Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 730/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 730/2009
Ședința publică din 23 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în numele MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 345 din 13.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și DIRECȚIA GENERALĂ ANTICORUPȚIE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 242 al. 2.pr.civ.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 345/CA/2008 din data de 13 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița -N - Secția comercială de contencios administrativ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâta de rând 2 Direcția Generală Anticorupție B prin întâmpinare.
Totodată, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul de rând 1 MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 505 lei cu titlu de spor de fidelitate aferent perioadei 12 noiembrie 2005 -31.12.2005, actualizat cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție împotriva MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și, în consecință, a fost obligat să aloce pârâtului A fondurile necesare plății sporului de fidelitate actualizat cuvenit reclamantului.
În final, a fost respinsă acțiunea reclamantului față de pârâta de rând 2 Direcția Generală Anticorupție
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță pe baza actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Potrivit prev. art. 6 din nr.OG 38/2003, rep. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public sau personalului contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
În realizarea acestor dispozițiile legale, a fost emis Ordinul nr. 132/2004, care în art. 5.1 detaliază transele de vechime în muncă ale beneficiarilor sporului de fidelitate acordat, precum și procentele acestui spor calculate funcție de salariul de bază. Art. 6 al aceluiași ordin statuează că sporul se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a îndeplinit condiția de vechime.
Acordarea acestui drept a fost suspendată prin art. 2 al. 1 din nr.OUG 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului din, potrivit cărora în anul 2005 aplicarea disp. art. 6 din nr.OG 38/2003, se suspendă.
Prin urmare, acest drept al polițiștilor s-a născut din lege, iar aplicarea lui a fost suspendată temporar, așa cum s-a arătat mai sus.
Potrivit art. 64, alin. 2 din Legea nr. 24/2000 rep. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Așadar, suspendarea dreptului reclamanților la acordarea sporului de fidelitate, nu echivalează cu stingerea lui, ci a avut drept efect imposibilitatea realizării lui, în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său, respectiv întreg anul 2005.
Acest drept subzistă, s-a născut din lege și conferă beneficiarilor prerogativele necesare în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze prestația subiectivă a raportului, aceea de a le achita sumele de bani ce formează conținutul dreptului subiectiv.
Apărările pârâtului Ministerului Administrației și Internelor, în sensul că nu i-au fost alocate fondurile necesare pentru plata acestor drepturi ale personalului, nu este de natură să paralizeze acțiunea reclamantului, care se întemeiază pe dispoziții legale, respectiv art. 6 din nr.OG 38/2003, neabrogate nici în prezent.
C puțin pentru considerentele expuse, instanța a apreciat că reclamantul a suferit un prejudiciu real prin neplata sporului de fidelitate pentru anul 2005, motive pentru care în realizarea dispozițiilor legale mai sus invocate a prevederilor art. 269 Codul muncii, cu aplicarea art. 91/1 din Legea nr. 188/1999 republic, privind statutul funcționarilor publici, va admite acțiunea și va obliga pârâta de rând 1 să plătească sumele corespunzătoare reprezentând spor de fidelitate, pentru perioada 24 noiembrie 2005 - 31.12.2005, în funcție de vechimea în muncă a reclamantului, actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație, de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă a sumei conform tabelului înregistrat la pârâta de rând 1. cu nr. 434.205/26 noiembrie 2007 (27).
În temeiul art. 60 și urm. Cod procedură civilă, a fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârât Ministerul Administrației și Internelor, și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești stabilite prin prezenta hotărâre întrucât în baza prev. art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție iar potrivit prev. art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acesta are ca principală atribuție, elaborarea proiectului bugetului de stat, al legii bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Ministerul Administrației și Internelor, fiind o instituție cu finanțare integrală de la bugetul de stat, nu poate acorda drepturi bănești prevăzute de nr.OG 38/2003 decât în limita fondurile bugetare aprobate anual, conform art. 57 din acest act normativ, astfel că numai Ministerul Finanțelor Publice, în limita atribuțiilor conferite de Legea nr. 500/2002 și nr.HG 208/2005, este în măsură să "aloce" fondurile pentru plata drepturilor bănești stabilite prin lege în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de, privind obligarea să aloce fondurile necesare plății sporului de fidelitate pentru reclamantul, în perioada 12.11.2005 - 31.12.2005.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. s-a arătat în esență că în mod greșit a fost obligat chematul în garanție la asigurarea fondurile necesare pentru plata sporului de fidelitate reclamantului, nefiind îndeplinite cerințele cuprinse în dispozițiile art. 60 - 63.pr.civ. iar interpretarea disp. art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice este greșită.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Recursul declarat în cauză este întemeiat, însă pentru motivele ce urmează a fi expuse.
Cum ne aflăm în situația unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, Curtea nu este limitată doar la motivele de casare prev. de art. 304.pr.civ. fiind îndreptățită să examineze cauza sub toate aspectele.
Așadar, trecând la examinarea actelor și lucrărilor dosarului de fond în virtutea dispozițiile art. 129 alin. 5.pr.civ. care impun judecătorilor să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, Curtea observă că la dosar a fost atașată în copie sentința civilă nr. 197/21007 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- ( 30 - 32) prin care același reclamant împreună cu alți colegii, polițiști în cadrul B-N obținuseră în justiție sporul de fidelitate aferent perioadei 01.01.2005 - 31.12.2005, perioadă care include și cea pentru care reclamantul formulase singur o nouă acțiune.
Or, în aceste condiții, completul de judecată al primei instanțe, aflându-se în fața autorității de lucru judecat, trebuia să o verifice din oficiu, fiind o excepție absolută.
Cum însă dispozițiile art. 166.pr.civ. permit examinarea acestei excepții, chiar și în recurs, Curtea va proceda în consecință:
Așadar, excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată: "non bis in idem" și impune condiția identității de acțiuni care potrivit legii reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
În cazul de față, sunt îndeplinite aceste condiții ce decurg din dispozițiile art. 1.201 Cod civil.
Faptul că printr-o acțiune colectivă, reclamantul, pentru același spor de fidelitate, a avut câștig de cauză, nu mai impunea formularea unei noi acțiuni între aceleași părți, cu același obiect și același temei de drept, de data aceasta de unul singur, autoritatea de lucru judecată existând și în acest caz față de sentința civilă nr. 197 din 216 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- de același tribunal.
Așa fiind, față de aceste considerente de fapt și de drept mai sus expuse, cum hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică fiind dată cu ignorarea dispozițiile legale privind autoritatea de lucru judecat, prezentul recurs va fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca urmare a admiterii excepției de lucru judecat ținând cont și de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Prin urmare, față de motivul avut în vedere la admiterea recursului, devine de prisos analizarea motivului de recurs invocat de recurentă, atâta timp cât însăși raportul juridic principal de obligare a fost infirmat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, în numele și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 345 din 13 decembrie.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o modifică în sensul că:
Respinge acțiunea reclamantului, domiciliat în B,-, jud. B-N, în contradictoriu cu MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, pentru obligarea la sporul de fidelitate, cu urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./12.02.2009.
Jud.fond.,
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
