Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 53/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 53/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 februarie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 2513/C din 8 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- având ca obiect vânzări spații comerciale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față
Constată că, prin sentința civilă nr. 2513/C/8.06.2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Comuna și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SRL, împotriva pârâților Statul Român, Comuna, Consiliul Local și Comisia pentru Vânzarea Comerciale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată urmând a fi admisă.
Astfel, în urma cererii formulate de reclamantă privind cumpărarea spațiului comercial deținut în baza contractului de închiriere nr.5175/ 3.08.1999 reclamanta a primit adresa nr.3060/ 17.03.2003 emisă de Primăria comunei prin care i se comunică că spațiul solicitat se încadrează în prevederile Legii 550/ 2002 și îl va putea cumpăra prin negociere directă în condițiile legii.
In urma acestui răspuns din 17.03.2003 reclamanta a primit în patrimoniul său juridic o creanță devenind creditoarea dreptului în obligația de a face cu privire la vânzarea spațiului cu destinația atelier de tinichigerie.
Cum reclamanta nu a sesizat instanța de judecată pentru realizarea dreptului său de creanță - obligație de a face - în termenul general de prescripție de 3 ani în cauză nefiind dovedită existența vreunei cauze de suspendare sau întrerupere a acestui termen se constată că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată urmând a fi admisă conform prevederilor art.1,3, 7 din.167/ 1958, acțiunea a fost respinsă ca atare.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamanta SRL, iar, în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece termenul a fost întrerupt prin diverse demersuri efectuate de reclamantă.
De asemenea, pârâta este cea care a suspendat procedurile pe motivul existenței unei cereri de retrocedare.
La dosar a depus întâmpinare Direcția generală a Finanțelor Publice B prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță nu a analizat corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică.
Fără a analiza toate probele de la dosar, prima instanță a admis prescripția dreptului la acțiune, deși cauza trebuia analizată pe fondul acesteia.
Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că pentru imobilul situat în localitatea nr. 159, județul B, au fost încheiate două contracte de închiriere, respectiv cu nr. 5168/3.08.1999 pentru o parte din imobilul cu destinația de locuință și cu nr. 5175/3.08.1999 pentru cealaltă parte din imobil cu destinația de atelier. Din înscrisul cu nr. 8184/D/28.11.2005 de la fila 23 dosar fond reiese că întreg imobilul a făcut obiectul unei cereri de retrocedare formulată de succesorii fostului proprietar, nerezultând, din nici o probă de la dosar, în ce modalitate a fost rezolvată această cerere. Ca atare, prima instanță nu putea să aprecieze că dreptul la acțiune s-a prescris, atâta timp cât cererea formulată de reclamantă pentru vânzarea spațiului cu altă destinație decât cea de locuință nu a fost soluționată de către pârâta Comuna, pe motivul că imobilul este revendicat, operând în aceste condiții suspendarea dreptului de a solicita vânzarea spațiului în condițiile art. 13 pct. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Prima instanță era obligată să analizeze cauza pe fond și să aprecieze dacă în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 550/2002.
Față de aceste considerente, curtea va admite recursul reclamantei, iar în baza art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECI DE:
Admite recursul declarat de reclamanta SRL, comuna, împotriva sentinței civile nr. 2513/C/8.06.2007, a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.02.2008
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /05.02.2008
Dact./07.02.2008
3 ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
