Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 747/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 747
Ședința publică din data de 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Florentina Dinu
JUDECĂTOR 3: Elena Tănăsică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanțiiG, G, -, - a, -,toți cu domiciliul ales la Primăria comunei județul B, împotriva sentinței nr. 306 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiConsiliul Local și Primăria comuneijudețul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4,00 lei prin anularea chitanțelor nr. - și anularea timbrelor de 0,30 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant G personal, G, -, - a, -, și reprezentați de avocat din cadrul Baroului P și intimații-pârâți Consiliul Local și Primăria comunei reprezentate de primar G, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului aflat la filele 9-11 din dosar.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, solicită a fi avute în vedere numai motivele de recurs ce au fost comunicate instanței prin poștă.
Instanța admite excepția tardivității recursului aflat la filele 9-11 dosar.
Menționează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatelor-pârâte, menționează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterearecursului.
Curtea, luând act că părțile nu au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041proc. civ.
Astfel, se susține că instanța de fond a soluționat cauza, la primul termen de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. 4 si 5 proc. civ. Deși acțiunea era formulată, în comun, de mai multe persoane, în realitate, speța presupunea două situații juridice total distincte. Reclamanții erau funcționari publici și personal contractual,având statut juridic diferit, iar instanța nu a pus în discuția părților o eventuală disjungere a acțiunii, nu a administrat probatorii, pronunțând o hotărâre globală.
În mod greșit prima instanță a considerat că reclamanții nu beneficiază de sporurile solicitate prin acțiuni, deși activitatea reclamanților în cadrul primăriei justifica pe deplin cererea și a imputuat greșit că reclamanții nu au făcut dovada negocierii și cuprinderii în contractul de muncă sporurilor solicitate prin acțiune.
Prima instanță a făcut o greșită indicare și aplicare a unor texte de lege din Legea nr. 188/1999, iar referirile la anumite OG și OUG sunt total neavenite.
Reclamanții sunt îndreptățiți să primească sporurile solicitate, deoarece își desfășoară activitatea în 8 sate în cadrul comunei, cu deplasări și acces la informații cu caracter secret.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor-pârâte, primar G, este de acord cu admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanții G, G, -, - a, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Primăria com., pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună acordarea sporului de confidentialitate și mobilitate în cuantum de 25%( 15% spor mobilitate și 10% spor de confidentialitate), aplicat la salariul de încadrare începând cu data de 01.10.2004 și în continuare, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantii au susținut că activitatea se desfășoară în proportie de 50% în afara instituției, situatie ce implică deplasarea în cele opt sate
componente ale comunei, la instituțiile din municipiul B, pe teren pentru efectuarea anchetelor sociale, a măsurătorilor topografice, etc.
Conform art. 25 din Codul Muncii, reclamantii au susținut că au dreptul la sporul de mobilitate întrucât executarea obligațiilor de serviciu nu se realizează într-un loc stabil de muncă, iar potrivit art. 26 din Codul Muncii au dreptul la sporul de
confidentialitate întrucât au obligația de a nu transmite date sau informatii de care au luat cunoștință în timpul executării sarcinii de serviciu, astfel cum sunt stabilite prin regulamentul intern și fișa postului.
Tribunalul Buzău prin sentința nr. 306/7.03.2008 a respins acțiunea reclamantilor retinând că în cazul functionarilor publici nu se încheie un contract individual de muncă astfel cum prevede Codul Muncii, ci un contract de drept public sau drept administrativ, care este guvernat de dispozițiile legii speciale nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici.
Prin urmare, aceștia beneficiază de drepturile salariale compuse din a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului, precum și prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, conform dispozitiei art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nre. 188/1999.
S-a mai arătat în continuare că dispozitiile art. 18, respectiv 15 și 13 din OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 10/2007 se referă la sporul de confidentialitate ce se acordă functionarilor publici ori personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului si Administrației Președintiale, altor institutii publice, expres enunțate, din care nu face parte si pârâta.
Instanța a mai constatat că reclamantii, au calitatea de personal contractual în cadrul pârâtei Primăria.
S-a mai reținut că nici acesti reclamanti nu beneficiază de sporurile solicitate, întrucât nu au făcut dovada negocierii si cuprinderii în contractul individual de muncă a clauzelor specifice de mobilitate si de confidentialitate, astfel cum prevede dispozitia art. 20 din Codul Muncii.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitatate și netemeinicie și susținând că deși acțiunea era formulată, în comun, de mai multe persoane cu calitate de reclamanti, în speță erau două situații juridice distincte dat fiind că reclamanții G și sunt primar și viceprimar, cu statut de aleși locali, în timp ce restul reclamantilor sunt personal -contractual în cadrul Primăriei.
Recurenții critică sentința susținând că instanța de fond nu a pus în discuția părților o eventuală disjugere a acțiunii, nu administrat niciun probatoriu și a pronunțat o hotărâre globală, încălcând dispozitiile art. 129 alin. 4 proc. civ.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită indicare și aplicare a unor texte din Legea 188/1999, iar referirrile la ordonanța de urgență și la ordonanța de guvern sunt neavenite.
S-a arătat în continuare că instanța de fond a ignorat prevederile din Codul Muncii potrivit cărora contractul de muncă individual se completează cu clauzele generale cuprinse în contractul-cadru al ficărei categorii de personal, iar contractele
individuale de muncă nu pot conține mai puține drepturi decât se acordă personalului similar, în condiții similare de activitate.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței si admiterea acțiunii.
Examinând actele si lucrările dosarului prin prima criticilor formulate și a dispozitiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Din continutul motivelor de recurs, dar si din lista reclamantilor depusă de către recurenți cu ocazia susținerii recursului se constată că în cauză reclamantii sunt, în parte, functionari publici și o parte personal contractual, situatie reținută și de instanța de fond in considerente.
Critica recurenților privind regimul juridic distinct aplicabil celor două categorii de personal este fondată.
Instanța de fond trebuia să stabilească competenta materială de solutionare a cauzeă în raport cu dispozitiile legale aplicabile fiecărei categorii de personal și eventual să disjungă cererea unora dintre reclamanti privind acordarea unor drepturi salariale pronuntându-se numai asupra a ceea ceera competentă material.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 3 proc. civ. recursul se va admite, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va avea în vedere și celelalte susțineri ale recurentilor din motivele de recurs referitoare la legislația aplicabilă în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanțiiG, G, -, - a, -,toți cu domiciliul ales la Primăria comunei județul B, împotriva sentinței nr. 306 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiConsiliul Local și Primăria comuneijudețul
Casează sentința nr. 306/7.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
Fiind în concediu de odhină
Se semnează de
PEȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
- -
Red. MP/Dact. MC
3 ex/23.04.2008
f- Trib.
/
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Florentina Dinu, Elena Tănăsică
