Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 769/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 769
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 353/CA Din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Oficiul Județean de Consultanță Agricolă T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, lipsă părțile.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 iunie și 19 iunie 2008, apoi pentru astăzi, când.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 5043/30/29.06.2007, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă T, a solicitat anularea Deciziilor nr. 69/13.04.2007, nr. 70/20.04.2007 și nr. 73/15.05.2007, emise de pârât.
În motivare, reclamantul arată că Decizia nr. 69/13.04.2007 a fost dată cu încălcarea art. 35 aliniatul 2 nr.HG 1210/2003. Astfel potrivit acestui text de lege, actul administrativ de sancționare a funcționarului public este emis de persoana competentă, potrivit legii de aplicare a sancțiunilor disciplinare și cuprinde obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, precizarea prevederilor din procesul verbal al comisiei de disciplină, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile, precum și termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată.
Totodată, Decizia nr. 70/20.04.2007, este nulă și prin încălcarea art. 75 aliniatul 1 litera b din Legea nr. 188/1999, fiind interpretată în mod eronat mobilitatea în cadrul funcționarilor publici ce vizează un interes public. Potrivit răspunsului B, la contestația formulată de reclamant, modificarea raportului de serviciu se dispune de către persoana care are competența de numire în funcția publică, cu avizul sau la solicitarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici - singura instituție a statului care reglementează mobilitatea funcționarilor publici.
Reclamantul a precizat că este singurul specialist în domeniul apicol din cadrul Oficiului Județean de Consultanță Agricolă T, fiind în același timp, fondatorul primei asociații apicole cu personalitate juridică, în anul 2003.
Pentru deciziile 69/2007 și 70/2007, prin adresa nr. -/01.06.2007, a cerut precizări cu privire la imixtiunea Președintelui Comisiei de Disciplină, având și calitatea de adjunct al T - inc.. Reclamantul a arătat că au fost încălcate și prevederile art. 12 litera b din nr.HG 1210/2003, potrivit cărora mandatul unui membru al comisiei de disciplină se suspendă atunci când acesta s-a pronunțat în orice mod cu privire la fapta sesizată, anterior soluționării cauzei. De asemenea, au fost încălcate prevederile art. 16 aliniatul 1, din același act normativ potrivit cărora, prevederile art. 11 aliniatul 1 art. 12 aliniatul 1 se aplică în mod corespunzător și pentru mandatul președintelui comisiei de disciplină, iar în baza aliniatului 2 suspendarea de drept a mandatului președintelui comisiei de disciplină se constată de către persoana prin al cărei act administrativ a fost constituită comisie de disciplină.
Reclamantul a mai arătat că domnul, conducătorul unității a formulat acuzații anticipate cu adresa nr. 17/19.03.2007, încălcându-se legea prin imixtiunea în comisia de disciplină.
De asemenea, domnul, producător apicol, președintele comisiei de disciplină și d-l - director executiv, în calitate de membri ai aceluiași partid, au formulat și predat împreună reclamația d-lui . Reclamantul a apreciat că, în speță, este vorba de o răzbunare politică a celor 3 - membri PNL T, împotriva sa, care este membru PD.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, cu menținerea ca temeinice și legale a Deciziilor nr. 69/13.04.2007, nr. 70/20.04.2007 și nr. 73/*15.05.2007, pentru următoarele motive:
În perioada 13.04.2007 - 15.05.2007, reclamantul în calitate de angajat al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă T, în funcție de consilier, clasa I, grad superior, a cumulat un număr de două sancțiuni disciplinare ca urmare a neîndeplinirii sarcinilor, atribuțiilor și obligațiilor de serviciu, precum și pentru denigrarea instituției publice, în mod repetat. Sancționarea reclamantului a fost dispusă după efectuarea cercetării disciplinare, cu respectarea dispozițiilor legale.
Comisia de disciplină a fost convocată potrivit dispozițiilor nr.HG 1210/2003, iar ca urmare a efectuării cercetării disciplinare s-a constatat că faptele sesizate - manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției - constituie abateri disciplinare conform art. 65 aliniatul 2 litera g din Legea nr. 188/1999. Faptele au fost săvârșite în cadrul întâlnirilor cu producătorii apicoli, astfel cum rezultă din sesizările adresate conducerii unității. Probele administrative reies din audierea martorilor conform Referatului nr. 25/02.04.2007, al Comisiei de disciplină din cadrul instituției.
Cu privire la reclamant s-a constatat că acesta omite să-și îndeplinească sarcinile de serviciu, ceea ce constituie abatere disciplinară conform art. 65 aliniatul 1 litera g din Legea nr. 188/1999. Prin urmare, Comisia de disciplină a constatat încălcarea cu vinovăție de către funcționarul public.. a îndatoririlor și sarcinilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât acesta nu se află la prima abatere disciplinară.
În urma cercetării administrative a rezultat încălcarea cu vinovăție, de către reclamant a îndatoririlor și sarcinilor de serviciu, faptele sale constituind abateri disciplinare. La baza cercetării prealabile au stat: sesizarea nr. 575/30.03.2007 întocmită de domnul, sesizarea nr. 593/02.04.2007, întocmită de dna, sesizarea nr. 592/02.04.2007, întocmită de dl și sesizarea nr. 596/03.04.2007, întocmită de dl.
În urmare cercetării s-a emis Decizia nr. 73/15.05.2007 prin care a fost sancționat cu mustrare scrisă pe o perioadă de 6 luni, conform dispozițiilor art. 65 aliniatul 3 litera a din Legea nr. 188/1999 republicată. Această decizie este temeinică și legală, având în vedere că un funcționar public trebuie să respecte codul d e conduită al funcționarului, prevăzut de Legea nr. 7/2004 și să-și îndeplinească atribuțiile conform fișei postului.
La întâmpinare, pârâtul a atașat dosarele de cercetare, disciplinară cu privire la reclamant, deciziile contestate prin acțiune, nota internă nr. 402/14.03.2007, cu privire la solicitarea reclamantului, de decalare a programului de lucru.
Ulterior, pârâtul a depus completare la întâmpinare, arătând că reclamantul a încălcat din nou, dispozițiile Legii nr. 188/1999. În aceste condiții, în data de 26.10.2007, s-a întrunit Comisia de disciplină din cadrul pentru discutarea sesizărilor primite din partea numiților (director executiv adjunct), (consilier în cadrul Sânnicolau M), (apicultor).
Prin note scrise depuse la dosar, reclamantul a răspuns completării la întâmpinare, precizând că aceasta se referă la fapte fără legătură cu obiectul judecății ulterioare celor care i se impută.
Prin concluziile scrise, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea Deciziilor nr. 69/13.04.2007, nr. 70/20.04.2007, și nr. 73/15.05.2007 pentru nerespectarea dispozițiilor art. 35 aliniatul 2 din nr.HG 1210/2003. Astfel atât în Decizia nr. 69/2007, cât și în cea cu nr. 70/2007, lipsesc mențiunile prevăzute de art. 35 aliniatul 2 sub sancțiunea nulității absolute; descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară. Motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile, precum și termenul de contestare a sancțiunii.
Reclamantul a mai invocat și încălcarea dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 188/1999 fiindu-i aplicată sancțiunea cea mai gravă deși se afla la prima abatere iar fapta nu prezenta gravitate
În ceea ce privește Decizia nr. 70/20.04.2007, reclamantul a arătat că aceasta s-a făcut cu încălcarea legii, întrucât nu a solicitat mutarea de la T în localitatea. Mai mult, la emiterea deciziei nu a fost cerut avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici - obligatoriu potrivit art. 75 din Legea nr. 188/1999. nefiind justificat nici interesul public, prevăzut de același text de lege.
Prin notele de ședință depuse la dosar, pârâtul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a Deciziei nr. 70/2007, și, în rest, respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 353/CA/1.04.2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantului.
Instanța de fond a arătat că procedura de atac a deciziilor de modificare a raportului de muncă al reclamantului impune parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sub sancțiunea inadmisibilității cererii. Reclamantul nu a prezentat această dovadă.
În ceea ce privește lipsa avizului invocată de reclamant, instanța de fond a arătat că pârâtul a precizat că acesta nu conduce la anularea deciziei de modificare a raportului de muncă, fiind un aviz consultativ. Pe de altă parte, adresele emise de invocate de reclamant nu pot avea influență în cauză, câtă vreme această instituție nu a apelat la prerogativa conferită de art. 22 aliniatul 3 din Legea nr. 188/1999 care îi conferă dreptul de a sesiza instanța de contencios administrativ în situația în care constată încălcări ale legii de către autoritățile și instituțiile publice.
În ceea ce privește mandatul președintelui comisiei de disciplină, potrivit art. 12 aliniatul 1 din nr.HG 1210/2003, acesta poate fi suspendat doar în situația în care reclamantul ar fi formulat o cerere în acest sens.
În concluzie, deciziile nr. 69 și 73/2007 sunt fondate și întemeiate, astfel cum rezultă din examinarea tuturor probelor administrate în dosarele de cercetare disciplinară.
Prin conduita sa,reclamantul și-a încălcat îndatoririle stabilite în sarcina funcționarilor publici prin legea cadru: "Funcționarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională și civică prevăzute de lege, să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii prestigiului, corpului funcționarilor publici".Or, încălcarea de către funcționarii publici cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară.
S-a constatat că nu au fost încălcate prevederile legale enunțate supra față de situația specifică expusă în considerentele de față cu privire la reclamant. al cărui domiciliu este în localitatea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, considerând sentința ca netemeinică și nelegală, solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii formulate de către reclamant.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale avute în vedere, respectiv nu a avut în vedere faptul că textele de lege aplicate în cauză au un caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage după sine anularea actelor emise în baza acestora.
Nu s-a avut în vedere faptul că persoanele care au făcut sesizările nu puteau face parte din comisia de disciplină. Nu el avea obligația că ceară acest lucru. Ci conducerea instituției trebuia să facă acest lucru, fiind o dispoziție imperativă a legii, tocmai pentru a elimina subiectivismul în analiza evenimentului suspus judecării de către această comisie de disciplină.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că legea a instituit necesitatea avizelor organului ierarhic superior, tocmai pentru a preveni eventualele abuzuri cum este și în cazul de față. ori nu se poate reține că aceste avize nu sunt obligatorii, din moment ce legea le prevede.
Instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probatoriului administrat în cauză, reținând în mod greșit vinovăția sa respectiv legalitatea deciziilor de sancționare date.
La dosar s-a depus întâmpinare de către Oficiul Județean de Consultanță Agricolă, solicitând respingerea recursului formulat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 69/13.04.2007, prin care reclamantul a fost sancționat de către pârât. pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 77 aliniatul 2 litera g din Legea nr. 188/1999 și deciziei nr. 73 din 15.05.2007, prin care reclamantul a fost sancționat de către pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 77 aliniatul 2 litera j din Legea nr. 188/1999 precum și anularea deciziei nr. 70/20.04.2007, prin care pârâta a dispus modificarea raportului de serviciu al reclamantului prin mutarea acestuia la Centrul de Consultanță.
Pârâtul consideră că în mod corect prin instanță a apreciat că prin conduita sa reclamantul recurent "și-a încălcat îndatoririle stabilite în sarcina funcționarilor publici prin legea cadru.
În ceea ce privește decizia nr. 70/20.04.2007, privind modificarea locului de muncă al recurentului consideră că Tribunalul Timișa apreciat corect că este legală și întemeiată, "câtă vreme există proba solicitării adresată de reclamant instituției pârâte pentru decalarea programului său justificat de faptul că locuiește în localitatea.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Deciziile contestate de reclamant:
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de legalitatea deciziilor cu nr. 69/13.04.2007, nr. 70/20.04.2007 și nr. 73/15.05.2007 emise de Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă
1. Curtea reține că prin decizia nr. 69/13.04.2007 (atașată la fila 13 din dosarul de fond), Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă Tad ispus sancționarea domnului cu suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare, începând cu data de 2.05.2007.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că domnul a comis abaterea disciplinară prevăzută de art. 65 alin. 2 lit. j) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, respectiv manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, fapta fiind săvârșită în cadrul întâlnirii pe care reclamantul a avut-o la data de 11.02.2007 în localitatea Sânnicolau M și "în cadrul altor întâlniri cu producătorii apicoli".
2. Prin decizia nr. 70/20.04.2007 (atașată la fila 12 din dosarul de fond), Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă Tad ispus numirea reclamantului (care era consilier la Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T, Compartimentul, Implementare și Evaluare Proiecte) în funcția de consilier I, treapta I, la Centrul Local de Consultanță Agricolă, începând cu data de 2.05.2007.
3. Prin decizia nr. 73/15.05.2007 (atașată la filele 10-11 din dosarul de fond), Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă Tad ispus sancționarea cu mustrare scrisă a reclamantului pe o perioadă de 6 luni.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că domnul a comis abaterea disciplinară prevăzută de art. 65 alin. 2 lit. j) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, respectiv încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici, fapta fiind săvârșită în cadrul întâlnirii pe care reclamantul a avut-o la data de 29.03.2007 cu producătorii apicoli la Târgul apicol de la
Analiza legalității deciziilor nr. 69/13.04.2007 și nr. 73/15.05.2007 emise de Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă
Reclamantul a contestat legalitatea acestor decizii, prin care a fost sancționat disciplinar, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 35 din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, respectiv pentru neindicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările funcționarului cercetat disciplinar, a prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină precum și a termenului în care poate fi atacată sancțiunea.
Conform art. 35 alin. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 1210 din 14 octombrie 2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice (hotărâre publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003, și modificată ulterior prin Hotărârea de Guvern nr. 833 din 25 iulie 2007, privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007), "sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;
d) temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat".
Examinând cele două decizii, prin prisma dispozițiilor art. 35 alin. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, Curtea reține că în ambele decizii se face vorbire în mod abstract la fapte imputate reclamantului și care nu au fost identificate prin elementele concrete necesare pentru a se reține caracterul lor de abatere disciplinare.
Astfel, în decizia nr. 69/13.04.2007 (atașată la fila 13 din dosarul de fond) se impută reclamantului "manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea", precum și "denigrarea instituției și jigniri aduse persoanelor din instituție".
Cu toate acestea, nu este menționat natura manifestărilor concrete imputate reclamantului (dacă este vorba despre gesturi, ținerea unui discurs în public, scrierea unui memoriu etc.), pentru a permite individualizarea faptei și verificarea împrejurărilor în care a fost comisă.
De asemenea, nu sunt menționate în concret activitățile prin care a fost denigrată instituția în care reclamantul își desfășoară activitatea, pentru a putea fi verificat caracterul denigrator al replicilor reclamantului. Din acest punct de vedere, caracterul denigrator al activităților reclamantului este presupus de emitentul actului sancționator, fără a fi indicate dovezile acestei concluzii.
La rândul său, prin decizia nr. 73/15.05.2007 (atașată la filele 10-11 din dosarul de fond) i se impută reclamantului încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici, fapta fiind săvârșită în cadrul întâlnirii pe care reclamantul a avut-o la data de 29.03.2007 cu producătorii apicoli la Târgul apicol de la
Curtea observă că nici această decizie nu indică manifestările concrete imputate reclamantului, respectiv în ce mod și ce interdicție a încălcat reclamantul.
Și în privința acestei decizii, Curtea constată că descrierea faptei se limitează la repetarea textului legal care descrie în mod abstract abaterea disciplinară.
Or, conform art. 35 alin. 2 lit. a) din Hotărârea de Guvern nr. 1210 din 14 octombrie 2003, prevede că "sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;".
Din cele arătate mai sus rezultă că decizia nr. 69/13.04.2007 nu cuprinde o descriere a faptei concret imputate reclamantului, cui doar o copiere a textului care descrie abstract abaterea disciplinară.
Curtea subliniază că descrierea faptei concrete imputate funcționarului public sancționat este esențială în stabilirea legalității sancțiunii.
În absența descrierii faptei, reclamantul nu poate contesta starea de fapt imputată, iar instanțele judecătorești nu pot verifica legalitatea concluziilor deciziilor de sancționare.
Dată fiind concluzie absenței descrierii faptei în ambele decizii de sancționare a reclamantului, respectiv în deciziile nr. 69/13.04.2007 și nr. 73/15.05.2007 emise de Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T, Curtea reține nulitatea absolută a acestora, conform art. 35 alin. 2 lit. a) din Hotărârea de Guvern nr. 1210 din 14 octombrie 2003.
În privința legalității deciziei nr. 70/20.04.2007(atașată la fila 12 din dosarul de fond), prin care Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă Tad ispus numirea reclamantului (care era consilier la Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T, Compartimentul, Implementare și Evaluare Proiecte) în funcția de consilier I, treapta I, la Centrul Local de Consultanță Agricolă, începând cu data de 2.05.2007, Curtea reține că temeiul acestei decizii a fost indicat în dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. b), ale art. 75 alin. 2 lit. d), și ale art. 75 alin. 3 din Legea nr. 251/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Curtea constată că Legea nr. 251 din 23 iunie 2006, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, are numai 14 articole.
În aceste condiții, făcând referire la art. 75 din Legea nr. 251/2006, decizia nr. 70/20.04.2007 a Oficiului Județean pentru Consultanță Agricolă T are un temei inexistent în legislația română.
În condițiile indicării unui temei eronat, Curtea nu poate evalua legalitatea măsurii dispuse, tocmai datorită conținutului deciziei contestate de reclamant.
Pe de altă parte, art. 75 alin. 1 lit. b) (respectiv art. 87 în numerotarea în vigoare la data emiterii prezentei hotărâri) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici - în redactarea în vigoare la momentul emiterii deciziei nr. 70/20.04.2007 a Oficiului Județean pentru Consultanță Agricolă T - prevede că "mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici se realizează prin modificarea raporturilor de serviciu, astfel-:
b) în interes public".
Curtea subliniază decizia nr. 70/20.04.2007 a Oficiului Județean pentru Consultanță Agricolă T nu indică împrejurările de interes public care justifică mutarea reclamantului în altă localitate
Totodată, art. 75 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici - în redactarea în vigoare la momentul emiterii deciziei nr. 70/20.04.2007- prevede că "modificarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici de execuție și funcționarilor publici de conducere are loc prin:
d) mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorității sau instituției publice".
Conform art. 75 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici - în redactarea în vigoare la momentul emiterii deciziei nr. 70/20.04.2007 - "dacă mobilitatea funcționarilor publici de execuție și a funcționarilor publici de conducere se dispune în interes public, în condițiile legii, funcționarii publici nu pot refuza aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (2) lit. b) și d), cu excepția cazurilor prevăzute la art. 77 alin. (3), sub sancțiunea eliberării din funcția publică. În aceste cazuri, modificarea raportului de serviciu se dispune de către persoana care are competența de numire în funcția publică, cu avizul sau la solicitarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici."
Chiar admițând că temeiul acestei măsuri de mutare a reclamantului este reprezentat de 75 alin. 1 lit. b), art. 75 alin. 2 lit. d), și art. 75 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, Curtea reține că în absența dovedirii interesului public care justifică mutarea reclamantului, măsura mutării este nemotivată și, în consecință, abuzivă.
Curtea observă, în acest context, că în decizia nr. 70/20.04.2007 nu se indică împrejurările concrete care impun mutarea reclamantului - lipsa personalului la Centrul local, creșterea complexității sarcinilor de serviciu ale acestui centru, dificultăți obiective concrete în îndeplinirea sarcinilor actuale, indicarea motivului pentru care reclamantul este persoana a cărei calificare îl recomandă pentru mutarea în acest centru etc.
În absența justificării interesului public care a determinat mutarea reclamantului, măsura dispusă prin decizia nr. 70/20.04.2007 a Oficiului Județean pentru Consultanță Agricolă T este nelegală.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat legalitatea deciziilor cu nr. 69/13.04.2007, nr. 70/20.04.2007 și nr. 73/15.05.2007 emise de Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 353/CA/1.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
Prin urmare, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T, și va anula deciziile nr. 69/13.04.2007, nr. 70/20.04.2007 și nr. 73/15.05.2007 emise de Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al recursului și al cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, Curtea va obliga pârâtul Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T la plata cheltuielilor judiciare efectuate de recurent, respectiv la plata sumei de 825 lei către reclamantul, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, precum și la plata sumei de 1200 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în fața instanței de fond.
Totodată, Curtea va respinge cererea pârâtului Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze în fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 353/CA/1.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă recurată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă
Anulează deciziile nr. 69/13.04.2007, nr. 70/20.04.2007 și nr. 73/15.05.2007 emise de Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă
Obligă pârâtul Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T la plata sumei de 825 lei către reclamantul, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, precum și la plata sumei de 1200 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în fața instanței de fond.
Respinge cererea pârâtului Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze în fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
Red./8.07.2008
Tehnodact /2 ex/10.07.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecători.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Pătru Răzvan, Mircea Ionel Chiu
