Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 72/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 72/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 februarie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 3153 din 02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 3153/ com/02.10.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor,precum și excepția prescripției dreptului la acțiune; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele: AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B și în consecință: a anulat decizia nr. 7794/05.06.2007 emisă de pârâta Direcția Regională Vamală B, devenită ulterior Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale și a obligat în solidar pe pârâte să îi plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001-2006 în sumă totală de 5.742 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta solicitat prin acțiune anularea deciziei comunicată prin adresa nr.7794/05.06.2007,emisă de Direcția Regională Vamală B care nu este o autoritate publică centrală ci locală. Astfel reclamanta nu a solicitat anularea vreunui act administrativ emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor,aceasta fiind chemată în judecată numai cu privire la obligarea la plata drepturilor salariale,alături de pârâta Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta 1 instanța de fond a respins-o pentru considerentul că atâta vreme cât aplicarea prevederilor legale prin care s-au acordat drepturile salariale în litigiu a fost suspendată în mod succesiv prin legile bugetare reclamanta nu a avut la dispoziție posibilitatea exercitării dreptului la acțiune care astfel a fost practic anulat pentru considerentul că dreptul salarial nu era actual pe perioada suspendării aplicării legii prin care a fost acordat iar actualitatea dreptului este o condiție esențială pentru exercitarea acțiunii civile. Ca urmare, în cauză nu se pune problema suspendării sau întreruperii prescripției dreptului la acțiune deoarece dreptul la acțiune a început să curgă pentru prima dată în momentul în care a încetat ultima dispoziție legală de suspendare a aplicării prevederilor legale prin care s-au acordat drepturile salariale în litigiu,respectiv în data de 31 decembrie 2006,conform art.5 alin.(5) din legea nr.379/2005.
Pe fondul cauzei instanța de fond constatat că acțiunea este întemeiată, având în vedere că dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat cu efect retroactiv printr-o dispoziție legală,fiind suspendată doar realizarea dreptului și respectiv scadența obligației corelative de plată a acestui drept salarial de angajator.
Instanța de fond a reținut totodată că reclamanta a făcut dovada calității de funcționar public angajat și respectiv de salariat al pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale B pe perioada 01.01.2001-31.12.2006 conform înscrierilor din carnetul de muncă(filele 4-11),iar dreptul pretins izvorăște din lege respectiv din dispozițiile art.34 alin.(2) din Legea nr.188/1999.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit au fost respinse excepțiile lipsei competenței materiale a Tribunalului Brașov și a prescripției dreptului la acțiune. Recurenta pârâtă funcționează ca autoritate a administrației publice centrale cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, astfel conform art. 3 alin.1 din Codul d e procedură civilă, competența aparține primei instanțe curții de apel. De asemenea acțiunea reclamantului s-a prescris deoarece a expirat termenul de 3 ani de la data la care dreptul era datorat.
Drepturile salariale au fost suspendate în mod succesiv prin legile bugetului de stat, astfel că cererea nu putea fi admisă.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o sentință legală și temeinică.
Prima instanță în mod corect a respins excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Brașov, având în vedere că în speță nu se contestă un act administrativ emis de către o autoritate publică centrală astfel cum este definit de art. 2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004, dar, se mai constată că reclamantul este funcționar public care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni vamale B de unde își primește și drepturile bănești.
De asemenea se constată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001-2003.
Deoarece, chiar dacă în cauză, conform art.12 din Decretul nr.167/1958, este vorba de prestații succesive, prescripția nu a operat.
Dreptul conferit reclamantului prin art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 a fost suspendat succesiv prin OUG nr.33/2001 și prin legile bugetului de stat, până la data de 31 decembrie 2006, astfel că și dreptul la acțiune al reclamanților a fost suspendat, valorificarea dreptului putându-se realiza numai după încetarea suspendării. În toată această perioadă cursul prescripției dreptului la acțiune a fost întrerupt, punerea sa în aplicare fiind suspendată sau amânată prin acte normative temporare.
Existența dreptului pentru anii 2001 și 2003 nu a fost înlăturată prin nici o dispoziție legală având loc doar suspendarea exercițiului acestuia și prelungirea termenului de punere în aplicare.
Pe fondul cauzei, se constată că, prima instanță, de asemenea, a apreciat în mod corect pretențiile reclamantei deoarece, prima de concediu este un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns, deoarece se contravine dispozițiilor art.41 și 53din Constituția României. Mai mult, un drept prevăzut de lege cum este prima de concediu, nu poate fi îngrădit pe motivul lipsei prevederilor bugetare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamantei.
Față de aceste considerente, se constată că motivele de recurs invocate de pârâtă, sunt neîntemeiate și nefondate, astfel că, recursul urmează a fi respins, nefiind îndeplinite condițiile art.304 din Codul d e procedură civilă, pentru modificarea sau casarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B împotriva sentinței civile nr. 3153/ com/02.10.2007 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5.02.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /5.02.2008
Dact./7.02.2008
2 ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
