Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 768/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 768/CA/2009
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Primarul Comunei Jud. împotriva sentinței civile nr. 3855/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ sub dosar nr-, reclamanții, -, și - au chemat în judecată pârâtul Primarul comunei solicitând prin sentința ce se va pronunța:
- obligarea pârâtului la calcularea, acordarea și plata către reclamanți, pentru fiecare în parte, pe perioada în care sunt îndreptățiți conform legii, începând cu data pronunțării hotărârii a sumelor cu titlu de drepturi salariale cuvenite, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază;
- obligarea pârâtului la calcularea, acordarea și plata către reclamanți, pentru fiecare în parte, pe perioada în care sunt îndreptățiți conform legii, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, a sumelor restante cu titlul de drepturi salariale, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază;
- obligarea pârâtului la plata diferențelor cuvenite actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt funcționari publici în cadrul Primăriei comunei, calitate în care au dreptul, conform prevederilor art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și gradului, însă pârâtul refuză aplicarea acestor prevederi legale, invocând diferite motive.
În drept a invocat Legea nr.188/1999, Legea nr. 251/2006 și prevederile Codului muncii.
Prin sentința civilă nr.3855/CA/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea și a obligat pârâtul la calcularea, acordarea și plata către reclamanți, pentru fiecare în parte pentru perioada la care este îndreptățit, începând cu data pronunțării hotărârii a sumelor cu titlu de drepturi salariale cuvenite, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază; a obligat pârâtul la calcularea, acordarea și plata către reclamanți, pentru fiecare în parte, pe perioada în care sunt îndreptățiți conform legii, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, a sumelor restante cu titlul de drepturi salariale, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, precum și la plata diferențelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În considerentele sentinței s-a reținut că, reclamanții își desfășoară activitatea în calitate de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei, calitate în care, potrivit art. 40 al. 2 lit. c din Codul Muncii au dreptul la toate sporurile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă încheiate de părți. Astfel, în baza prevederilor legii nr. 188/1999 au dreptul să primească și cele două sporuri solicitate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum sunt reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999. S-a mai reținut că, așa cum recunoaște și pârâtul nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ, sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, pârâtul neavând pentru această îngrădire nicio justificare printr-o cauză de utilitate publică. Mai mult este de principiu că o normă legală, odată reglementată trebuie să-și producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista legi care să aibă doar caracter formal.
Prima instanță a reținut și că potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Se menționează că dreptul reclamanților este un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la Convenția menționată.
De asemenea, prima instanță a reținut că, potrivit art. 38 din Codul Muncii drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința instanței de fond nu poate fi pusă în aplicare decât începând cu anul 2008, deoarece nu sunt posibilități financiare pentru acordarea lor din 2004. Se arată că funcționarii publici și-au primit drepturile financiare conform legislației în vigoare aprobate în bugetul local, iar OG nr. 6/2007, care prevede salarizarea funcționarilor publici, nu prevede aceste sporuri.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță.
Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate și actele dosarului, Curtea constată că instanța de fond nu a identificat, interpretat și aplicat corect prevederile legale. Astfel, ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit. c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:" Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanții nu au dovedit cuantumul creanței. Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanții nu au o creanță lichidă în sensul art.379 Cod procedură civilă și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamanților, astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
Instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art.312 (2), (3) Cod procedură civilă motiv pentru care va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților.
Recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei Jud. împotriva sentinței civile nr. 3855/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților, -, și - împotriva pârâtului Primarul Comunei.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./23.06.2009
Jud. fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
