Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 77/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 77/
Ședința publică din 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de reclamanta, domiciliată în com. de M, sat.-, jud.M, împotriva sentințelor nr.836/12.12.2008 și nr.478/01.07.2008 pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, precum și a recursului formulat de pârâta Direcția Județeană de Statistică M, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr. 478/01.07.2008 pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța din oficiu invocă excepția nulității cererilor de recurs formulate de reclamanta împotriva sentințelor nr.836/12.12.2008 și nr.478/01.07.2008 pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, având în vedere faptul că cererile de recurs nu au fost motivate în termen, motivele depuse și înregistrate la Curtea de Apel Târgu -M la data de 29 septembrie 2009, sunt depuse peste termenul legal prevăzut de 301 raportat la art. 303 Cod procedură civilă.
Totodată față de actele și lucrările dosarului, văzând invocarea de către pârâta Direcția Județeană de Statistică Mad isp.art.242 alin.2 pr.civ. urmează să rețină cauza în pronunțare privind recursul formulat de aceasta.
CURTEA,
Prin sentința nr. 123 pronunțată la data de 23.01.2007 de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 31 iulie 2000 - 27 iulie 2003; s-a respins excepția necompetenței materiale a pârâtei; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Statistică M și s-a dispus: - anularea deciziei nr. 41/2000 emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o decizie de încadrare a reclamantei în categoria C, clasa I, grad 1; - anularea deciziei nr. 10/2005 emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o decizie de încadrare a reclamantei în funcția de referent superior; - anularea tuturor deciziilor privind majorările salariale acordate reclamantei, emise ulterior deciziilor menționate, și a obligat pârâta să emită noi decizii de majorare salarială în favoarea reclamantei, cu luarea în considerare a încadrărilor menționate; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a încadrărilor menționate, începând cu data de 28 iulie 2003 și până la 23 ianuarie 2007; a obligat pârâta la înscrierea în carnetul de muncă al reclamantei a rectificărilor corespunzătoare; a respins restul pretențiilor reclamantei.
Prin decizia nr. 595 pronunțată la data de 29.05.2007 de către Curtea de Apel Tg. M, s-au admis recursurile formulate de și Direcția Județeană de Statistică M, s-a casat hotărârea atacată si s-a trimis cauza pentru rejudecare Tribunalului Mureș ca instanță de contencios administrativ.
După rejudecare de către instanța competentă, prin sentința nr. 428 din 12.10.2007, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente anterioare datei de 27 iulie 2003; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Statistică M și în consecință s-a dispus: - anularea - anularea deciziei nr. 41/2000 emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o decizie de încadrare a reclamantei în categoria C, clasa I, grad 1; - anularea deciziei nr. 10/2005 emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o decizie de încadrare a reclamantei în funcția de referent superior; - anularea tuturor deciziilor privind majorările salariale acordate reclamantei, emise ulterior deciziilor menționate, și a obligat pârâta să emită noi decizii de majorare salarială în favoarea reclamantei, potrivit prezentei hotărâri; - a obligat pârâta să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale rezultate din noile încadrări, inclusiv cele rezultate din diferențele de primă de vacanță și spor de fidelitate acordate la nivelul vechilor încadrări, urmând ca sumele astfel stabilite să fie actualizate la inflație la data plății.
Prin decizia nr. 1363/R/11.12.2007 s-a admis recursul formulat de către M împotriva acesteia, s-a modificat integral sentința în sensul că s-a respins acțiunea introducă de.
Prin decizia nr. 258/R/18.03.2008 a Curșii de apel Tg. M, s-a admis contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr. 1363/R/11.12.2007, s-a anulat aceasta și, procedând la rejudecarea recursului, acesta a fost admis, s-a casat sentința nr. 428 din 12.10.2007 a Tribunalului Mureș iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleași instanțe.
Prin sentința nr. 478 pronunțată în rejudecare la data de 01.07.2008, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente anterioare datei de 27 iulie 2003; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Statistică M și în consecință s-a dispus: - anularea deciziei nr. 41/2000 emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o decizie de încadrare a reclamantei în categoria C, clasa I, grad 1; - anularea deciziei nr. 10/2005 emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o decizie de încadrare a reclamantei în funcția de referent superior; - anularea deciziilor ulterioare privind emiterea deciziilor menționate și a obligat pârâta să emită noi decizii de majorare stabilită în favoarea reclamantei, cu luarea în considerare a încadrărilor sus-menționate; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a încadrărilor menționate, începând cu data de 28 iulie 2003 și până la data de 23 ianuarie 2007; a obligat pârâta să efectueze rectificările corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei; a respins restul pretențiilor reclamantei
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta este funcționar public în cadrul instituției pârâte iar în urma modificărilor legislative intervenite prin OUG. nr. 24/2000, a fost menținută în funcția de referent 1A, treaptă superioară ce i-a fos acordată conform Legii nr. 85/1996. Prin decizia nr. 48/31.07.2000, având în vedere dispozițiile OUG nr. 9/1992 și ale Legii nr. 154/1998 așa cum au fost ele modificate prin OUG nr.24/2000, reclamanta a fost încadrată pe perioadă nedeterminată în funcția publică de referent categoria C, clasa II, gradul 1 începând cu data de 01.07.2000, cu drepturile salariale potrivit OUG nr. 24/2000. Echivalarea dintre funcțiile publice pe categorii, clase și grade prevăzute de Legea nr. 188/1999 și funcțiile de specialitate pe grade și trepte profesionale prevăzute de OUG. nr. 24/2000 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1998 așa cum era ea în vigoare la acea dată. După intrarea în vigoare a OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, pârâta a procedat la reîncadrarea reclamantei, prin decizia nr. 10/6/31.05.2005, în funcția de referent, clasa III, grad principal, treapta I, începând cu data de 01.01.2005. Întrucât art. 6-8 din OUG nr. 92/2004 stabilește reîncadrarea funcționarilor publici salarizați conform OUG nr. 82/2004 în noi grade profesionale cu salarii inferioare celei anterioare, excedând sferei de aplicare a actului normativ enunțată în preambulul actului, singurul act normativ cadru care reglementează cariera funcționarilor publici fiind Legea nr. 188/1999, s-a considerat că, în raport și de dispozițiile de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, modificarea sau abrogarea unor acte normative poate avea loc doar prin acte normative de același nivel sau nivel superior. Așadar, a conchis instanța de fond, ca o aplicare și a principiului drepturilor câștigate, drepturile reclamantei consacrate în temeiul Legii nr. 161/2003 și ale Ordinului 218/2003 nu pot fi modificate în defavoarea sa prin acte normative ulterioare de nivel inferior care nici nu cuprind norme de modificare sau de abrogare exprese. Față de acestea, s-au anulat deciziile atacate emise de pârâtă și a fost obligată aceasta din urmă la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 28.07.2003 - 23.01.2007 iar pentru perioada 31.07.2000 - 27.07.2003 s-a constatat dreptul reclamantei ca fiind prescris.
Prin sentința nr. 836 din 12.12.2008 pronunțată de aceeași instanță s-a respins cererea de completare a sentinței nr. 478/01.07.2008. Instanța a reținut că cererea reclamantei de completare a sentinței de mai sus este nefondată întrucât aceasta a formulat pretenții noi față de cererea principală.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanta și pârâta Direcția Județeană de Statistică Tg.
În considerentele căii de atac promovate, Mai nvocat, în principal, excepția tardivității acțiunii în ceea ce privește anularea deciziei nr. 48/10/31.07.2000 (care se referă la reclamantă, a cărei anulare trebuia solicitată și nu a deciziei nr. 41/20.05.2000). Se arată astfel că, în raport de dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ individual, acțiunea poate fi introdusă în termen de 1 an de la comunicarea actului (în speță, 14.02.2001), data luării la cunoștință, etc. și numai pentru motive temeinice. Cu aceeași motivare se invocă excepția tardivității și în privința celorlalte decizii ulterioare. De asemenea, recurenta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile întrucât, potrivit Legii nr. 188/1999,cauzele privind funcționarii publici sunt de competența instanțelor de contencios administrativ iar legea aplicabilă este Legea nr. 554/2004 care instituie în art. 7 alin. 1 procedura prealabilă obligatorie pe care reclamanta nu a parcurs- Mai mult, decizia nr. 10/6/31.01.2005 de care reclamanta a luat la cunoștință în aceeași zi, putea fi contestată în termen de 5 zile la directorul executiv al M, ceea ce nu s-a întâmplat. Se mai invocă excepția lipsei timbrajului avându-se în vedere dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 raportat la prevederile art. 17 alin. 12 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, recurenta arată că instanța de fond a pronunțat sentința cu interpretarea greșită a deciziei nr. 41/20.05.2000 schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că această decizie se referă la toți salariații instituției iar anularea acesteia nu poate determina emiterea unei decizii cu un conținut total diferit de cel al deciziei anulate. Se mai arată că echivalarea dintre funcțiile publice pe categorii, clase și grade prevăzute de Legea nr. 188/1999 și funcțiile de specialitate pe grade și trepte profesionale prevăzute de OUG. nr. 24/2000, echivalare realizată în temeiul OUG nr. 82/2000, act normativ apărut după o lună de la emiterea deciziei de mai sus, s-a realizat în temeiul deciziei nr. 48/31.07.2000. Mai mult, decizia nr. 10/6/31.01.2005 prin care reclamanta a fost reîncadrată în funcția publică de execuție referent clasa a III - a, grad principal, treapta 1 în temeiul OUG nr. 92/2004, nu a fost atacată de reclamantă iar aprecierile instanței cu privire la sfera de aplicare a acestui act normativ exced atribuțiilor puterii judecătorești. Recurenta arată faptul că, deși instanța a obligat-o la emiterea unei decizii de reîncadrare a reclamantei în funcția de referent superior (ceea ce reclamanta nu a cerut), nu se arată și conform cărei trepte de salarizare, dintre cele trei, ar trebui să fie remunerată aceasta. Totodată, deși reclamanta a solicitat plata drepturilor salariale restante până în prezent (data introducerii acțiunii, 28.07.2006), instanța a obligat-o la plata acestor diferențe până la data de 23.01.2007, acordând din nou ceva ce nu s-a cerut. În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 8 și art. 3041. pr. civ.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței nr. 836 din 12.12.2008 precum și împotriva sentinței nr. 478/01.07.2008. La data de 03.11.2009 a depus la dosar un înscris denumit "motive și considerente". Deși nu face referire la care dintre cele două recursuri declarate înscrisul constituie motivarea, din cuprinsul acestuia rezultă că se referă la sentința nr. 478/01.07.2008. Astfel, aceasta arată că, în raport de dispozițiile Decretului nr. 167/1958, acțiunea în anularea Deciziei nr. 8 din 03.01.2005 nu poate fi considerat ca fiind prescrisă. Solicită ca M să fie obligată să anuleze decizia de mai sus, și să calculeze diferențele de drepturi salariale rezultate din noile încadrări inclusiv cele rezultate din diferențele de prima de vacanță și sporul de stabilitate pentru perioada care n este supusă prescripției 27.07.2003 -01.09.2009, sume actualizate cu rata inflației până la data plății și să efectueze cuvenitele modificări în cartea de muncă a reclamantei.
Examinând recursurile declarate de prin prisma dispozițiilor art. 302 Cod procedură civilă, Curtea constată:
Potrivit dispozițiilor legale de mai sus, cererea de recurs trebuie, în mod obligatoriu, să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se sprijină.
Art. 303 pr. civ. prevede termenul în care trebuie depuse motivele de recurs, respectiv, fie prin cererea de recurs, fie în interiorul termenului de recurs, acesta socotindu-se de la data comunicării hotărârii ce se atacă.
Recurenta a depus recursul împotriva sentinței nr. 836 din 12.12.2008 la data de 18.04.2009 fără a-l motiva în vreun. De asemenea, recursul împotriva sentinței nr. 478/01.07.2008 a fost depus în ședința de judecată a acestei instanțe din data de 23.06.2009 deși sentința i-a fost comunicată la data de 20.11.2008.
În considerentele depuse la data de 3 noiembrie 2009, reclamanta formulează cereri noi, inadmisibile în această cale de atac, conform prevederilor art. 294 Cod procedură civilă, aplicabil și în materia recursului.
Cum recurenta nu s-a conformat dispozițiilor art. 303 C- pr. civ. neîndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile legale relative la motivarea în fapt a cererii de recurs determină instanța să constate nulitatea cererilor de recurs formulate de și nemotivate.
În ceea ce privește recursul formulat de Direcția Județeană de Statistică M, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Deși reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 41/01.09.2000, decizie inexistentă, existând doar decizia nr. 41/20.05.2000 prin care, în baza evaluărilor anuale, se stabilesc noile salarii ale personalului încadrat la instituția pârâtă, decizia prin care aceasta a fost încadrată pe perioadă nedeterminată în funcția publică de referent categoria C, clasa II, gradul 1, este decizia nr. 48 din 31.07.2000, decizie comunicată acesteia la data de 15.02.2001 (fila 21 verso dosar 3470/2006 al Tribunalului Mureș ). Nici măcar după sesizarea acestui aspect de către pârâtă prin întâmpinare și depunerea acestei decizii la dosar, reclamanta nu a înțeles să-și precizeze contestația, deși întreaga motivare în fapt a contestației se referă la conținutul deciziei nr. 48/31.07.2000. Mai mult, instanța de fond reține corect existența distinctă a celor două decizii, însă a dispus prin sentința atacată anularea deciziei nr. 41/20.05.2000, nemotivată și nesusținută în vreun fel de reclamantă pe parcursul ciclurilor procesuale derulate. Totodată, anularea acestei decizii nu putea determina emiterea unei noi decizii prin care reclamanta să fie încadrată în funcția publică de referent categoria C, clasa I, gradul 1 cătă vreme conținutul deciziei anulate nu făcea referire la această încadrare. Așadar, Curtea constată că reclamanta nu a solicitat anularea deciziei nr. 48/31.07.2000 prin care aceasta a fost încadrată pe perioadă nedeterminată în funcția publică de referent categoria C, clasa II, gradul 1 iar solicitarea din primul petit al contestației referitoare la anularea deciziei nr. 41/01.09.2000 este nefondată, această decizie neexistând.
În ceea ce privește hotărârea instanței de fond privind anularea deciziei nr. 10/6/31.01.2005, Curtea constată că, într-adevăr, reclamanta nu a solicitat anularea acesteia. Astfel, aceasta a solicitat în petitul 3 al contestației sale, "anularea tuturor deciziilor ulterioare emise de intimată privitoare la majorarea salariilor potrivit prevederilor legale în vigoare.". Nici după depunerea de către pârâtă în dosarul nr. 3470/2006 al Tribunalului Mureșa tuturor deciziilor privind salarizarea reclamantei precum și a deciziei nr. 10/6/31.01.2005 de reîncadrare în funcția publică de referent clasa III, grad principal, treapta 1, aceasta nu a înțeles să-și precizeze în mod corespunzător obiectul contestației sale.
În lipsa unor precizări ale contestației, pronunțându-se în sensul anulării deciziilor 41/20.05.2000 și nr. 10/6/31.01.2005, instanța de fond a acordat ceva ce nu s-a cerut, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6. pr. civ.
În altă ordine de idei, potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999, litigiile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici intră sub incidența Legii contenciosului administrativ. Atât dispozițiile Legii 29/1990 în vigoare la data emiterii deciziei nr. 48/2000 cât și ale Legii nr. 554/2004, prevăd un termen decădere din dreptul de a solicita anularea unui act administrativ de 1 an de la data emiterii actului. Cum reclamantei i-au fost comunicate cele două acte și nu a înțeles să solicite anularea lor în termenele prevăzute de lege, ea este decăzută din drepturile conferite de legea contenciosului administrativ în ceea ce privește anularea actului administrativ, eventual, vătămător.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul promovat de M este fondat, sentința primei instanțe fiind netemeinică și nelegală. Pe cale de consecință, se va admite recursul pârâtei, se va modifica integral sentința atacată în sensul că se va respinge contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursurilor formulate de, domiciliată în comuna de M, sat,-, județul M, împotriva sentințelor nr. 836 din 12 decembrie 2008 și nr. 478 din 1 iulie 2008, pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de Direcția Județeană de Statistică M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 478 din 1 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică integral sentința atacată în sensul că respinge contestația formulată de în contradictoriu cu Direcția Județeană de Statistică
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
-2.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
