Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 725/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 725
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți -, G, G, reprezentanți prin Sindicatul Reșița împotriva sentinței civile nr. 76/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția de Administrare a Domeniului Public și Privat a Județului C-S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți domnul președinte Sindicatului, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care domnul președinte Sindicatului, depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a reclamanților recurenți.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate întâmpinare, în 2 exemplare, din care un exemplar se înmânează reprezentantului reclamanților recurenți.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul - S sub nr- la data de 09.01.2009, reclamanții, Gm, G, și reprezentați prin Sindicatul Reșița - prin președinte, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta Direcția de Administrare a Domeniului Public și Privat a Județului C-S la plata retroactivă a drepturilor salariale, începând cu data angajării în funcția publică și până la încetarea raporturilor de serviciu, după cum urmează: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază; suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază; obligarea efectuării acestor înscrieri în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin cererea înregistrată la Direcția de Administrare a Domeniului Public și Privat al județului C-S sub nr. 2947/02.12.2008 privind acordarea unor drepturi salariale au solicitat angajatorului acordarea sporurilor - suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază - drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Având în vedere refuzul pârâtei de a răspunde favorabil la cele solicitate, reclamanții au învederat instanței de fond că atât prin Legea nr.188/1999, cât și prin Legea nr.188/1999, reclamanții sunt îndreptățiți la aceste sporuri, fără nici o condiționare și că normele legale de suspendare contravin prevederilor art.41 și art.53 din Constituție. Astfel, dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, acest drept neputând fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art.53 din Constituție.
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.31 coroborat cu dispozițiile art.3 lit.f din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
Prin sentința civilă nr.76/27.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C - Sar espins acțiunea formulată de reclamanții, Gm, G, și împotriva pârâtei Direcția de Administrare a Domeniului Public și Privat a Județului C-
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art.31 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006 dispozițiile cuprinse la literele c și d din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive ( nr.OUG92/2004, Legea nr.76/2005, OUG2/2006 și Legea nr.417/2006).
În aplicarea dispozițiilor actualului art.31 (fost art.29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr.161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Însă, acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Instanța de fond a apreciat că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Instanța de fond a reținut că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Prima instanța a considerat că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Tribunalul C - S în raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente și a respins acțiunea reclamantului ca fiind prematură, câtă vreme printr-un act normativ nu s-a stabilit cuantumul celor două suplimente.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții recurenți -, G, G, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamanților, reiterând argumentele prezentate în fața primei instanțe.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanții, având calitatea de funcționar public, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat. Corectă este și reținerea atributului exclusiv al legiuitorului ori al administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999,
Cu toate acestea, deși instanța a reținut temeinicia drepturilor reclamanților și obligația administrației de a stabili cuantumul celor două suplimente, totuși aceasta a respins acțiunea, din acest punct de vedere hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamanților nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, și care în cadrul fiecărei anexe prevede că personalul menționat beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Rămân însă pertinente observațiile primei instanțe potrivit cărora este atributul exclusiv al administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr.820/2008, necompetența instanțelor de judecată de a înlocui dispozițiile legale cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit dispozițiilor art.147 din Constituția României, de la data de 16.07.2008, când a fost publicată în Monitorul Oficial. În același sens sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.1325/04.12.2008, care de această dată se referă la întreg conținutul actului normativ ce reglementează prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acesteia și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data numirii în funcția publică, dar nu mai devreme de anul 2004, anul începând cu care au fost prevăzute drepturile menționate, și până la încetarea raportului de serviciu, sau până la încetarea normei juridice aplicabile.
Totodată, recunoscând drepturile menționate, ca o consecință a acestei recunoașteri, Curtea va obliga pârâta la înscrierea acestora în carnetele de muncă ale reclamanților, respingând în rest acțiunea, în sensul că nu va fi individualizat procentul în care drepturi solicitate vor fi acordate.
Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții recurenți -, G, G, reprezentanți prin Sindicatul Reșița împotriva sentinței civile nr. 76/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția de Administrare a Domeniului Public și Privat a Județului C-
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea, obligă pârâta la plata drepturilor salariale constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu data numirii în funcția publică, dar nu mai devreme de anul 2004, și până la încetarea raportului de serviciu, sau până la încetarea normei juridice aplicabile.
Obligă pârâta la înscrierea drepturilor menționate în carnetele de muncă ale reclamanților.
Respinge în rest acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul C - S
Judecător:
Red. /05.06.2009
Tehnored. /12.06.2009/ 2 ex.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
