Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 763/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 763/CA/2009
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 380/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat în instanță intimatele reclamante, și, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că prezenta cauză a fost suspendată până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se constată că intimatele reclamante au depus la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, note de ședință la care s-a anexat un set de înscrisuri.
Instanța, constatând că a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, prin Decizia Curții Constituționale nr. 441/31.03.2009, dispune repunerea pe rol a cauzei.
Intimatele reclamante declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Intimatele reclamante învederează instanței că prin acțiunea în contencios administrativ, formulată în anul 2007 și care a fost admisă, au solicitat a se dispune plata diferențelor dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul acelorași departamente ale celorlalte instanțe și parchete de pe lângă acestea, dat fiind faptul că au aceleași atribuții de serviciu stabilite prin Legea nr. 304/2004, indiferent de veriga organizatorică în care sunt încadrați și își desfășoară activitatea. Apreciază discriminator sistemul de salarizare pe baza unei grile inferioare, aspect recunoscut și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și chiar de legiuitor prin nr.OUG 100/2007.
Intimatele reclamante învederează instanței că deservesc activitatea de bază și apreciază că pârâții au recunoscut în mod tacit situația discriminatorie existentă, precum și drepturile salariale cuvenite pentru înlăturarea acestei situații dezavantajoase la care au fost expuși până la adoptarea OUG 100/2007 aprobată prin Legea nr. 97/15.04.2008.
Mai arată că nu sunt singurii funcționari publici care au promovat astfel de acțiuni, fiind chiar printre ultimii, astfel că în țară au fost pronunțate 15 decizii în favoarea funcționarilor publici din sistem, acțiunile acestora fiind bazate pe aceleași motive de fapt și de drept.
Apreciază că instanțele de judecată trebuie să adopte o practică unitară și ca atare solicită respingerea recursurilor declarate de ordonatorii principali de credite.
Fără cheltuieli de judecată.
Notă:După dezbaterea cauzei, se prezintă reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, consilier juridic, care depune la dosar delegația de reprezentare și pune concluzii de admitere a recursurilor astfel cum au fost formulate. Menționează faptul că Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost atacată în contencios administrativ, fiind anulată, susținere în dovedirea căreia depune la dosar fișă dosar - extras de pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 380/CAF/2008, pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ a fost:
- respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba și excepția lipsei procedurii prealabile invocate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
- admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecință:
- au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiției și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești, pentru perioada 1.11.2004 - 1.11.2007, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective, raportat la perioada efectiv lucrată de fiecare reclamantă.
- au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor drepturile salariale precizate mai sus și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici.
- a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate.
- a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia să procedeze la refacerea deciziilor de încadrare în muncă precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă a fiecărei reclamante conform prezentei hotărâri.
- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și în consecință:
- a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice
- a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
- în baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantelor, la judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantele au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba ( din 01.12.1999 și pentru perioada 02.11.1998 - 30.06.2005), respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia ( din 01.07.2005, din 18.05.2003 și din 15.08.2005) aspecte ce reies din copiile după cărțile de muncă depuse la dosar (75,89,100,117).
Începând cu data de 1.09.2004 salarizarea acestora s-a efectuat conform Anexei 3 OUG nr. 191/2002 în timp ce salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă ÎCCJ a fost stabilită conform Anexei 1 aceluiași act normativ la un nivel superior.
Ulterior, această situație s-a perpetuat conform OUG nr. 82/2004, OUG nr. 92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr. 6/2007.
În acest context, Asociația funcționarilor publici "Justiția" a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării reclamând tratamentul diferențiat între categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar în legătură cu stabilirea grilei de salarizare, pe anexe diferite, conform legii de salarizare a funcționarilor publici.
Prin Hotărârea nr. 262/21.06.2007 această autoritate a constatat că faptele prezentate în petiția reclamantei reprezintă un tratament diferențiat și s-a recomandat ANAF aplicarea unui tratament asemănător categoriilor profesionale ce presupun condiții de recrutare și activitate asemănătoare.
Existența unei situații discriminatorii fiind dovedită se impune repararea prejudiciului creat, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 11 din OG nr. 137/2000, motiv pentru care acțiunea va fi admisă astfel cum a fost formulată, urmând a se dispune obligarea pârâților la plata diferențelor salariale pe perioada 1.11.2004 - 1.11.2007 și în continuare, calculate conform anexelor nr. 1 la OUG Nr.82/2004, OUG Nr.92/2004, OG NR.2/2006, OG NR.6/2007 raportat la perioada efectiv lucrată de fiecare reclamantă.
Sumele vor fi acordate și în continuare întrucât situația discriminatorie persistă, fără ca prin aceasta să se poată reține că instanța manifestă atribuții de legiferare. Instanța a stabilit doar norma legală aplicabilă în cadrul unui conflict fără a edicta o normă nouă. La momentul intervenției unui act normativ viitor care elimină situația discriminatorie dispoziția respectivă își încetează aplicabilitatea.
Sumele respective vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective conform art.1084 cod civil deoarece prejudiciu cauzat trebuie reparat integral.
Totodată va fi obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia va fi obligat să procedeze la refacerea deciziilor de încadrare în muncă precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă a fiecărei reclamante conform prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice instanța urmează să o respingă întrucât cerințele art. 60-63 Cod procedură civilă nu sunt întrunite, între MEF, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și angajații săi nu există nici o obligație de garanție sau despăgubire.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Alba și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivarea recursurilor s-a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe. Astfel, având în vedere că intimatele reclamante și-au întemeiat solicitările pe dispozițiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se apreciază că instanța de fond a procedat în mod nelegal la schimbarea cadrului procesual fixat de acestea și anume cercetarea cererii lor prin prisma dispozițiilor actului normativ indicat. În conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 " persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun". Această sintagmă fixează cadrul procesual și stabilește în competența judecătoriei soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ.
De asemenea, acțiunea reclamantelor, fiind o acțiune în pretenții, se impunea a fi timbrată la valoare, potrivit dispozițiilor Legii nr. 146/1997. pentru aceste considerente, recurenții pârâți au solicitat admiterea excepției de necompetență materială a instanței de judecată și a se dispune declinarea cauzei spre competentă soluționare a fondului în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Se mai susține că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pentru viitor a diferențelor de drepturi salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a funcționarilor publici, deoarece numai legiuitorul, puterea legislativă, poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Recurenții arată că instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente, care au girul puterii legislative - Parlamentul - sau în anumite cazuri pe cel al puterii executive - Guvernul.
Susțin recurenții și că prima instanță a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte parchete, aceasta însemnând că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege prin schimbarea sistemului de salarizare al funcționarilor publici - atribut exclusiv al legiuitorului și pe cale de consecință consideră acțiunea reclamanților inadmisibilă.
Mai susțin recurenții pârâți că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamantelor; a reținut în mod greșit că dispozițiile art. 60-63 din Codul d e procedură civilă nu au aplicabilitate în raporturile de muncă, deoarece dispozițiile legale care reglementează drepturi izvorâte din raporturile de muncă, atât din Codul Muncii cât și din legile speciale, se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă. Potrivit art. 60 din codul d e procedură civilă, partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.
De asemenea, susțin recurenții că în situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamante, hotărârea judecătorească ar fi practic lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
În fine, susține recurentul pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei plângerii prealabile ( inadmisibilității acțiunii ) invocată prin întâmpinare, reținând în mod netemeinic și nelegal că obiectul acțiunii îl reprezintă plata unor drepturi salariale neacordate funcționarului public fără nici un temei legal și că procedura prealabilă nu este necesară în cauză.
Prealabil analizării motivelor de recurs, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba invocată de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și excepția lipsei procedurii prealabile invocată în recurs de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât reclamantele sunt funcționari publici, iar competența de soluționare a litigiilor privitoare la raportul de serviciu revine, conform art. 109 din legea 188/1999, instanței de contencios administrativ, iar în cauză nu se discută de anularea unui act administrativ care să poată fi revocat ci de constatarea unei discriminări, iar pe de altă parte, actele normative incidente - Legea 188/1999 și OUG nr. 137/2000 - nici nu prevăd o asemenea procedură.
Pentru motivele de mai sus, sentința va fi menținută sub aspectul rezolvării excepțiilor.
Analizând pe fond recursurile declarate, acestea urmează să fie admise pentru considerentele mai jos expuse:
Se apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pentru viitor a diferențelor de drepturi salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a funcționarilor publici, deoarece numai legiuitorul - puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Se mai constată că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte parchete.
În urma publicării Deciziilor nr. 818, 819, 820/2008 și a Deciziei nr. 1325/2008 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 1 și 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
- Decizia Curții Constituționale nr. 818/3.07.2008 - Of. nr. 537/16.07.2008; Decizia nr. 1325/4.XII.2008 - Of. nr. 872/23 dec.2008.
După publicarea acestor decizii pronunțate de Curtea Constituțională, instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente, care au girul puterii legislative, respectiv ale Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive reprezentată de Guvern.
Raportat la dispozițiile art. 16 din Constituția României, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 429/2003, potrivit cărora " Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
Astfel, s-a statuat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, astfel încât - dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal - la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
De altfel și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului examinând art.14 (interzicerea discriminării) al Convenției Europene a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, iar pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situațiile analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicat.
Pentru considerentele mai sus expuse, recursurile, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sunt întemeiate, urmând a fi admise, în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, modificată sentința și respinsă acțiunea în contencios administrativ.
În ce privește criticile referitoare respingerea greșită a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Comerțului, nu se mai impune motivarea acestui aspect, datorită admiterii recursurilor și respingerii pe fond a acțiunii.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 380/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul
A - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantelor, și împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,
( continuare decizia nr. 763/CA/2009 pronunțată în dosar nr- ).
Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./3.07.2009
Jud. fond,
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
