Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 766/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 766/ Dosar nr-
Ședința publică de la 11 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE reprezentanta în teritoriu a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.601/CA/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2008, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 4 noiembrie 2008, respectiv pentru astăzi 11 noiembrie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 601/CA/10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice; s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții, G și în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și în consecință pârâții au fost obligați, în solidar, să calculeze și să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare psihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1990 în procent de 50 % calculat la salariul brut de încadrare începând cu data de 18 martie 2005 până în prezent și în continuare, corespunzător perioadei în care reclamanții au raporturi de serviciu cu pârâții, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției pentru petitul 2 din acțiune; a obligat Curtea de APEL BRAȘOV la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților; a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele de bani necesare achitării drepturilor mai sus acordate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În fond, instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici la Curtea de APEL BRAȘOV potrivit adeverințelor și copiilor de pe cărțile de muncă.
Potrivit art. 1 din G nr. 6/21007, prezenta ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007.
Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, primele, stimulentele și alte drepturi.
Art.41 din actul normativ susmenționat prevede că, "Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Aceste dispoziții fiind imperative, ele nu pot fi interpretate decât în sensul că, pe lângă drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public, modificată și completată și G nr. 6/2007, funcționarii publicii beneficiază și de alte drepturi specifice instituției în care își desfășoară activitatea, în speță, drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr.50/1996 modificată și completată, constând în recunoașterea și plata sporului de risc și suprasolicitare psihică pe perioada solicitată.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului", "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc si suprasolicitare nervoasa constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind "un bun" în sensul practicii, așa cum rezultă si din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din data de 26.06.1986.
In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamanți se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească) deci un bun în sensul primei fraze a art.1.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsită de el în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică,întrucât limitarea drepturilor nu era " necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri ".
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, în baza art. 20 al.2 din Constituția României,devin aplicabile dispozițiile art. art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
In concluzie, prin abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996, a fost încălcat dreptul reclamantei la bun, acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Instanța retinut si faptul ca, la data la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii si celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este pe deplin justificată, sens în care a fost admisă și a obligat pârâții Curtea de APEL BRAȘOV si Ministerul Justiției sa calculeze si sa plătească in solidar reclamantei cu titlu de spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data de 18 martie 2005 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, și pentru viitor) sume ce va fi actualizate cu indicele de inflație si dobânda legala la data plătii efective.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație va fi acordata de către instanța, având in vedere prevederile art.1082 si art.1073 Cod civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natura salariala, s-a creat reclamanților prejudicii constând în diferența de valoare ca urmare a inflației, precum si in lipsa de folosință a banilor.
Cererea de obligare a pârâților la efectuarea mențiunilor referitoare la drepturile salariale mai sus menționate a fost admisă în conformitate cu dispozițiile art.1-8 din Decretul nr.92 /1976 privind carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii față de acest pârât.
În motivare, recurentul a arătat că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, în speță Ministerul Justiției.
Potrivit HG nr.386/2007 care a modificat HG nr.208/2005 funcțiile Ministerului economiei și Finanțelor sunt strict reglementate.
Potrivit art.1 din OG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002 creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, în speță Ministerul Justiției.
Recurentul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate fiind dată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești și având ca efect crearea unui sistem de salarizare paralel cu cel instituit de legiuitor.
În motivare recurentul a arătat că intimații reclamanți au calitatea de funcționari publici și li se aplică legislația care reglementează drepturile, obligațiile și salarizarea acestora, nicidecum legislația specifică aplicabilă altor categorii de personal, cum sunt judecătorii și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești. Or, obligând la plata unor drepturi neprevăzute de lege în beneficiul funcționarilor publici, Tribunalul a săvârșit un exces de putere, trecând în mod nepermis în atribuțiile altei puteri constituite în stat. Prin urmare, în cauză nu s-a procedat la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale unei situații concrete ci dimpotrivă, s-au acordat drepturi în beneficiul unei categorii de personal pentru care legea nu le-a prevăzut.
Recurentul a mai arătat că, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.6/2008 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul general cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art.40 și art.41 din OUG nr.92/2004, art.42 din OG nr.2/2006, art.41 din OG nr.6/2007. Astfel, instanța supremă a statuat prin Decizia nr.23/12.05.2008 că aceste dispoziții se interpretează în sensul că "funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea". Decizia menționată se impune față de dispozițiile art.329 din Codul d e procedură civilă.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 601/CA/10 septembrie 2008 Tribunalului Brașov este netimbrat, iar recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiat.
Recurentul Ministerul Justiției nu a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel cum avea obligația potrivit art.3021alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța, a citat acest recurent cu mențiunea de a timbra recursul până la termenul de judecată stabilit, însă recurentul nu s-a conformat acestor dispoziții. Astfel, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, Curtea, va anula ca netimbrat recursul promovat de recurentul Ministerul Justiției.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor instanța constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că intimaților reclamanți le sunt aplicabile prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 ca urmare a prevederilor art.40 din OG nr.92/2004 și art.41 din OG 6/2007.
Potrivit art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrați, precum și personal auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut". Reglementarea legală avea în vedere doar categoriile profesionale expres și limitativ prevăzute. Funcționarii publici nu se încadrează în aceste categorii. Legiuitorul a prevăzut acest spor pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate în considerarea condițiilor în care aceștia își desfășoară activitatea, riscurile și presiunile psihice la care sunt supuși în cadrul activității specifice funcției.
Dispozițiile art.40 și 41 din OUG92/2004 art.42 din OG2/2006 și art.41 din OUG6/2007 au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.23 din 12.05.2008 pronunțată ca urmare admiterii recursului în interesul legii, în sensul că: "funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea".
Conform art.329 alin.(3) din Codul d e procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În privința posibilității constatării și remedierii acesteia, existenței unei discriminări între salarizarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor și cea a personalului auxiliar de specialitate, Curtea reține dispozițiile Deciziei nr.819/3 iulie 2008 Curții Constituționale. Prin hotărârea menționată s-a constatat că prevederile art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Statutul și drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt reglementate de Legea 188/1999 și OUG24/2000 (apoi OUG92/2004, OG 6/2007).
Curtea, apreciază că nici întemeierea soluției pe dispozițiile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu este pertinentă. Acest articol nu recunoaște dreptul persoanei de a deveni proprietarul unui bun.
În cauza Lupuleț contra României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că art.1 din Protocolul 1 se aplică numai cu privire la bunurile actuale ale reclamantului, care nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existența lui. Doar dacă legislația internă prevede un astfel de drept acesta poate fi considerat "bun" (cauza Gaygusuz contra Austriei; Gauchin contra Franței).
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B, str.- nr.7, împotriva sentinței civile nr. 601/CA/10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-; va modifica în tot acțiunea atacată în sensul că va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, -, -, G și în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei si Finanțelor; va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B, str.- nr.7, împotriva sentinței civile nr. 601/CA/10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în tot acțiunea atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, -, -, G și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei si Finanțelor și Curtea de APEL BRAȘOV.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.CC 10.12.2008/dact.VP 15.12.2008/2ex
Judecător fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
