Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 754/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 3905,-
DECIZIA NR.754
Ședința publică din data de 3 iunie 2008
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - --
Pe rol fiind judecarea contestației în anularea deciziei nr.234 pronunțată la 19 februarie 2008 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul domiciliat în B, str.-,. 2.. 2,. 10, Județ B, în contradictoriu cu intimataMINISTERUL APĂRĂRII-CENTRUL JUDEȚEANcu sediul în B, sector 5,--5.
Contestație în anulare timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 12,60 lei, conform chitanței nr.-/2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul personal, lipsind intimatul Ministerul Apărării - Centrul Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a înaintat spre atașare dosarul nr. nr- al Tribunalului Buzău.
Contestatorul personal, depune la dosar, Note de ședință însoțite de un set de acte, aflate la filele -17-47- dosar, precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorul personal, având cuvântul solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, întrucât în cauză este vorba de o eroare materială instanța nu ținut cont de prevederile art.36 alin.2 din Legea 346/2006 care prevede că personalul Ministerului Apărării este format din personal militar și personal civil, astfel în mod eronat sa reținut că el ar avea statutul de funcționar public cu statut special.
Astfel menționează că în fapt este cadru militar, cetățean român cu grad locotenent colonel, așa cum reiese din adresa nr.305 din 30 mai 2008 a Unității Militare 02575 Focșani și pe cale de consecință nu poate avea calitatea de funcționar public, așa cum s-a reținut de instanța de recurs, care nu i-a recunoscut calitatea de cadru militar și poziția ocupată în ierarhia militară prevăzută de lege.
În susținerea sa arată că aceste cadre militare au o lege specială și un statut special, iar art.1 alin.3 din Legea 53/2003 - Codul Muncii - prevede că "prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".
Arată că a fost sancționat de către Ministerul Apărării fără a se efectua cercetarea prealabilă în cadrul căreia să fie audiat, în acest mod încălcându-i-se dreptul la apărare și art.54 din Regulamentul Disciplinei Militare.
În cuprinsul susținerilor sale orale mai solicită instanței a observa să prin citațiile emise a fost chemat în judecată în calitate de funcționar public, astfel că în acest caz este vorba de o eroare materială fiind invocat greșit temeiul juridic de judecare al cauzei, fiind o consecință a încadrării inițiale greșite a cauzei și urmată de eroare materială a deciziei pronunțate în recurs.
În finalul susținerilor sale precizează că nu i s-a comunicat sancțiunea, astfel că nu înțelege ce termen calculat judecătorul la momentul pronunțării hotărârii.
Solicită admiterea contestației în anulare, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecarea cauzei, urmând să i se restituie toate drepturile bănești care i-au fost luate.
CURTEA:
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21 aprilie 2008, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.234 din 19 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata Ministerul Apărării.
În motivare a arătat că prin decizia pronunțată în recurs a fost admis recursul declarat de Ministerul Apărării, a fost modificată în tot sentința nr.2347 din 9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și pe fond i s-a respins contestația formulată împotriva actului administrativ nr. A-1466/13.04.2005.
Contestatorul apreciază că această soluție este rezultatul unor greșeli materiale care au influențat în mod hotărâtor soluția pronunțată, apreciind că în mod eronat instanța de recurs a considerat că a răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei de sancționare, semnătura sa de luare la cunoștință pe actul adresat comandantului Centrului Militar Județean B, în 30 iunie 2005.
Contestatorul consideră că nu există această comunicare scrisă și nu este îndeplinită condiția obligatorie prev.de art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.544/2004 privind contenciosul administrativ, deoarece răspunsul era adresat altei persoane.
În mod tendențios acesta arată că instanța de recurs a acceptat cu ușurință susținerile scrise, exprimate în recurs, de reprezentantul Ministerului Apărării, în fapt o viziune proprie considerând eronat că, termenul curge de la "comunicarea răspunsului " și nu de la data primirii răspunsului, cum prevede legea, de aici confuzia instanței.
Mai consideră contestatorul că în decizie, în mod greșit s-a reținut că din dosar nu reies motivele temeinice care l-au împiedicat să introducă acțiunea peste termen, aceste motive nu trebuiau să fie detaliate mai mult, deoarece nu a primit răspuns la sesizarea formulată ca procedură prealabilă, demonstrând în cadrul cercetării judecătorești, aceste aspecte, dar care nu au fost reținute și de instanța de recurs. De altfel, Ministerul Apărării este cel care nu a putut demonstra faptul că i-a trimis răspunsul scris la contestația formulată, în termenul prevăzut de lege, fapt de care hotărârea instanței nu a ținut seama.
Contestatorul arată că instanța de recurs a confundat reglementările privind cadrele militare, cu cele ale funcționarilor publici, cuprinse în Legea nr.188/1999, aplicabile în cauză fiind dispozițiile legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, subliniind faptul că cadrele militare, îndeplinesc serviciul militar activ, conform art.3 din Legea nr.446/12.12.2006 privind pregătirea populației pentru apărare și nu pot fi funcționari publici cu statut special.
Ca atare se solicită în baza art.318 alin.1 teza I, art.304 pct.4 Cod procedură civilă, admiterea contestației, casarea deciziei atacate și să de dispună judecarea recursului.
Analizând motivele invocate de contestator în sensul art.318 alin.1 teza I Cod procedură civilă, în cauză nu poate fi vorba de greșeli materiale, de procedură, care să determine retractarea deciziei nr.234 din 19 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Motivele invocate de contestator vizează în exclusivitate greșeli de judecată, analizând decizia din punct de vedere juridic pe fondul acesteia și nicidecum pe o greșeală materială, care să determine admiterea contestației în anulare, considerând că prin această cale poate face un recurs la recurs.
Pe fondul cauzei prin sentința nr.2347 din 9 octombrie 2007, Tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Apărării, a admis acțiunea formulată de contestator și a dispus anularea actului administrativ nr.A-1466/13.04.2005.
Urmare a recursului declarat de către intimata Ministerul Apărării, Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr.234/19 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul și a modificat în tot sentința atacată, iar pe fond a respins contestația formulată de reclamantul contestator împotriva actului administrativ nr.A-1366/13.04.2005 prin care a fost "sancționat disciplinar prin mustrare scrisă".
Instanța de recurs a reținut în mod legal faptul că contestatorului i se aplică în mod corect reglementările specifice militarilor, regulamentele de ordine interioară, așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.1470/ din 8 martie 2007 ca regulator de competență, respectiv competența soluționării litigiului dintre și Ministerul Apărării este la Secția Comercială și Contencios Administrativ, respectiv fiind vorba de un funcționar public, cu activitate specifică în domeniul militar.
Actul în litigiu, este fără dubiu un act administrativ, emis de o autoritate administrativă în executarea Regulamentului Militar, iar contestatorul este cadru militar, având conform art.16 din Constituția României, funcția publică militară și prin urmare competența de soluționare a litigiului aparține Contenciosului Administrativ și nu la Litigii de muncă și asigurări sociale.
Ca atare, în speță nu sunt incidente dispozițiile art.318 alin.1 teza I Cod procedură civilă, nefiind vorba de o greșeală materială în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, urmărind repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, necomunicate la timp sau calculul greșit al unor termeni, perioade.
Deci atât în practica judiciară, cât și în literatura de specialitate juridică, s-a arătat că prin greșeli materiale, dispozițiile art.318 alin.1 teza I Cod procedură civilă, vizează erori de fapt involuntare, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, constând în confundarea sau greșita apreciere a unor elemente importante sau date materiale, care determină soluția pronunțată, ca de exemplu respingerea unui recurs ca tardiv, anularea recursului ca netimbrat, anularea greșită a recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, iar nu la greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unei dispoziții legale, contestatorul formulând alte motive de recurs, respectiv un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere procedural.
Așadar prin contestația formulată, contestatorul tinde de a provoca rejudecarea recursului prin transformarea contestației în anulare în recurs, aspect nepermis ținând seama de principiul procesual civil al unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
Întrucât decizia atacată este legală și temeinică, iar prevederile art.318 alin.1 teza I Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză urmează a se respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul,
Văzând că cererea este legal timbrată,
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei nr.234 pronunțată la 19 februarie 2008 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul domiciliat în B, str.-,. 2.. 2,. 10, Județ B, în contradictoriu cu intimataMINISTERUL APĂRĂRII-CENTRUL JUDEȚEANcu sediul în B, sector 5,--5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
- - - - G -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
- --
Red. / tehnored.
2 ex./30.06.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
