Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 716/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.716/R-CONT
Ședința publică din 19 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A cu sediul în Pitești,- bis, județul A și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.84/CA din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul SINDICATUL SANITAS A cu sediul în Pitești,-, județul A, în numele membrilor de sindicat, Model, Model, G,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică A și consilier juridic pentru intimatul-reclamant Sindicatul SANITAS A, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Sănătății.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanții părților precizează că nu au de formulat cereri prealabile.
Instanța constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică A, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii. Depune la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul-reclamant Sindicatul SANITAS A, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, având în vedere precizările din întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.84/CA din 06 februarie 2008 a Tribunalului Argeș - Secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de, Model, Model, G,; a fost obligată pârâta Autoritatea de Sănătate Publică A să plătească reclamanților, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 4 noiembrie 2005 - 4 noiembrie 2008, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății și a fost obligat pârâtul Ministerul Sănătății Publice să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 04 noiembrie 2008, Sindicatul Sanitas A în numele membrilor de sindicat:, Model, Model, G, a solicitat obligarea Autorității de Sănătate Publică A și Ministerul Sănătății Publice să le plătească drepturile salariale, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sub motiv că reclamanții sunt funcționari publici și începând cu 1 ianuarie 2004 aveau dreptul la plata sporurilor arătate conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, însă aceste dispoziții au fost suspendate până la 31 decembrie 2006 prin art.44 din OUG nr.92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006, deși art.41 și 53 din Constituție, ca și art.38 și 39 din Legea nr.53/2003, interzic renunțarea la drepturile recunoscute prin lege, iar limitarea acestora este lovită de nulitate.
Analizând acțiunea,tribunalula constatat că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul A și că în această calitate ei beneficiază de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în același procent și că drepturile arătate nu le-au fost achitate începând cu 01.01.2004, iar suspendarea plății lor este nelegală, fiind contrară dispozițiilor art.40 alin.2 din Codul muncii potrivit căruia angajatorii sunt obligați să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă,
De asemenea, tribunalul a constatat că lipsa de reglementare a procentului celor două suplimente nu este imputabilă reclamanților, astfel că revine instanței sarcina de a stabili cuantumul acestui procent, iar aceasta va fi realizată prin comparare cu reglementările aplicabile altor categorii de funcționari publici. Pe acest raționament,tribunalula stabilit că întinderea dreptului reclamanților la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare este de 25%, stabilit prin comparare cu sporul de 25% pentru complexitatea muncii, acordat funcționarilor publici care exercită controlul financiar preventiv respectiv, potrivit art.9 pct.7 din OG nr.119/1999.
Tribunalul, a mai reținut că nu poate refuza să dea eficiență dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, deoarece ar însemna să îngrădească dreptul reclamanților la acordarea celor două suplimente, iar o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii existența legilor cu caracter formal.
De asemenea a reținut că respingerea cererii ar crea o diferențiere și discriminare între reclamanți, pe deoparte, și alți funcționari, pe de altă parte, cărora prin lege li s-a stabilit sporul pentru complexitatea muncii de 25%, comparabil, cel puțin cu suplimentul postului.
În fine, tribunalul a mai invocat argumentul tras din faptul că și Curtea de Apel Pitești prin decizia nr.412/R-C/11.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, admițând recursul reclamanților și acțiunea acestora, a reținut că diferențierea între funcționarii publici, chiar sub aspect formal, nu profesional, când au atribuții identice, contravine disp.art.7 lit.a din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, ale art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, ale art.1 din Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea nr.103/2006, ale art.4 pct.3 din Carta Socială Europeană, revizuită, ratificată de România prin legea nr.74/1999, acte care fac parte din dreptul intern al României, potrivit dispozițiilor art.20 din Constituție și se aplică prioritar în condițiile în care normele interne nu sunt mai favorabile funcționarilor public, această discriminare trebuie să înceteze de îndată, nefiind admisibilă o prelungire a acesteia până la intervenția legiuitorului asupra actelor normative, în condițiile în care lipsa de reacție a legiuitorului într-un termen rezonabil nu poate fi sancționată, iar obligația de plată nu poate fi stabilită decât până la unificarea în acest sens a legislației salarizării funcționarilor publici.
În concluzie,tribunalula decis admiterea acțiunii.
Cu privire la perioada pentru care se acordă cele două suplimente,tribunalula decis că, prin aplicarea termenului de prescripție de 3 ani, având în vedere data introducerii acțiunii, 4.11.2008, acestea nu se pot acorda decât începând cu data de 4.11.2005, nu pe tot anul 2004, cum se pretinde prin acțiune, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte.
S-a reținut că, este întemeiată și acțiunea formulată împotriva celuilalt pârât, care a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite ierarhic superior, pentru a fi obligat să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
La 16.03.2009, Direcția de Sănătate Publică - Aad eclarat recurs criticând sentința instanței ca nelegală.
Se susține că soluția instanței de fond este nelegală întrucât aplicarea dispozițiilor art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 a fost suspendată prin legi succesive și că art.14 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind Finanțele publice, interzice orice cheltuială din fondurile publice. Se mai arată că, dreptul salariaților la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt drepturi constituționale, astfel că, refuzul plății acestor drepturi nu încalcă art.53 din Constituție, text ce consacră dreptul la salariul minim brut pe țară.
La 15 iunie 2009, Sindicatul Sanitas Aad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se susține că, nu sunt fondate criticile recurentei întrucât drepturile prevăzute de regulile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, sunt protejate de art.53 din Constituție.
Se invocă de asemenea Decizia nr.14 din 18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță care ar fi recunoscut dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
La 13.03.2009 a declarat recurs și Ministerul Sănătății, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că greșit instanța de fond a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune.
De asemenea, se susține că, greșit a fost respinsă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății.
Pe fond este criticată soluția primei instanțe, deoarece greșit aceasta a recunoscut reclamanților dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, textul art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, nu a intrat niciodată în vigoare, astfel că dreptul nu a fost câștigat niciodată.
Recursurile sunt fondate.
În esență cele două recursuri, conțin aceleași critici, respectiv greșita admitere a pretențiilor reclamanților la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, deși aceste drepturi nu au intrat niciodată în vigoare și deci ele nu au aplicabilitate.
Sunt fondate criticile recurentelor, încadrate din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că instanța de fond a aplicat greșit legea, întrucât art.31 alin.1 lit.c și d din legea nr.188/1999, care reglementează dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului, respectiv suplimentul treptei de salarizare este incomplet, întrucât nu este prevăzut și cuantumul acestui supliment.
Tribunalul s-a considerat abilitat să facă operă de legiferare stabilind că procentul de 25% solicitat de reclamanți ar fi rezonabil și în consecință a completat textele arătate mai sus, recunoscând reclamanților, pe această cale, de adăugare la lege, suplimentul în procent de 25% pentru fiecare dintre aceste categorii de drepturi.
Curtea constată că potrivit art.4 Cod civil,judecătorului îi este interzis să se pronunțe pe cale de dispoziții generale și reglementare asupra cauzelor ce-i sunt supuse.
Această regulă este conformă și cu principiul separației puterilor în stat, Parlamentul fiind singura putere cu autoritatea de a dispune pe cale de reguli generale și abstracte, cu excepția cazurilor de delegare.
În concluzie, curtea constată că în lipsa unui text de lege pretenția reclamanților la procentul de 25% pentru suplimentele arătate este lipsită de temei legal.
De asemenea, nici pe cale de interpretare nu poate fi dedus cuantumul pretențiilor întrucât nici uneia din categoriile de bugetari nu le-a fost prevăzut cuantumul suplimentului de post, respectiv de treaptă.
Relativ la decizia nr.14/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, curtea constată că această soluție nu constituie izvor de drept, ea fiind o decizie de speță și, în consecință, nu este ținută de ea.
Pe cale de consecință, nu poate fi reținută încălcarea Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și nici art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, sau art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție ori art.4 pct.3 din Carta Socială Europeană, așa cum a arătat instanța de fond, întrucât dreptul reclamanților la suplimentul de post nu este un bun, întinderea lui nefiind stabilită legal.
În concluzie, se vor admite recursurile, se va modifica în tot sentința în sensul că se va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
Admite recursurile formulate de pârâții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A cu sediul în Pitești,- bis, județul A și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.84/CA din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul SINDICATUL SANITAS A cu sediul în Pitești,-, județul A, în numele membrilor de sindicat, Model, Model, G,.
Modifică în tot sentința, în sensul că pe fond respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex./01.07.2009
jud fond
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Fabiola
