârea nr. 222 din 30.05.2006 privind preluarea în administrația Consiliului Local al Municipiului T și în evidența mijloacelor fixe a unor spații cu altă destinație decât aceea de locuință, transmise în baza Hotărârii Guvernului României nr. 391/06.06.1995, în folosința gratuită pe o perioadă de 10 ani, la -, UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE, și, la art. 1 pct.10.fiind indicat imobilul din- situat la parterul și subsolul imobilului, având intrarea din stradă, cu suprafața utilă de S= 109,96 mp.

Acest imobil a făcut obiectul dosarului nr. 13832/05.10.2005 al Judecătoriei Timișoara, în care reclamanta - a chemat în judecată pârâții - și Consiliul Local al Municipiului T, solicitând instanței să constate că a dobândit prin efectul legii, dreptul de proprietate asupra spațiului comercial situat în T,-, individualizat sub denumirea 7, în suprafață de 108,10. cu 1,34% părți comune indivize și 29/2153 teren în folosință, înscris în CF colectiv 38 T și CF individual - T, nr. top. 332/LV; înscrierea dreptului de proprietate în CF în principal cu titlu" conform Legii nr. 15/1990 și HG nr. 1353/1990" iar în subsidiar cu titlu " conform HG 391/1995".

Prin sentința civilă nr. 6405/20.06.2006, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea reclamantei și a constatat că reclamanta - - a dobândit prin efectul legii dreptul de proprietate asupra spațiului comercial în litigiu,dispunându-se și intabularea dreptului " conform Legii nr. 15/1990,HG nr. 391/1995".

Împotriva sentințe a declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, însă prin Decizia civilă nr. 308/A/17.04.2007 Tribunalul Timișa respins a respins apelul, apreciind că nu prezintă relevanță motivul adoptării HCL nr. 222/30.05.2006 al Municipiului T, atâta timp cât reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului în litigiu în baza HG nr. 1353/1990, act normativ pe care apelantul este ținut să-l respecte.

Împotriva deciziei civile nr. 308/A/17.04.2007, a declarat recurs pârâta Consiliul Local al Municipiului T, însă Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia civilă nr. 1045/08.10.2007 a dispus respingerea recursului, motivat de aceea că nr. 222/2006 a fost adoptată la data de 30.05.2006, în condițiile în care litigiul dintre părți era deja înregistrat la Judecătoria Timișoara ( din data de 05.10.2005), context în care în mod corect s-a reținut de instanța de fond că această hotărâre nu poate aduce atingere unor acte normative adoptate anterior și de superior fiind o dovadă a faptului că acest spațiu nu se află în administrarea Consiliului Local al Municipiului

Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată de reclamanta este întemeiată, și admis-o, în conformitate cu dispozițiile art. 18 (1) din Legea nr. 554/2004 și a dispus anularea în parte a nr. 222/30.05.2006 al Municipiului T respectiv a art. 1, pct.10, în ceea ce privește preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Tas pațiului în suprafață de 109,96 mp. (parter și subsol) situat în T- ( actualmente-), precum și anularea Adresei nr. - 2006 - 1422/09.08.2006 a Primăriei Municipiului T prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 de către reclamantă, împotriva 222/30.05.2006 T, urmând a respinge excepțiile invocate de pârâta Consiliul Local al Mun. T prin Primar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții Primăria Municipiului T și Consiliul Local, solicitând modificarea în tot a sentinței primei instanțe și rejudecând pe fond să respingă acțiunea formulată de către reclamantă. Pe cale de excepție reiterează excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, în sensul că plângerea prealabilă formulată de reclamanta intimată nu-și mai poate produce efectele, deoarece pentru a avea eficiență procedura prealabilă trebuie îndeplinită în termenul stipulat expres de dispozițiile art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 ce prevede: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există".

Față de cele de mai sus, solicită să se constate că plângerea prealabilă nu există, întrucât reclamanta a înregistrat-o la data de 17.07.2006, deci după mai mult de 30 de zile de la data emiterii actului și anume 30.05.2006, iar potrivit legiuitorului îndeplinirea procedurii prealabile este imperativă, acest aspect rezultând din însăși formularea folosită: "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente ", astfel că instanța de fond a pronunțat sentința civilă atacată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece s-a făcut dovada comunicării către a Hotărârii nr. 222/30.05.2006.

De asemenea tot pe cale de excepție reiterează și lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii privind anularea HCL nr. 222/30.05.2006, atâta timp cât acesta spațiu sub denumirea de 7 situat în T-, cu 1,32 % pc și 2153 mp. se află în proprietatea Statului Român conform CF nr. 38, nr. top 332 T, iar reclamanta deține spațiul în litigiu conform protocolului de primire încheiat în anul 1996, având doar un drept de exploatare a acestuia și o obligație de întreținere.

Consideră că excepția este admisibilă întrucât pentru a justifica sesizarea instanței interesul trebuie să fie legitim, adică să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, să fie personal și direct și să fie născut la momentul promovării acțiunii, ori reclamanta prin emiterea HCL nr. 222/30.05.2006, atâta timp cât imobilul nu este în proprietatea sa, astfel că neavând un drept de proprietate dovedit de un extras CF, nu poate fi vorba nici de interes.

Față de acestea solicită admiterea recursului, să se modifice în tot sentința civilă nr. 134 din 4.02.2008, și pe cale de consecință să se respingă ca inadmisibilă, netemeinică, nefondată și nelegală acțiunea formulată de reclamanta intimată întrucât perioada de 10 ani a expirat în luna mai 2006, conform protocolului de predare primire însușit de către intimată, astfel că nr. 222/30.05.2006, conform căreia spațiul a reintrat în administrarea este temeinică și legală.

La dosar s-a depus întâmpinare de către reclamanta intimată, prin care solicită respingerea recursului.

În motivarea întâmpinării, arată că recursul este nefondat, în ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, în mod corect prima instanță a respins-o reținând că pârâții nu au putut face dovada comunicării către societate a Hotărârii nr.- 222/2006 cu borderoul de expediție din data de 8.06.2006, "căci în lipsa numărului actului ce trebuia trecut în coloana cu nr. înregistrare nu rezultă că această decizie face obiectul comunicării sau este vorba de altă corespondență trimisă reclamantei."

Referitor la excepția lipsei de interes și aceasta consideră că este nefondată întrucât în contextul litigiilor anterioare prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prevăzut în actul administrativ contestat în prezentul dosar, rezultă cu prisosință interesul său în anularea parțială a Hotărârii nr. 222/2006.

Pe fondul cauzei, învederează că prin T nr. 222/30.05.2006 privind preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului T și în evidența mijloacelor fixe a unor spații cu altă destinație decât cea de locuință, transmise în baza nr.HG 391/6.06.1995, în folosința gratuită pe o perioadă de 10 ani, la, Untim, și s-a hotărât în mod nelegal preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului T și în evidența mijloacelor fixe a spațiului cu altă destinație decât cea de locuință situat în T str. - (actualmente str. - -) nr. 1 în suprafață de 109,96 mp.

Mai mult s-a reținut că autoritate de lucru judecat, că W"imobilul în litigiu nu poate forma obiectul prevederilor art. 1 aliniatul 2 din nr.HG 391/1995 deoarece această hotărâre vizează exclusiv spațiile aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome, care, prin efectul nr.HG 391/1995 se trans mit în folosință gratuită societăților comerciale cu capital majoritar de stat atât activitate de producție în domeniile: și produse din paște".

Analizând actele dosarului, criticile recurenților Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:

Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile,invocată ca motiv de recurs, Curtea constată că recurenții invocă depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru formularea plângerii prealabile în cazul atacării în justiție a actului administrativ pretins nelegal.

Curtea observă însă că hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 222/2006, a cărei legalitate formează obiectul prezentului litigiu, nu a fost comunicată reclamantei "", recurenții nefăcând dovada că acea corespondență, menționată în borderoul atașat în copie la fila 74 din dosarul Tribunalului Timiș, avea ca obiect această hotărâre, și nici faptul că acea corespondență a fost comunicată la sediul reclamantei, din localitatea.

În condițiile în care nu s-a făcut dovada comunicării legale către reclamantă a hotărârii respective, nu se poate reține că termenul de 30 de zile a început să curgă pentru reclamantă, motiv pentru care Curtea apreciază că această excepția este nefondată.

Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că în discuție este legalitatea art. 1 punctul 10 al hotărârii Consiliului Local al Municipiului T nr. 222/2006, prin care s-a aprobat preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Tai mobilului situat în municipiul T, strada - (în prezent - -) nr. 1, în suprafață de 109,96 mp, în privința căruia reclamanta susține că are un drept de proprietate.

Curtea constată, în această privință, că prin sentința civilă nr. 6405/20.06.2006 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1045/18.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, (atașată la filele 124-129 din dosarul Tribunalului Timiș ), s-a constat că reclamanta a dobândit prin efectul legii dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.

În aceste condiții, nu se poate reține că Statul Român este proprietarul imobilului respectiv, dreptul de proprietate al reclamantei fiind stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, învestită cu forță executorie.

Împrejurarea că acest drept al reclamantei nu a fost înscris în Cartea Funciară nu poate avea semnificația inexistenței acestui drept, întrucât înscrierile de carte funciară nu au caracter constitutiv de drepturi, iar lipsa înscrierii nu poate fi opusă decât de terții care nu au cunoștință de situația reală a bunului respectiv.

În acest sens, Curtea amintește că art. 20 alin. 3 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, prevede că "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor".

În prezenta cauză, Curtea reține că dreptul de proprietate al reclamantei a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească emisă într-o cauză în care a fost parte și Consiliul Local al Municipiului T, astfel încât această autoritate publică are cunoștință despre titlul în temeiul căruia a dobândit reclamanta dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.

În aceste condiții, lipsa înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei în Cartea funciară nu poate fi invocată de recurentul emitent al hotărârii atacate.

De vreme ce reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu -drept opozabil recurenților, având în vedere dispozițiile art. 480 Cod Civil, Curtea reține caracterul nelegal al preluării imobilului respectiv în administrarea Consiliului Local al Municipiului prin hotărârea nr. 222/2006 a Consiliului Local al Municipiului

Dat fiind faptul că reclamanta este proprietara acelui spațiu, orice drept de administrare a acestuia nu poate fi decât consecința voinței reclamantei, iar nu a municipiului T sau a organului deliberativ al acesteia, întrucât această autoritate are competențe referitoare la proprietatea localității, iar nu la proprietatea deținută de terți.

În raport cu situația reținută, Curtea consideră că art. 1 punctul 10 al hotărârii Consiliului Local al Municipiului T nr. 222/2006 este nelegal, întrucât aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei, încălcând dispozițiile art. 480 cod civil și limitele competenței de reglementare atribuite autorităților locale, care au dreptul de a administra exclusiv bunuri proprietatea localității sau a Statului Român.

În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția recurată este temeinică și legală, recursul formulat de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 134/CA/4.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 134/CA/4.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- LIBER - - - -

GREFIER,

- -

Red./30.06.2008

Tehnodact./ 2 ex./1.07.2008

Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecători.

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-.

DECIZIA CIVILĂ NR. 715

Ședința publică din 12 iunie 2008

PREȘEDINTE: - LIBER

JUDECĂTOR: - -

JUDECĂTOR: - - -

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții recurenți Consiliul Local Municipiul T și Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 143/4.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect act emis de autorități publice locale.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți și avocat în reprezentarea reclamantei intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar adeverința medicală pentru justificarea lipsei de la termenul de judecată anterior.

Nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.

Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 3296/30 din 15.09.2006, reclamanta a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului T nr. 222 din data de 30.05.2006, respectiv a art. 1 pct.10, în ceea ce privește preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Tas pațiului în suprafață de 109,96 mp. (parter și subsol) situat în T- ( actualmente-);

- anularea Adresei nr. - 2006 - 1422/09.08.2006 a Primăriei Municipiului T prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată în temeiul art.7 din Legea nr. 554/2007 de societatea reclamantă, împotriva nr. 222 fin data de 30.05.2006;

- suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea prezentului demers judiciar;

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că, prin nr. 222/30.05.2006, privind preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului T și în evidența mijloacelor fixe a unor spații cu altă destinație decât ceea de locuință, transmise în baza HG nr. 391/06.06.1995, în folosința gratuită pe o perioadă de 10 ani, la - -, -, UNIVERSITZATEA DE ȘTINȚE AGRICOLE, -, și -, s-a hotărât în mod nelegal preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului T în evidența mijloacelor fixe a spațiului cu altă destinație decât ceea de locuință situat în T, str. - ( actualmente - - ) nr. 1, în suprafață de 109,96.

Hotărârea atacată a fost considerată de reclamantă ca fiind nelegală, pe motiv că imobilul în cauză nu formează obiectul prevederilor art.1 alin 2 din HG nr.391/1995, în baza cărora s-a hotărât preluarea acestuia în administrarea T, ci a format obiectul dispozițiilor art.1 alin 1 al aceluiași act normativ, având regim juridic esențial distinct, căci prevederile art. 1 alin.2 din HG nr.391/1995 vizează exclusiv spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome, prevăzute în anexele 1-4 care, prin efectul hotărârii de guvern menționate, se transmit în folosința gratuită a societăților comerciale cu capital majoritar de stat având activitate de producție în domeniile: morărit și panificație, carne și produse din carne, lapte și produse din lapte, și produse din, pe o perioadă de 10 ani.

În conformitate cu dispozițiile speciale, limitative și restrictive ale HG nr. 391/1995, spațiul comercial situat în T, str. - nr.1, individualizat în art.1, pct. 10 din HCL mr. 222/2006, care formează obiectul prezentului dosar, nu a fost inclus în categoria spațiilor aflate în patrimoniul Consiliului Local ori a unei regii autonome.

În Anexa nr. 4. la HG nr. 391/1995 s-a menționat transmiterea spațiului comercial individualizat sub denumirea " Magazin de vânzare " din patrimoniul - " " T, în patrimoniul -" " T, deci la data intrării în vigoare a HG nr. 391/1995, - - avea drept de administrare operativă a spațiului în cauză, aceasta constituind și rațiunea pentru care această societate a fost evidențiată în Anexa nr. 4 la HG nr.391/1995 drept persoana de la care se transmite spațiul comercial către -

Reclamanta a mai arătat faptul că independent de argumentele prezentate, Consiliul Local al Municipiului Tae mis un act administrativ având ca obiect un spațiu comercial al cărui drept de proprietate era litigios, față de faptul că reclamanta a promovat la data de 05.10.2005 o acțiune civilă având drept obiect constatarea dobândirii prin efectul legii a dreptului de proprietate asupra spațiului comercial, obiect al prezentului litigiu, înscris în Cf col. 38 T și Cf ind. - T, nr. top. 332/LV, iar prin Sentința civilă nr. 6405/20.06.2006, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea, recunoscând dreptul de proprietate al reclamantei, fiind și intabulat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 15/1990, HG 1353/1990 și HG 391/1995.

Reclamanta și-a motivat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 1, art. 8 și următoarele din Legea nr. 544/2004.

Pentru termenul de judecată din data de 16.10.2006 reclamanta a formulat Cerere de suspendare a acțiunii, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii civile ce face obiectul Dosarului nr. 13832/2005 al Judecătoriei Timișoara, aflat în faza procesuală a apelului în Dosar nr- al tribunalului Timiș, cu privire la constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra spațiului comercial situat în T,-.

Cauza a fost suspendată, iar după repunerea pe rol a dosarului pârâtul Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului au depus Întâmpinare,prin care a invocat în principal excepțiile privind neîndeplinirea procedurii prealabile și cea a lipsei de interes al reclamantei, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată și nefondată, având în vedere faptul că spațiul situat în T- înscris în CF nr. 38, nr. top. 332, sub denumirea de 7 cu 1,32% și 29/2153 în proprietatea Statului Român a fost în evidența mijloacelor fixe RA URBIS T la data intrării în vigoare a HG nr. 391/1995, fiind scos din evidență pe baza protocolului de predare - primire, încheiat în anul 1996 și pe care - - și l-a însușit, astfel că după trecerea termenului de 10 ani spațiul a reintrat în evidența mijloacelor fixe ale Consiliului Local al Municipiului

Prin sentința civilă nr. 134/CA/4.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus anularea în parte a nr. 222/30.05.2006 al Municipiului T respectiv a art. 1, pct.10, în ceea ce privește preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Tas pațiului în suprafață de 109,96 mp. (parter și subsol) situat în T- ( actualmente-), precum și anularea Adresei nr. - 2006 - 1422/09.08.2006 a Primăriei Municipiului T prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 de către reclamantă, împotriva 222/30.05.2006 T, respingând excepțiile invocate de pârâta Consiliul Local al Mun. T prin Primar.

Cu referire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâte, tribunalul a dispus respingerea ei, față de faptul că acestea din urmă nu au putut face dovada comunicării reclamantei a Deciziei nr. 222/2006, cu Borderoul de expediție din data de 08.06.2006, căci în lipsa nr. actului ce trebuia trecut în coloana nr. înreg. nu rezultă că această decizie face obiectul comunicării,sau este vorba de o altă corespondență trimisă reclamantei. În ce privește excepția lipsei interesului, față de litigiile anterioare, prin care reclamanta și-a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prevăzut în actul administrativ contestat în prezentul dosar, rezultă interesul acesteia în anularea parțială a actului, situație față de care și această excepție urmează a fi respinsă.

La dosar a fost depusă Hotărârea nr. 222 din 30.05.2006 privind preluarea în administrația Consiliului Local al Municipiului T și în evidența mijloacelor fixe a unor spații cu altă destinație decât aceea de locuință, transmise în baza Hotărârii Guvernului României nr. 391/06.06.1995, în folosința gratuită pe o perioadă de 10 ani, la -, UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE, și, la art. 1 pct.10.fiind indicat imobilul din- situat la parterul și subsolul imobilului, având intrarea din stradă, cu suprafața utilă de S= 109,96 mp.

Acest imobil a făcut obiectul dosarului nr. 13832/05.10.2005 al Judecătoriei Timișoara, în care reclamanta - a chemat în judecată pârâții - și Consiliul Local al Municipiului T, solicitând instanței să constate că a dobândit prin efectul legii, dreptul de proprietate asupra spațiului comercial situat în T,-, individualizat sub denumirea 7, în suprafață de 108,10. cu 1,34% părți comune indivize și 29/2153 teren în folosință, înscris în CF colectiv 38 T și CF individual - T, nr. top. 332/LV; înscrierea dreptului de proprietate în CF în principal cu titlu" conform Legii nr. 15/1990 și HG nr. 1353/1990" iar în subsidiar cu titlu " conform HG 391/1995".

Prin sentința civilă nr. 6405/20.06.2006, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea reclamantei și a constatat că reclamanta - - a dobândit prin efectul legii dreptul de proprietate asupra spațiului comercial în litigiu,dispunându-se și intabularea dreptului " conform Legii nr. 15/1990,HG nr. 391/1995".

Împotriva sentințe a declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, însă prin Decizia civilă nr. 308/A/17.04.2007 Tribunalul Timișa respins a respins apelul, apreciind că nu prezintă relevanță motivul adoptării HCL nr. 222/30.05.2006 al Municipiului T, atâta timp cât reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului în litigiu în baza HG nr. 1353/1990, act normativ pe care apelantul este ținut să-l respecte.

Împotriva deciziei civile nr. 308/A/17.04.2007, a declarat recurs pârâta Consiliul Local al Municipiului T, însă Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia civilă nr. 1045/08.10.2007 a dispus respingerea recursului, motivat de aceea că nr. 222/2006 a fost adoptată la data de 30.05.2006, în condițiile în care litigiul dintre părți era deja înregistrat la Judecătoria Timișoara ( din data de 05.10.2005), context în care în mod corect s-a reținut de instanța de fond că această hotărâre nu poate aduce atingere unor acte normative adoptate anterior și de superior fiind o dovadă a faptului că acest spațiu nu se află în administrarea Consiliului Local al Municipiului

Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată de reclamanta este întemeiată, și admis-o, în conformitate cu dispozițiile art. 18 (1) din Legea nr. 554/2004 și a dispus anularea în parte a nr. 222/30.05.2006 al Municipiului T respectiv a art. 1, pct.10, în ceea ce privește preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Tas pațiului în suprafață de 109,96 mp. (parter și subsol) situat în T- ( actualmente-), precum și anularea Adresei nr. - 2006 - 1422/09.08.2006 a Primăriei Municipiului T prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 de către reclamantă, împotriva 222/30.05.2006 T, urmând a respinge excepțiile invocate de pârâta Consiliul Local al Mun. T prin Primar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții Primăria Municipiului T și Consiliul Local, solicitând modificarea în tot a sentinței primei instanțe și rejudecând pe fond să respingă acțiunea formulată de către reclamantă. Pe cale de excepție reiterează excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, în sensul că plângerea prealabilă formulată de reclamanta intimată nu-și mai poate produce efectele, deoarece pentru a avea eficiență procedura prealabilă trebuie îndeplinită în termenul stipulat expres de dispozițiile art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 ce prevede: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există".

Față de cele de mai sus, solicită să se constate că plângerea prealabilă nu există, întrucât reclamanta a înregistrat-o la data de 17.07.2006, deci după mai mult de 30 de zile de la data emiterii actului și anume 30.05.2006, iar potrivit legiuitorului îndeplinirea procedurii prealabile este imperativă, acest aspect rezultând din însăși formularea folosită: "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente ", astfel că instanța de fond a pronunțat sentința civilă atacată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece s-a făcut dovada comunicării către a Hotărârii nr. 222/30.05.2006.

De asemenea tot pe cale de excepție reiterează și lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii privind anularea HCL nr. 222/30.05.2006, atâta timp cât acesta spațiu sub denumirea de 7 situat în T-, cu 1,32 % pc și 2153 mp. se află în proprietatea Statului Român conform CF nr. 38, nr. top 332 T, iar reclamanta deține spațiul în litigiu conform protocolului de primire încheiat în anul 1996, având doar un drept de exploatare a acestuia și o obligație de întreținere.

Consideră că excepția este admisibilă întrucât pentru a justifica sesizarea instanței interesul trebuie să fie legitim, adică să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, să fie personal și direct și să fie născut la momentul promovării acțiunii, ori reclamanta prin emiterea HCL nr. 222/30.05.2006, atâta timp cât imobilul nu este în proprietatea sa, astfel că neavând un drept de proprietate dovedit de un extras CF, nu poate fi vorba nici de interes.

Față de acestea solicită admiterea recursului, să se modifice în tot sentința civilă nr. 134 din 4.02.2008, și pe cale de consecință să se respingă ca inadmisibilă, netemeinică, nefondată și nelegală acțiunea formulată de reclamanta intimată întrucât perioada de 10 ani a expirat în luna mai 2006, conform protocolului de predare primire însușit de către intimată, astfel că nr. 222/30.05.2006, conform căreia spațiul a reintrat în administrarea este temeinică și legală.

La dosar s-a depus întâmpinare de către reclamanta intimată, prin care solicită respingerea recursului.

În motivarea întâmpinării, arată că recursul este nefondat, în ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, în mod corect prima instanță a respins-o reținând că pârâții nu au putut face dovada comunicării către societate a Hotărârii nr.- 222/2006 cu borderoul de expediție din data de 8.06.2006, "căci în lipsa numărului actului ce trebuia trecut în coloana cu nr. înregistrare nu rezultă că această decizie face obiectul comunicării sau este vorba de altă corespondență trimisă reclamantei."

Referitor la excepția lipsei de interes și aceasta consideră că este nefondată întrucât în contextul litigiilor anterioare prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prevăzut în actul administrativ contestat în prezentul dosar, rezultă cu prisosință interesul său în anularea parțială a Hotărârii nr. 222/2006.

Pe fondul cauzei, învederează că prin T nr. 222/30.05.2006 privind preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului T și în evidența mijloacelor fixe a unor spații cu altă destinație decât cea de locuință, transmise în baza nr.HG 391/6.06.1995, în folosința gratuită pe o perioadă de 10 ani, la, Untim, și s-a hotărât în mod nelegal preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului T și în evidența mijloacelor fixe a spațiului cu altă destinație decât cea de locuință situat în T str. - (actualmente str. - -) nr. 1 în suprafață de 109,96 mp.

Mai mult s-a reținut că autoritate de lucru judecat, că W"imobilul în litigiu nu poate forma obiectul prevederilor art. 1 aliniatul 2 din nr.HG 391/1995 deoarece această hotărâre vizează exclusiv spațiile aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome, care, prin efectul nr.HG 391/1995 se trans mit în folosință gratuită societăților comerciale cu capital majoritar de stat atât activitate de producție în domeniile: și produse din paște".

Analizând actele dosarului, criticile recurenților Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:

Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile,invocată ca motiv de recurs, Curtea constată că recurenții invocă depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru formularea plângerii prealabile în cazul atacării în justiție a actului administrativ pretins nelegal.

Curtea observă însă că hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 222/2006, a cărei legalitate formează obiectul prezentului litigiu, nu a fost comunicată reclamantei "", recurenții nefăcând dovada că acea corespondență, menționată în borderoul atașat în copie la fila 74 din dosarul Tribunalului Timiș, avea ca obiect această hotărâre, și nici faptul că acea corespondență a fost comunicată la sediul reclamantei, din localitatea.

În condițiile în care nu s-a făcut dovada comunicării legale către reclamantă a hotărârii respective, nu se poate reține că termenul de 30 de zile a început să curgă pentru reclamantă, motiv pentru care Curtea apreciază că această excepția este nefondată.

Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că în discuție este legalitatea art. 1 punctul 10 al hotărârii Consiliului Local al Municipiului T nr. 222/2006, prin care s-a aprobat preluarea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Tai mobilului situat în municipiul T, strada - (în prezent - -) nr. 1, în suprafață de 109,96 mp, în privința căruia reclamanta susține că are un drept de proprietate.

Curtea constată, în această privință, că prin sentința civilă nr. 6405/20.06.2006 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1045/18.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, (atașată la filele 124-129 din dosarul Tribunalului Timiș ), s-a constat că reclamanta a dobândit prin efectul legii dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.

În aceste condiții, nu se poate reține că Statul Român este proprietarul imobilului respectiv, dreptul de proprietate al reclamantei fiind stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, învestită cu forță executorie.

Împrejurarea că acest drept al reclamantei nu a fost înscris în Cartea Funciară nu poate avea semnificația inexistenței acestui drept, întrucât înscrierile de carte funciară nu au caracter constitutiv de drepturi, iar lipsa înscrierii nu poate fi opusă decât de terții care nu au cunoștință de situația reală a bunului respectiv.

În acest sens, Curtea amintește că art. 20 alin. 3 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, prevede că "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor".

În prezenta cauză, Curtea reține că dreptul de proprietate al reclamantei a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească emisă într-o cauză în care a fost parte și Consiliul Local al Municipiului T, astfel încât această autoritate publică are cunoștință despre titlul în temeiul căruia a dobândit reclamanta dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.

În aceste condiții, lipsa înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei în Cartea funciară nu poate fi invocată de recurentul emitent al hotărârii atacate.

De vreme ce reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu -drept opozabil recurenților, având în vedere dispozițiile art. 480 Cod Civil, Curtea reține caracterul nelegal al preluării imobilului respectiv în administrarea Consiliului Local al Municipiului prin hotărârea nr. 222/2006 a Consiliului Local al Municipiului

Dat fiind faptul că reclamanta este proprietara acelui spațiu, orice drept de administrare a acestuia nu poate fi decât consecința voinței reclamantei, iar nu a municipiului T sau a organului deliberativ al acesteia, întrucât această autoritate are competențe referitoare la proprietatea localității, iar nu la proprietatea deținută de terți.

În raport cu situația reținută, Curtea consideră că art. 1 punctul 10 al hotărârii Consiliului Local al Municipiului T nr. 222/2006 este nelegal, întrucât aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei, încălcând dispozițiile art. 480 Cod Civil și limitele competenței de reglementare atribuite autorităților locale, care au dreptul de a administra exclusiv bunuri proprietatea localității sau a Statului Român.

În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția recurată este temeinică și legală, recursul formulat de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 134/CA/4.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 134/CA/4.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- LIBER - - - -

GREFIER,

- -

Red./30.06.2008

Tehnodact./ 2 ex./1.07.2008

Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecători.

Președinte:Claudia
Judecători:Claudia, Pătrru Răzvan, Mircea Ionel Chiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Timisoara