Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 749/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 749
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în F,-,. 9, împotriva sentinței nr. 302/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta av. și pentru intimata AGENTIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ Var ăspuns consilier juridic .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbre judiciare de 0,15 lei.
Reprezentantul intimatei nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei susține oral motivele de recurs și în concluzie solicită admiterea recursului modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul acordării suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Reprezentantul intimatei solicită pentru motivele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sent. civ. nr. 302/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
În motivarea acțiunii sale, aceasta a susținut că în calitate de funcționar public este îndreptățită să primească potrivit art. 31 alin. 1 lit c și d din Legea nr. 188/1999 un salariu, compus printre altele, din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. În opinia reclamantei modificările și republicările legii nu au făcut ca aceste drepturi salariale să înceteze să mai existe.
În ceea ce privește suspendarea acordării lor, și aceasta a încetat a-si mai produce efectele astfel încât neacordarea lor constituie un vădit abuz în contra prevederilor Constituționale, ale Codului Muncii și a Legislației Europene pe care România s-a obligat să o respecte.
Prin sentința civilă nr. 302/17.06.2009 Tribunalul Vranceaa respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin lege nu a fost reglementată modalitatea de acordare a sporurilor solicitate de reclamantă, astfel; incât dreptul pretins de aceasta este unul imperfect, a cărui realizare este imposibilă în lipsa unor dispozitii speciale ale legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticile sale vizând greșita respingere a acțiunii sale.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că sunt nefondate criticile formulate, astfel încât nu se impune reformarea hotărârii recurate.
Printr-o corectă și integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică a cărei reformare nu se impune. Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Recursul reclamantei urmează a fi respins, apreciind ca fiind legala soluția pronuntată de prima instanță pentru următoarele considerente:
Printr-o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și o justă apreciere a legii, tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Tribunalul a observat în mod just că reclamanta nu este îndreptățită la plata sporurilor salariate solicitate interpretând corect legea.
Potrivit art. 29 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii au dreptul, printre altele, la suplimentul postului (lit. c) și la suplimentul gradului (lit.d).
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 cu modificările ulterioare.
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 menționează în art. XII că ea intră în vigoare la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial cu exceptia prevederilor art. 29, 56, 57, 58/1 și ale art. 60/1 lit. b care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.
OG nr. 6/2007 prevedea la art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. La data pronunțării sentinței tribunalului însă, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a depus un proiect de act normativ în această privință, care să constituie temeiul acordării acestor sporuri salariale.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea și executarea art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, atribuțiune ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi salariale presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut în mod expres că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să la înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În speță nu se poate face analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, în principal datorită faptului că dacă în privința primelor de concediu legea precizează cuantumul acesteia, în cazul suplimentului postului legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 2 proc.civ. recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta domiciliată în F,-,. 9, împotriva sentinței nr. 302/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./ 16 octombrie 2009
Fond -
Cu opinie separată,
În sensul admiterii recursului.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
- -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Vasile Susanu
