Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 721/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.721/R-
Ședința publică din 05 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de avocat " " din Rm.V,-, -.C,.1, jud.V, împotriva sentinței nr.811 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI - și COMUNA reprezentată prin PRIMAR, toți cu sediul în comuna, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5,00 lei potrivit chitanței nr.-/14.07.2008 (fila 66 dosar) și cu timbrul judiciar în valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța analizând actele și lucrările de la dosar, constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Constată că prin sentința nr.811/17.06.2008 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -, și -, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Primaria Comunei și Primarul Com. și Comuna, reprezentată prin primar.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 12.12.2007, reclamanții, -, -, au solicitat obligarea Consiliului Local, Primăria Comunei, Primarul Comunei - și Comuna, reprezentată prin primar, să le acorde plata drepturilor de natură salarială (indemnizație de dispozitiv) începând cu data de 15 aprilie 2005 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu și la plata actualizată corespunzător indicelui de inflație a acestui spor de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății; sub motiv că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Primăriei Comunei, jud. V iar prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor (MAI) nr.496/2003 a fost uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale ale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, care, în prezent, are denumirea de Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA); că potrivit pct. 9.2 din Ordinul nr.496/2003, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală; că acest ordin a fost emis în aplicarea prevederilor legilor nr.63/2003 și nr. 138/1999, MAI având competențe și în domeniul funcției publice și al evidenței informatizate a persoanei, dispoziții ce se regăsesc în art.3 alin.1 lit.a pct.22 din nr.OUG30/2007, prin care a fost abrogată OUG.nr.63/2003; că, Ordinul nr. 496/2003 este un act administrativ normativ care produce efecte de la data publicării, fiind obligatoriu atât pentru autoritatea publică emitentă, cât și pentru cei cărora li se adresează; că indemnizația de dispozitiv reprezintă o măsură menită să asigure o egalitate de tratament economic și salarial în cadrul aceleiași autorități publice, astfel că acest spor se acordă tuturor categoriilor de personal din cadrul administrației publice locale și nu numai celor care își desfășoară activitatea la evidența populației.
Analizând acțiuneatribunalula reținut că acțiunea este neîntemeiată.
În drept,tribunalula constatat că, potrivit art.13 din Legea 138/1999, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională,cadrele militare în activitate și salariații civili beneficiază de indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție sau salariul de bazăși că, potrivit art. 49 din aceeași lege,personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate; că, în aplicarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr.139/1999 au fost emise de către Ministrul de Interne și Ministrul Administrației și Internelor, Ordinele nr.275/2002 și, respectiv, nr.496/28 iulie 2003, în care la pct. 9.2 s-a prevăzut căindemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin pct.31 s-a modificat art.47 din lege, în sensulcă prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractul din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precum și faptul că acest personal civil din domeniul administrației publice beneficiază de indemnizația de dispozitiv și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Tribunalul a mai constatat că în aplicarea art.2 alin.2 din nr.OUG192/2002, care reglementează drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, potrivit căroragestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea resurselor financiare acordate anual și cu numărul de posturi aprobate prin lege, MAI (MIRA), în calitate de ordonator principal de credite, a emis ordinul 496/2003 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din cadrul administrației publice centrale și din structurile aflate în subordinea sa și că dispozițiile cuprinse în acest ordin nu sunt general obligatorii pentru administrația publică locală, întrucât conform prevederilor cuprinse în art.2 și 4 alin.1 din Legea 215/2001, administrația publică în unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, aceasta din urmă fiind administrativă și financiară.
De asemenea,tribunalula constatat că, potrivit art.68.4 lit. din Legea 215/2001, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite și că în această calitate stabilește drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului și, în consecință, acordarea indemnizației de dispozitiv funcționarilor publici reclamanți este atribuția exclusivă a ordonatorului principal de credite (primarul comunei ), care poate acorda acest drept de natură salarială dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (reclamanții își desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare în activitate și autoritatea publică pârâtă dispune de fonduri financiare necesare acordării acestui drept de natură salarială).
La 14.07.2008, -, și - au declarat recurs, criticând soluția primei instanțe ca nelegală.
1. Soluția primei instanțe este greșită deoarece cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea art.2 și art.4 din Legea nr.215/2001 ca și a art.13, art.47 și art.49 din Legea nr.138/1999, art.21 din Constituție și art.6 alin.1 din Convenția Europeană. Se susține că, instanța de fond și-ar fi declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Primarului com., acesta fiind considerat a avea o competență exclusivă în soluționarea acestei cereri și că prin aceasta recurenții au fost trimiși la primar să soluționeze litigiul pe cale amiabilă. Prin această soluție se susține că a fost încălcată dispozițiile art.21 din Constituție și art.6 alin.1 din Convenție ce garantează accesul la justiție.
2. Instanța a făcut o aplicare eronată a art.2 alin.1 și art.4 din Legea nr.215/2001, text potrivit căruia administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiului legalității și că, în consecință, concluzia potrivit căreia pretenția reclamanților nu ar putea fi primită deoarece aceste pretenții pot fi soluționate de administrația publică locală în temeiul principiului descentralizării și autonomiei locale.
Fiind ținută de respectarea principiului legalității, administrația publică locală este subordonată legii și deci trebuie să respecte dispozițiile art.13, art.47 și art.49 din Legea nr.138/1999, ca și a OM nr.275/2002 și nr.496/2002.
Reclamanții mai susțin că prin pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 ce a completat și modificat Ordinul MI nr.275/2002 a fost prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și că a fost modificat și punctul 31.1 prin care se definea categoria de personal civil,noua definiție incluzând în această categorie funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MAI. Mai mult, susțin recurenții, textul din pct.9.2 nu face nicio distincție privind acordarea indemnizației numai personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, ci se referă la domeniul administrației publice.
În fine, Ordinul nr.496/2003, susțin recurenții, vizează înlăturarea discrepanțelor privind drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordinea instituțiilor prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999. În acest sens se arată că funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Consiliilor Județene I, S-M, G, M, etc, beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că singurul argument prin care se fundamentează pretențiile reclamanților este Ordinul nr.496/28.07.2003 de completare și modificare a Ordinului MI nr.275/2002, acte normative în virtutea cărora, susțin recurenții, acestora le-ar fi aplicabil art.13 și art.49 din Legea nr.138/1999 ce reglementează dreptul la sporul de dispozitiv.
1. Nu este fondată prima critică.
Curtea constată că recurenții au interpretat greșit considerentele sentinței atacate. Din aceste considerente nu se deduce că instanța și-ar fi declinat competența soluționării cererii de acordare a indemnizației de dispozitiv în favoarea primarului sau unei alte instituții. Dimpotrivă, instanța a decis că acțiunea reclamanților nu este fondată deoarece din interpretarea art.2 alin.2 din OUG nr.192/2002, care reglementează drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, ordonatorul principal de credite poate decide acordarea sau nu a indemnizației de dispozitiv; și că acest text trebuie coroborat cu art.2, art.4 alin.1 și art.68 alin.4 litera a din Legea nr.215/2001, în temeiul cărora primarul, în calitate de ordonator principal de credite, stabilește drepturile salariale ale funcționarilor publici din aparatul său de specialitate, în funcție de fondurile financiare pe care le are la dispoziție.
În concluzie, instanța nu și-a declinat competența ci a decis că indemnizația de dispozitiv se plătește numai în funcție de existența sau nu a fondurilor necesare plății.
2. Nu este fondată nici a doua critică.
Curtea constată că, indemnizația de dispozitiv, reglementată de art. 13 din nr. - se acordă, nu oricărei persoane prin simpla lui calitate de funcționar sau de personal contractual din cadrul Administrației publice și internelor ci, numai persoanelor care îndeplinesc anumite activități pentru care legiuitorul a simțit nevoia unei indemnizări. Aceasta este singura semnificație și utilitate a termenului "indemnizație". Din textul art. 13 al nr. 138/1999 potrivit căruia:cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda.rezultă că această indemnizație se acordă cadrelor militare și asimilaților acestora, adică celor care desfășoară o activitate similară cu a lor. Argumentăm această teză arătând că prin textul art. 47 și art. 49 din Legea nr. 138/1999, legiuitorul a extins această indemnizație la personalul civil, dar nu la tot personalul civil ci doar la cel care desfășoară o activitate similară cu cea a cadrelor militare. Astfel, potrivit art. 49 din legea arătată,personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Este adevărat că, prin pct. 9.2. din Ordinul MAI nr. 496/2003 a fost prevăzut căindemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Acest text nu poate însă modifica legea, căci încalcă art. 4 din 24/2000 privind tehnica legislativă. De altfel, din acest text nici nu rezultă că el modifică art. 47 și art. 49 din nr. 138/1999, mai sus citate. Textul Ordinului trebuie interpretat în sensul legii. Din interpretarea textului pct. 9.2. al Ordinului, rezultă că șipersonalul civil din administrația publică, care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare vor beneficia de indemnizație de dispozitiv.
Relativ la ierarhia actelor normative, curtea reamintește că numai legiuitorul poate stabili drepturile funcționarilor publici și, cel puțin acolo unde legiuitorul a stabilit anumite drepturi, administrația publică, indiferent de natura ei, făcând parte din altă putere statală, nu are puterea de a modifica regulile decise de legiuitor.
Raportul dintre puterea legislativă și cea executivă relativ la puterea actelor normative emise de acestea și implicit la ierarhia acestor acte normative este prevăzut în art. 73, art.76 și art.108 din Constituția României și respectiv art.4 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă.
Potrivit art.73 alin.1-3 litera j din Constituție,arlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare. Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției. Prin lege organică se reglementează: statutul funcționarilor publici;
Potrivit art.76 alin.2 din Constituție, legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
Potrivit art.108 alin.1 și 2 din Constituție, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
Potrivit art.4 din Legea nr.24/2000,ctele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte. Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție și prin celelalte legi. Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
În concluzie, curtea constată că reclamanți nu au făcut dovada că au o activitate similară cu cea a cadrelor militare, ei fiind funcționari ai primăriei, și că, în consecință, în mod corect instanța de fond a decis că reclamanților nu li se aplică dreptul prevăzut de art. 49 din Legea nr.138/1999 și că deci aceștia nu au dreptul la sporul de dispozitiv prevăzut de acest text.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de avocat " " din Rm.V,-, -.C,.1, jud.V, împotriva sentinței nr.811 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI - și COMUNA reprezentată prin PRIMAR, toți cu sediul în comuna, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/10.09.2008
Jud.fond
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
