Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 742/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 742
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în mun. I,-.C, jud. împotriva sentinței nr. 90 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns reclamantul intimat, lipsă fiind recurentele, reclamanta intimată și intervenienții intimați, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul intimat prezent a solicitat respingerea excepțiilor și a recursului ca nefondate și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică, conform considerentelor expuse în întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secției comerciale, contencios administrativ și fiscal sub nr- din 13.11.2008, astfel cum a fost precizată, reclamanții și au chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite începând cu data de 09.09.2007 pentru și cu data de 08.08.2007 pentru și până la pronunțarea hotărârii judecătorești, precum și în viitor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plăți efective.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de bază;
b)sporul pentru vechime in muncă;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Au mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.
Relevant este faptul ca potrivit art.13 din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007.
Prin urmare, au solicitat a se constata că, deși aceste drepturi solicitate de reclamanți trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 1 ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul refuză acordarea acestora lună de lună.
Prin neacordarea sporurilor, s-ar ajunge la o limitare a unui drept cu caracter civil, care aparține unei activități profesionale, ceea ce ar contraveni nu numai legislației naționale, dar și interpretării art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În cauză au formulat cerere de intervenție și, solicitând plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004, până la data pronunțării hotărârii și în continuare.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția inadmisibilității acțiunii - nefiind îndeplinită procedura prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, acordarea sporurilor solicitate fiind facultativă și nu obligatorie, acordarea fiind în funcție de încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul de cheltuieli.
Prin sentința nr. 90 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Suceava a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de secund-pârâtă prin întâmpinare, admis acțiunea formulată de reclamanți și obligat pârâtele să acorde acestora, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, începând cu data de 9 august 2007 până la data pronunțării hotărârii (pentru reclamanta ) și începând cu 08.08.2007 până la data pronunțării hotărârii pentru reclamantul.
Totodată, s-au admis în parte cererile de intervenție și au fost obligate pârâtele să plătească intervenienților în nume propriu, și, sumele reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, începând cu data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii și s-au respins ca nefondate capetele de cerere privind acordarea acestor drepturi pentru viitor.
Pentru hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția invocată de pârâtă privind neîndeplinirea procedurii prealabile, instanța de fond a reținut că potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. Așadar, sunt aplicabile regulile prevăzute de Legea contenciosului administrativ în materie de competență materială și teritorială, dar nu și cele stipulate în art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitor la procedura prealabilă obligatorie. Când a înțeles să impună respectarea procedurii speciale de soluționare a litigiilor de contencios administrativ, legiuitorul arătat că anularea actului administrativ se poate cere în condițiile și termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, ca de exemplu în situația reglementată de art. 106 din Legea nr. 188/1999 republicată, în cazul actelor prin care s-a constatat sau s- dispus încetarea raportului de serviciu.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Reclamanții nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâtul nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Referitor la cererea privind acordarea sporurilor în continuare, instanța de fond respins- motivat de faptul că creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, invocând lipsa competenței materiale a Tribunalului Suceava, ca instanță de fond în soluționarea cauzei, motivat de faptul că ordonator principal de credite este Autoritatea Națională a Vămilor, excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, iar pe fond a arătat că în ce privește suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, nu există nici o prevedere legală care să cuprindă cuantumul acestora și modul de calcul, fiind evident astfel că aceste două suplimente nu pot fi acordate de nici o instituție publică și nici de instanță, nefiind prevăzute de lege, că dispozițiile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzut de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, republicată au fost suspendate în perioada 2004- 2006 prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Motivul de recurs privind necompetența materială a Tribunalului Suceava, ca instanță de fond în soluționarea cauzei nu este întemeiat, întrucât angajatorul propriu-zis al reclamantului este S, aflată în subordinea I - autorități județene și nu - autoritate centrală, neavând relevanță sub acest aspect calitatea de ordonator de credite principal a.
Nu poate fi reținută nici critica referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, întrucât acțiunea are ca obiect refuzul recunoașterii unui drept prevăzut de lege, situație în care nu este obligatorie respectarea acestei proceduri, fapt rezultat din interpretarea art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 1 martie 2005.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în mun. I,-.C, jud. împotriva sentinței nr. 90 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored. DS
2 ex. - 29.04.09
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela, Artene
