Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 745/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.745/R-CONT
Ședința publică din 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, a, -, ia, G, -, G, toți cu domiciliul în P,- bis, județul A, ambii domiciliați în P, str.-.- nr.2, -.A,.1, județul A și intervenienții, a, -, toți cu domiciliul ales în P,- bis, județul A, împotriva sentinței civile nr.9/CA din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A cu sediul în P,- bis, județul A, MUNISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE cu sediul în B, sector 1,--3.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 19 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 7.10.2008, reclamanții:, a, -, ia, G, -, G, au chemat în judecată pe pârâții: AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A, MUNISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea, în solidar, la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 03.10.2005 - 03.10.2008, actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
În motivare s-a arătat că, prin Legea nr.142/1998, salariații din cadrul sectorului bugetar și persoanele fizice ce se încadrează prin încheierea unui contract individual de muncă, beneficiază de o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator, ca o măsură de protecție socială.
Ulterior, însă, prin legile bugetului de stat s-a dispus suspendarea plății acestor drepturi, măsură în totală discordanță cu prevederile art.53 din Constituția României.
Suspendarea aplicării unei legi, prin care se recunoaște un drept, echivalează cu restrângerea acelui drept, ceea ce vine în contradicție cu normele constituționale, dar și europene.
S-a mai arătat că dreptul la alocație individuală, sub această formă, constituie un drept de remunerare a muncii, ce face parte din conținutul complet al dreptului fundamental la muncă, drept ce nu poate fi restrâns, decât discriminator, or înlăturat, decât ilegal.
La data de 5.12.2008, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către, a, -, în temeiul art.50 și următoarele Cod pr.civilă.
Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal - prin sentința nr.9/CA/12.01.2009 - a respins cererea reclamanților și intervenienților, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, analizând cu prioritate, potrivit art.137 proc.civ. excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, instanța a respins-o ca neîntemeiată în raport de cadrul procesual obiectiv și subiectiv, cu motivarea că aceștia au legitimare procesuală pasivă conform art. HG208/2005, bugetul de stat fiind gestionat de Ministerul Finanțelor, care alocă fondurile bugetare pentru plata drepturilor bănești în contul Ministerului Sănătății Publice, acesta fiind ordonator de credite.
Pe fond,s-a reținut că, prin Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, s-a creat cadrul legislativ al unui sistem de protecție socială pentru salariații încadrați în baza unui contract individual de muncă, care permite acordarea de către angajator, salariaților proprii din societăți comerciale, regii autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul altor persoane juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, a unei alocații individuale de hrană gratuite, sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de către angajator.
Tichetele de masă pot fi utilizate numai de salariați, doar pentru achitarea mesei sau pentru achiziționarea de produse alimentare.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
analiza acestei norme legale, cu un evident caracter dispozitiv, iar nu imperativ, s-a constatat că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, deci un drept câștigat pentru angajați, ci doar o facultate a angajatorului, iar punerea în aplicare conduce la efectuarea unei plăți voluntare.
Mai mult decât atât, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea nr.142/1998 nu instituie o egalitate de tratament juridic în acordarea de tichete de masă pentru toți salariații ci, angajatorii, împreună cu partenerii de dialog social (organizațiile sindicale legal constituite sau reprezentanții salariaților) au posibilitatea să stabilească prin contractele colective de muncă, clauze privind acordarea alocației individuale de hrană.
Conform prevederilor art.2 din Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.5/1999, aceste clauze trebuie să prevadă, atât numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului de masă, în limita celei prevăzută de lege și, ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie tichete de masă salariaților, cât și criterii de selecție privind stabilirea salariaților care primesc tichete de masă.
În raport de aceste reglementări, se observă deci, fără echivoc, că acordarea tichetelor de masă presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții: clauzele privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă să fie stabilite prin contracte colective de muncă și să existe surse de finanțare pentru aceste cheltuieli.
Reclamanții, în calitate de funcționari publici, nu pot beneficia de alocație individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă.
Astfel, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii într-o funcție publică.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se într-un raport de serviciu rezultat actul administrativ, de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați, în sensul art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
În conformitate cu art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestei categorii de personal, este stabilită în prezent, prin Ordonanța Guvernului nr.6 din 24 ianuarie 2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată, cu modificări, prin Legea nr.232/2007.
Ca și pentru alte categorii de personal, nicio dispoziție a actului normativ special de salarizare a funcționarilor publici nu prevede acordarea tichetelor de masă.
De altfel, analizând cadrul normativ care a reglementat de-a lungul timpului drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, se constată că aceștia au beneficiat de acordarea alocației de hrană sub forma tichetelor de masă, numai sub imperiul prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, care însă, a fost respinsă, prin Legea nr.725 din 4 decembrie 2001.
Prin urmare, tichetele de masă s-au putut acorda funcționarilor publici, o perioadă scurtă de timp, respectiv, pe perioada aplicării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.245/2000 (1 martie - 13 decembrie 2001) și numai în temeiul acestui act normativ, întrucât, nici anterior, dar nici după respingerea ordonanței, nu s-a mai reglementat în mod legal acordarea acestui drept.
De altfel, în mod constant, de la momentul intrării în vigoare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prin dispozițiile legilor bugetare anuale, legiuitorul a promovat o politică de austeritate bugetară, interzicând instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, de a aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă în bugetele proprii.
În acest sens, s-au avut în vedere dispozițiile art.49 alin.3 din Legea nr.743/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002, art.39 alin.4 din Legea nr.631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, art.46 alin.4 din Legea nr.507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art.40 din Legea nr.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, precum și art.24 din Legea nr.379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.
În prezent Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu mai prevede o atare interdicție, însă, față de prevederile art.1 din Legea nr.142/1998, rezultă fără echivoc faptul că acordarea tichetelor de masă salariaților este o facultate, și nu o obligație a angajatorului.
De altfel, nici contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, în cuprinsul art.42 alin.2 lit.b) nu stabilește obligația acordării tichetelor de masă, ci arată că aceste beneficii suplimentare se acordă conform prevederilor legale și înțelegerii părților.
În consecință, a apreciat judecătorul fondului că reclamanților nu li se pot acorda tichetele de masă, iar personalul contractual care își desfășoară activitatea la nivelul acestor instituții poate beneficia de acordarea alocației de hrană sub forma tichetelor de masă, doar în condițiile în care angajatorul a prevăzut, în buget, sume cu această destinație și aceste beneficii au fost negociate prin contractele colective de muncă.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu s-au reținut aceleași considerente.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamanți, criticând-o pentru neleglitate și netemeinicie, pe temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond a apreciat că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, deci un drept câștigat pentru angajați, ci doar o facultate a angajatorului, deoarece Legea nr.142/1998, n-a creat o astfel de normă ce ar viza o plată voluntară, altfel ce rost aveau suspendările operate prin actele normative succesive ale bugetului de stat;
- prin neacordarea acestui drept se creează o discriminare față de alte categorii de salariați din domeniul bugetar;
- instanța de fond adaugă la lege când stabilește obligația ca acordarea tichetelor să fie "stabilită prin contracte colective de muncă și să existe surse de finanțare pentru aceste cheltuieli"
- nu s-au avut în vedere celelalte decizii pronunțate în țară prin care s-a acordat contravaloarea tichetelor de masă.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii lor.
Examinând criticile formulate pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, apreciată ca nefondată, problema dedusă judecății este aceea de a stabili dacă există, într-adevăr, reglementare legală pentru acordarea alocației individuale de hrană, sub forma tichetelor de masă, cu referire la categoria funcționarilor publici.
Or, potrivit dispozițiilor exprese ale legilor bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru anii 2004-2007, este interzisă expres acordarea acestor drepturi, în bugetele instituțiilor publice nefiind prevăzute sume cu o asemenea destinație.
Ca atare, nu se poate spune că judecătorul fondului a aplicat greșit legea în ceea ce-i privește pe reclamanți, ce fac parte din categoria funcționarilor publici, ale căror drepturi sunt stabilite, conform recunoașterii acestora, prin Legea nr.188/1999 -
Legea nr.142/1998 - creează, e drept, cadrul legislativ al unui sistem de protecție socială pentru salariații încadrați în baza unui contract individual de muncă, ce permite acordarea de către angajatori salariaților proprii alocații de hrană sub forma tichetelor, a căror contravaloare este suportată integral de angajator.
Așadar, acordarea alocației individuale de hrană nu reprezintă o obligație legală, ci doar o facultate pentru angajatori ce conduce la efectuarea unei plăți voluntare din partea acestora, fără a considera această bonificație ca drept încorporat celui provenit din remunerarea muncii prestate, așa cum doresc reclamantele să se înțeleagă.
Funcționarii publici au beneficiat de această facilitate numai sub incidența OUG nr.245/2000, act normativ respins, însă, prin Legea nr.725/2001, așa încât dreptul respectiv și-a încetat existența la acel moment.
Ca atare, nici critica cuprinsă în motivul doi de recurs nu poate fi primită, și nu se poate vorbi de o situație de discriminare în raport cu alte categorii de personal care-și desfășoară activitatea în cu totul alt context decât cel vizând calitatea reclamanților din prezenta cale de atac.
Sub acest aspect s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție B când a pronunțat Decizia nr.XIV/18.02.2008, într-un recurs în interesul legii.
Deci, atâta vreme cât nici o dispoziție a actului normativ special de salarizare a funcționarilor publici nu prevede acordarea acestei facilități, nu se poate vorbi de încălcarea acestuia, ceea ce vor face ca admiterea solicitării reclamanților, să fie în afara reglementărilor legale.
Faptul că există hotărâri judecătorești prin care au fost acordate asemenea drepturi, nu poate constitui un argument în favoarea admiterii cererii lor, atâta vreme cât nu se poate stabili că recurenții-reclamanți fac parte din categoria celor vizați de reglementările legale în vigoare.
În consecință, neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, a, -, ia, G, -, G, toți cu domiciliul în P,- bis, județul A, ambii domiciliați în P, str.-.- nr.2, -.A,.1, județul A și intervenienții, a, -, toți cu domiciliul ales în P,- bis, județul A, împotriva sentinței civile nr.9/CA din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A cu sediul în P,- bis, județul A, MUNISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE cu sediul în B, sector 1,--3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
29.06.2009
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Fabiola
