Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 751/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 751
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Nițu Teodor Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL PERSONALULUI DIN PRIMĂRIA -, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr. 387 din 03 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMARUL COMUNEI -, Cod poștal -, Județ B, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI -, Cod poștal -, Județ
Cererea de recurs fiind scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant Sindicatul Personalului din Primăria reprezentat de președinte, intimatul pârât Primarul Comunei reprezentat de consilier juridic prin consilier juridic, potrivit împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul consilierilor juridici B, lipsă fiind intimatul pârât Consiliul Local al comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, scutit de plata taxei de timbru, este motivat.
Reprezentantul recurentului reclamant Sindicatul Personalului din Primăria, președinte, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul pârât Primarul comunei, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant Sindicatul Personalului din Primăria, președinte, dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar, susținând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, invocând un prim motiv de recurs, prev. de art. 304 alin. 4 pr.civ., instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești.
Un al doilea motiv de recurs invocat se referă la art. 304 pct. 1 pr.civ. - instanța nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale.
De asemenea mai invocă un al treilea motiv de recurs prev. de art. 304 alin. 5 - prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art. 105 alin. 2.
Precizează faptul că, prezentul conflict de muncă care ca obiect îndeplinirea unor obligații ce decurg din prevederile Legii nr. 138/1999- art. 13, Ordinul MAI nr. 469/28.07.2003, Legea nr. 188/1999, OG10/1007, OUG 24/2000, Legea 154/1998, Legea nr. 486/2006, Codul Muncii, precum și din contractul colectiv de muncă nr. 1/30.12.2008 înregistrat la.
La cererea instanței, Reprezentantul recurentului reclamant Sindicatul Personalului din Primăria, președinte, învederează faptul că reprezintă salariații menționați în tabelul anexat în dosarul de fond fila 21, fiind încadrați calitate de funcționari publici cât și personalul contractual.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul pârât Primarul comunei, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, sub condiția precizării în dispozitiv îndrumări cu privire la precizarea obiectului cauzei și disjungerea cauzei în ceea ce privește soluționarea litigiului formulat de salariații care au calitate de personal contractual.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.387 din 03 martie 2009 Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) formulată de reclamantul Sindicatul Personalului din Primăria în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei, jud. și Consiliul Local al comunei, jud.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată și în consecință a respins-o, reținând că prin art.16 alin.5 din contractul colectiv de muncă înregistrat la sub nr. 4030 din 30.12.2008, pârâtul Primarul com. - a convenit cu reclamantul Sindicatul personalului din Primăria, reprezentat de - secretar, ca funcționarii publici și salariații Primăriei com. în număr de 30 astfel cum rezultă din adeverința nr. 441 din 29.01.2009 ( 21) să beneficieze printre alte sporuri și de indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază în temeiul Ordinului MAI nr. 496/2003.
S-a mai arătat faptul că așa cum a precizat reclamatul în acțiunea formulată, dreptul la indemnizația de dispozitiv este solicitat în baza art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Conform dispoziției legale, cadrele militate în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariu de bază.
S-a mai reținut că potrivit art. 1 din lege, dispozițiile Legii nr. 138/1999 se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, instanța considerând că Ordinul MI nr. 275/05.06.2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, modificat și completat prin Ordinul nr. 469/2003 (29-32), are în vedere numai personalul militar și civil din instituțiile enumerate, printre care categorii nu se include și personalul Primăriei com., însăși reclamantul precizând că nu există o reglementare unitară a acordării dreptului de dispozitiv.
În aceste condiții, tribunalul a mai reținut că dispoziția art. 16 alin.5 din Contractul colectiv de muncă privitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv nu poate produce efecte juridice și raportat la dispozițiile legale evocate, sunt fără relevanță susținerile reclamantului privitoare la existența unei discriminări, la încălcarea art. 16 alin.1 din Constituția României, art. 14 din CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Sindicatul Personalului din Primăria, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
- primul motiv de recurs, motiv de ordine publică, se referă la prevederile art. 304 pct. 1 pr.civilă -, instanța nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale ".
- al doilea motiv de recurs, tot de ordine publică, își găsește reglementare în prevederile art. 304 alin. 4 pr.civ. instanța depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești;
- al treilea motiv de recurs, vizează reglementarea în art. 304 alin (5), prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art. 105 alin. 2;
In susținerea acestor motive invocă următoarele argumente:
Arată recurentul faptul că potrivit dispozitivului Deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 2/31.03.2003, prevederile Codului Muncii, art. 248 alin.(2), (3), Contractul colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 1/30.12.2008, prezentul conflict de muncă are ca obiect îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din acte normative, respectiv prevederile Legii nr. 138/1999 - art.13, Ordinul MAI nr. 469/28.07.2003- pct.9.2, pct.31, Legea nr. 188/1999 și Codul Muncii, OG 10/2007, OUG 24/2000, Legea 154/1998, Legea nr. 486/2006, precum și din contractele colective de muncă, anume conflict de drepturi, fiind în fața unei necompetențe absolute.
Susține faptul că potrivit dispozițiilor art. 17 alin (11) din Legea nr. 92/1992, cauzele privind conflictele de muncă se judecă în primă instanță, cu celeritate, de către complete formate din doi judecători, asistați de doi magistrați consultanți, art. 36 din Legea nr. 304/28.06.2004, ori la judecata în fond a cauzei a fost investit un complet ce nu îndeplinește aceste condiții.
Apreciază faptul că potrivit art. 159 pr.civ. completul de judecată de la fond avea atât dreptul cât și obligația de a invoca necompetența din oficiu fapt ce nu s-a întâmplat nefăcându-se aplicabilitatea prevederilor art. 129 alin. 5 pr.civ. judecătorul nemanifestând rol activ în judecarea pricinii, creând astfel posibilitatea elidării de la o normă imperativă -art. 159 pr.civ și rămânând în pasivitate.
Tot în susținerea acestui motiv arată recurentul și pentru înlăturarea oricărui dubiu cu privire la completul specializat să judece această cauză în fond arată că dacă s-ar fi manifestat rol activ ar fi observat că în acțiune ca membrii aceluiași sindicat sunt implicate ca reclamanți mai multe categorii de salariați și nu numai funcționari publici.
Un al IV-lea motiv de recurs invocat de recurent de referă la art. 304 alin. 7, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii ".
Mai susține că potrivit art. 261 pct. 5.pr.civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților ", iar conform ultimelor două paragrafe din pagina Ias entinței recurate, rezultă indubitabil temeinicia acțiunii promovate, arătând că deși inițial acest drept se acordă cadrelor militare din anumite instituții, ulterior Ordinului MAI nr. 496/28.07.2003 - pct.9.2 se arată expres că beneficiază de acest spor și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în administrația publică iar conform aceluiași act normativ ( deși nu se specifică în sentință) pct.31.1 din personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor minister în subordinea căruia se află toate administrațiile publice inclusiv Primăria comunei.
In ultima parte a considerentului susține că instanța de fond în mod eronat a reținut numai prevederile Legii nr. 138/1999 și apreciază greșit că Ordinul MAI nr. 469/2003.
De asemenea mai invocă un al V-lea motiv de recurs, reglementat de art. 304 alin. 9 pr.civilă, hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii deoarece, deși instanța a recurs la textele de lege aplicabile în cauză, le-a aplicat greșit încălcând astfel spiritul și litera normei aplicabile.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se asigura o judecată unitară și judecarea pricinii în fond.
In temeiul dispozițiilor art. 115.pr.civilă, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței nr. 285/24.02.2009, ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele;
Instanța de fond în mod eronat nu a observat că personalul beneficiar și solicitant în baza contractului colectiv de muncă a indemnizației de dispozitiv o parte sunt funcționari publici dar mare majoritate sunt angajați cu contract de muncă.
Se poate observa că reclamantul Sindicatul personalului din Primăria comunei a solicitat aplicarea art. 16 alin. 5 din contractul colectiv de muncă deci acesta trebuie să se refere numai la angajații contractuali deoarece funcționarii publici pot încheiat în limitele legii acorduri colective ceea ce nu este cazul în speța de față.
Acest aspect a fost învederat atât la prima instanță cât și în recurs de Sindicatul personalului din Primăria comunei, județul B motiv de recurs de ordine publică în sensul art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, în sensul că instanța nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale, trebuia în baza rolului activ să clarifice acest aspect care personal membru de sindicat sunt funcționari publici pentru a avea competență materială ca instanță de contencios administrativ să soluționeze cererea acestora.
Ca atare, instanța pronunțând o sentință ce se referă și la personal contractual și față de care competența aparține completului de litigiu de muncă și asigurări sociale, hotărârea pronunțată este lovită de nulitate în sensul art. 304 pct. 1, cu aplicarea art. 304 alin.4 Cod procedură civilă ceea ce va determina admiterea recursului, iar în baza art. 312 alin. 2-3 Cod procedură civilă casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Buzău.
Instanța de trimitere după casare va trebui să califice ce personal sindical ce aparține recurentei reclamante are calitatea de funcționar public la Primăria comunei, iar pentru personalul contractual să disjungă cauza în favoarea completului specialitate de litigii de muncă și asigurări sociale de la ribunalul Buzău.
Văzând că cererea este scutită de plata taxei de timbru,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL PERSONALULUI DIN PRIMĂRIA -, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr. 387 din 03 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMARUL COMUNEI -, Cod poștal -, Județ B, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI -, Cod poștal -, Județ
și în consecință;
Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Nițu Teodor Chirica
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. NT
Tehnored. CMF
2ex./29.05.2009
dos. fond - - - Tribunal
jud.fond -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Nițu Teodor Chirica
