Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 718/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 718
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Pătrru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 295/29.02.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Silvică Reșița, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar delegație de reprezentare, chitanța nr. 43 din 10 iunie 2008, privind achitarea onorariului de avocat în sumă de 1.000 lei și un set de acte emise de Ocolul Silvic, constând din Situația controalelor de fond și parțiale în C 20 pe perioada 1.01.2002 - 30.11.2007, act de control executat de la 2.11.2005 până la 3.11.2005, calculul pagubei provenită din tăieri ilegale de arbori, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată, precizând că nu există pagubă, schimbarea hotărârii, admiterea contestației.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr. 2668/115/07.08.2007, contestatorul a solicitat desființarea deciziei de imputare nr. 246/09.07.2007, emisă de către directorul Direcției Silvice Reșița prin care i s-a imputat suma de 11 854,834 lei.
În motivarea acțiunii se arată numai faptul că decizia de imputare emisă este un act juridic unilateral, se putea emite numai sub reglementarea Codului muncii anterior, iar prin actualul cod al muncii instituția deciziei de imputare nu mai este prevăzută, angajatorul având la dispoziție doar calea unei acțiuni în răspundere patrimonială.
Prin întâmpinare pârâta solicită respingerea contestației ca neîntemeiată. S-a arătat că decizia de imputare s-a emis în baza art. 77 și 78 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, deoarece art. 58 din nr.OG 59/2000 privind Statutul Personalului Silvic prevede că este aplicabilă Legea nr. 188/1999, deci calea aleasă pentru recuperarea prejudiciului este cea legală.
Prin sentința civilă nr. 295 din 29 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins contestația formulată de către reclamantul, împotriva deciziei de imputare nr. 246/09.07.2007, emisă de Direcția Silvică Reșița, cu sediul în Reșița.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin nota de constatare nr. 1959/27.06.2007, s-au identificat 86 de cioate nemarcate în volum de 297,21 mc. și cu o valoare a pagubei în sumă de 59.274,17 lei.
S-a propus imputarea sumei în solidar titularului de canton și personalului tehnic de la Ocolul Silvic care a efectuat controale de reprimire a parchetului fără a sesiza depășirea limitelor acestuia precum și inspecții de fond superficiale în cantonul.
Valoarea pagubei constatate s-a imputat următoarelor persoane: -pădurar, -subinginer, -tehnician, -tehnician și șef district, - tehnician și personal pază.
La termenul de judecată din data de 05.10.2007, reclamantul a cerut amânarea pentru angajare apărător, i s-a comunicat întâmpinarea pârâtei, iar în continuare s-au cerut probe scrise, și s-a solicitat termen pentru studierea lor, inclusiv la termenul din 14.12.2007.
Pentru termenul de 18.01.2008 s-a cerut din nou amânarea cauzei pe motiv că avocatul părții nu se poate deplasa din motive meteo nefavorabile.
Prin concluzii scrise s-a cerut judecarea cauzei în lipsă și s-a arătat că prejudiciul trebuia imputat lui. Apoi, s-a contestat modul de împărțire a vinovăției în sensul că, dacă fapta păgubitoare a fost cauzată de mai multe persoane, acestea răspund numai în raport de contribuția fiecăruia la producerea pagubei.
Contestația reclamantului este neîntemeiată. Pe tot parcursul procesului nu a propus nici o probă în apărare și nu a combătut cu nimic actul de constatare și nici cuantumul prejudiciului.
de fapt al cantonului a fost într-adevăr numitul, răspunde material și acesta pentru prejudiciul produs, așa cum a stabilit și unitatea păgubită, însă aceasta nu exclude răspunderea persoanelor cu atribuții de control care aveau atribuția și obligația să constate pagubă produsă, în timpul controlului.
Dacă nu fac acest lucru sau îl fac în mod necorespunzător, prin omisiune, probele materiale dispar în timp din cauze naturale iar răspunderea directă poate fi paralizată, tot în timp, prin prescripție.
Instanța a considerat că aplicarea răspunderii materiale în mod conjunct, atât la cel care a produs-o în mod direct cât și la persoanele care aveau obligația constatării, este legală, eficientă și justificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se invocă în esență următoarele:
Prin primul motiv de recurs, se critică sentința instanței de fond pentru o totală nemotivare în fapt și în drept a antrenării răspunderii patrimoniale în sarcina sa.
Potrivit dispozițiilor art. 261, punctul 5.pr. și art. 304 punctul 7 din același cod, instanța avea obligația să motiveze în fapt și în drept, elementele răspunderii patrimoniale, cu atât mai mult cu cât, a susținut că a realizat un control de fond fără reproșuri sub aspectul exigenței și parchetul a fost predat aceluiași pădurar fără lipsuri cioate, fără obiecțiuni ( a se vedea actul de control de fond 1980 din 20.06.2006 și procesul verbal de reprimirea parchetului nr. 1686 din 30.05.2005, fără obiecțiuni).
Recursul este întemeiat.
În sensul dispozițiilor art. 261 punctul 5.pr.civ. instanței de judecată îi revine obligativitatea de a menționa în cadrul hotărârii pronunțate, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
Din analiza sentinței recurate, Curtea constată faptul că aceasta nu cuprinde motivele de drept pe care se întemeiază, ceea ce atrage sancțiunea nulității prevăzută de dispozițiile art. 105 aliniatul 2.pr.civ. cu consecința desființării ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu acest prilej, instanța de fond va examina și celelalte critici formulate de către reclamant prin recursul de față, și anume este de necontestat faptul că salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, însă prevederile dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 188/1999 republicată care reglementează angajarea răspunderii civile pentru pagubele produse cu vinovăția patrimoniului autorității sau instituției în care aceștia funcționează, se completează, potrivit art. 117 din actul normativ susmenționat, cu prevederile legislației muncii respectiv ale art. 270, 271 Cod muncă.
Or, în situația în care paguba a fost produsă de mai mulți angajați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport de măsura în care aceștia au contribuit la producerea ei, în funcție de vinovăția fiecăruia, și nu prin împărțirea prejudiciului total la numărul celor vinovați.
În concluzie, pentru lămurirea acestei stări de fapt, Curtea, apreciază ca fiind utilă, punerea în discuția părților de către instanța de fond, a necesității aprofundării probatoriului, prin administrarea unei noi probe și prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate,
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art.304 punctul 5.pr.civ. să admită recursul de față, că caseze și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanțe - Tribunalului C-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 295 din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
Red./16.07.2008
Tehnodact / 2 ex./16.07.2008
Prima instanță: Tribunalul C-S - Judecători -,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Pătrru Răzvan, Mircea Ionel Chiu
