Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 739/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.739
Ședința publică din data de 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta COMUNA,județul D, împotriva sentinței nr.36 din 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, ,toți cu domiciliul ales în cu sediul în--3, județul D și SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂTARGOVISTE- în numele și pentru membrii de, cu sediul în--3, județul D și pârâtul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în com., județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-pârâtă Comuna, intimații-reclamanți, Sindicatul din Administrația Publică Locală Târgoviște și intimatul-pârât Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar o cerere din partea recurentei prin care solicită repunerea cauzei pe rol și judecarea cauzei în lipsă și în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă.
Curtea, întrucât prezenta cerere a fost suspendată la data de 23 martie 2009, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 pr.civilă, iar, la data de 6 aprilie 2009, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, admite această cerere și dispune repunerea cauzei pe rol, totodată, față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamantul Sindicatul din Administrația Publică Locală, în numele și pentru membrii de G, au chemat în judecată pe pârâții Comuna și Consiliul Local pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și până la pronunțarea hotărârii, precum și pentru viitor până la încetarea raporturilor de serviciu și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Prin sentința nr.36 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea formulată de reclamantul Sindicatul din Administrația Publică Locală, în numele și pentru membrii de G, și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 2005-2008 și pentru viitor, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici și că, prin drepturile de salarizare, aceștia nu au beneficiat de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
S-a mai reținut că, în perioada 2004-2006, prevederile referitor la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. Efectele actelor normative de suspendare au încetat la termenele prevăzute în cuprinsul lor și de la acea dată s-a putut relua exercițiul dreptului dobândit, respectiv dreptul la plata suplimentelor solicitate prin prezenta acțiune.
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 1 alin.3 și art. 53 alin.1 din Constituție, drepturile cetățenilor sunt garantate, iar suspendarea actelor normative generatoare de drepturi, care implicit duce la o restrângere a exercițiului acestor drepturi, poate fi dispusă numai în cazuri speciale și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Aceste condiții nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
S-a mai reținut că împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani o normă care recunoaște existența unui drept patrimonial nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Tribunalul a constatat cererea reclamanților ca fiind întemeiată, întrucât suspendarea aplicării unei norme juridice, privită ca un element legislativ este prin excelență temporară și, la data expirării termenului suspendării, dreptul devine sau, după caz, redevine plenar. În conformitate cu art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, prevăzându-se în mod expres data la care se produce suspendarea și durata ei.
Prevederile alineatului 2 al articolului sus-menționat relevă că, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, iar angajatorul nu și-a executat voluntar obligația de a plăti aceste elemente ce fac parte în mod direct din salariul reclamanților invocând suspendarea prevederilor legale privind plata acestora.
A concluzionat instanța de fond că reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat, întrucât, este de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Comuna prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii formulată de Sindicatul din Administrația Publică Locală.
În motivarea recursului, recurenta învederează că sentința este lipsită de temei legal și este dată prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța judecătorească substituindu-se legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care, în prezent, nu este pasibil de exercitare efectivă.
Astfel, Tribunalul Dâmbovița și-a motivat hotărârea făcând referire la dispozițiile art. 31(1) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici care prevăd că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, reținând că prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate în perioada 2004 - 2006, iar în prezent sunt în vigoare.
Pentru a fi posibilă calcularea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este nevoie de existența unor dispoziții date în aplicarea art. 31 alin.(1) lit.c și d din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, fie Guvernului, astfel că nu există bază legală pentru drepturile solicitate.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în vigoare și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 3041Cod procedură civilă, urmează să admită recursul pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Reclamantul Sindicatul din Administrația Publică Locală Târgoviște a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, în numele membrilor de, solicitând obligarea pârâților Comuna și Consiliul Local la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și până la pronunțarea hotărârii, precum și pentru viitor, până la încetarea raporturilor de serviciu, precum și la actualizarea acestor sume cu indicele ratei de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective a acestor sume.
Curtea reține că, în mod eronat s-a admis acțiunea reclamantului, cât timp în normele generale și speciale nu sunt cuprinse dispozițiile care să cuprindă cuantumul și modalitatea de calcul a suplimentelor solicitate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea 188/1999 privind statul funcționarilor publici pentru activitatea desfășurată, funcționari publici au dreptul la un salariu cuprins din salariu de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul a intenționat crearea unor sporuri, care își găsesc corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, trepte de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publicii în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau execuție, în condițiile în care, conform legii, funcționarii publicii care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază cu salariu de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
De asemenea, potrivit textelor constituționale, Parlamentul și, prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile referitoare la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.
Așa fiind, Curtea văzând și dispozițiile art. 304 pct.9, art.312(1)(2)(3), pr.civ. va admite recursul.
Va modifica în tot sentința recurată și pe fond va respinge acțiunea în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtaCOMUNA, județul D, împotriva sentinței nr.36 din 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, ,toți cu domiciliul ales în cu sediul în--3, județul D șiSINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂTARGOVISTE- în numele și pentru membrii de, cu sediul în--3, județul D și pârâtulCONSILIUL LOCAL, cu sediul în com., județul
Modifică în parte sentința și pe fond respinge acțiunea în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.05.2009
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
