Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 773/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 773
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de recurenții-reclamanți:, R, și de recurenta-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B, împotriva sentinței civile nr. 601/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat G pentru recurenții-reclamanți, care depune împuternicire avocațială la dosar și consilier juridic pentru recurenta-pârâtă, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar s-a depus întâmpinare de către recurenții-reclamanți. Se înmânează un exemplar și reprezentantului recurentei-pârâte.
De asemenea, constată că la termenul din 18.06.2009 a fost pusă în discuție excepția tardivității recursului reclamanților.
Referitor la această excepție, avocat G pentru recurenții-reclamanți solicită respingerea ei.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă, în ce privește excepția tardivității recursului reclamanților, lasă la aprecierea instanței.
Referitor la recursul declarat de recurenta-pârâtă solicită admiterea acestuia.
Avocat G pentru reclamanți, referitor la recursul declarat de recurenta-pârâtă solicită respingerea acestuia.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare în ce privește excepția tardivității recursului formulat de reclamanți și pe fond, în ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 601/27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă excepția prescripției pentru drepturile aferente perioadei 1.01.2004- 30.10.2005, a fost respinsă plata drepturilor salariale pentru viitor, a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, R, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, fiind obligată pârâta să plătească reclamanților și intervenientei drepturile salariale începând cu data de 31 octombrie 2005 și până la zi actualizate cu rata inflației.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la sumele cu o vechime mai mare de 3 ani de la data introducerii cererii a apreciat că în conformitate cu art. 3 din Decretul ntr.167/1958 a intervenit prescripția dreptului la acțiune în sens material, în ceea ce privește plata retroactivă sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru o perioadă mai mare de 3 ani de la data introducerii cererii urmând a fi admisă pentru perioada 01.01.2004-31.10.2005.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici aflându-se în raporturi de autoritate cu Agenția Județeană pentru ocuparea Forței de muncă și nu au beneficiat de drepturile prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999.
Cele două drepturi salariale respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost alocate funcționarilor publici prin art.29 din Legea nr.188/1999, care după modificare și renumerotare a devenit art. 31.
Prin OUG nr.92/2004 acordarea acestor drepturi a fost suspendată până la data de 31.12.2006 prin art.44 al acestui act normativ.
Având în vedere că OUG nr.92/2004 nu anulează dreptul ci doar suspendă obligația de executare a autorității publice constată că încetând suspendarea reclamanții redobândesc dreptul de a fi executată obligația legală, redevenind creditori în sensul Protocolului adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Prin urmare instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamanților drepturile salariale prevăzute de art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188 / 1999 începând cu data 31 octombrie 2005 prin respectarea dreptului general de prescripție prevăzut de Decretul nr.167 / 1958.
Conform art. 1073 cod civil pentru o justă despăgubire a obligat pârâtul să indexeze pro rata temporis drepturile cuvenite, conform indicelui de inflație.
În baza Decretului 92 / 1976 va obliga pârâtul să înscrie în carnetul de muncă aceste drepturi.
A respins capătul de cerere privind plata drepturilor salariale solicitate pentru viitor.
Instanța a interpretat dispozițiile art. 31 al. l din Legea 188/1999 republicată în sensul că acesta stabilește în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, situație în care sunt în imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanței de judecată o creanță al cărui cuantum nu este stabilit de lege.
Instanța nu a negat dreptul reclamanților de a primi cele două suplimente prevăzute de art. 31 din Legea 188/1999 republicată din perspectiva faptului că plata lor a fost, ori este suspendată, respectiv a faptului că dreptul reclamanților a încetat ca efect al suspendărilor succesive de până la 31 decembrie 2006. S-a avut în vedere faptul că dreptul invocat de reclamanți nu este cuantificat/cuantificabil în baza unor texte legale în vigoare și care să se aplice reclamanților ca funcționari publici.
Potrivit art. 31 al. l lit. c și d din legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și, respectiv suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentului aplicabil pentru calcularea lor.
Prin urmare, sub aspectul formal, dreptul reclamanților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
Determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată și, deci nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamanți, făcând aprecieri asupra complexității muncii acestora prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici, din care nu fac parte reclamanții.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții și intervenienta, cât și pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, recursurile fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Cu privire la termenul promovării recursurilor, recursul pârâtei este declarat și motivat în termenul legal, cu privire la recursul reclamanților și al intervenientei instanța punând în discuție excepția tardivității, părțile fiind citate cu mențiunea de a formula concluzii cu privire la aceasta.
În motivarea recursului pârâta a arătat că deși a prevăzut în Legea nr. 188/1999 sporurile solicitate prin acțiune, nu le-a stabilit procentul, situație ce echivalează cu inexistența dreptului în sine.
Intimații-reclamanți și intimata-intervenientă, reprezentați în fața instanței, au formulat concluzii de respingere a excepției tardivității recursului, precum și a recursului pârâtei ca nefondat.
Examinând, în condițiile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția tardivității recursului declarat de către reclamanți și intervenienta în interes propriu instanța constată că hotărârea recurată a fost comunicată acestora la data de 23 martie 2009, termenul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea nr. 554/2004, de 15 zile de la comunicare, împlinindu-se la data de 8 aprilie 2009. În această situație recursul promovat la data de 9 aprilie 2009 va fi respins ca tardiv formulat.
Cu privire la recursul pârâtei, având în vedere dispozițiile art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute de art. 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată (art. 29 alin. 1 anterior republicării) și de celelalte acte normative date în aplicarea acestei legi, funcționarii publici având un statut legal și nu unul contractual. În consecință, dispozițiile menționate le sunt obligatorii și numai acolo unde acestea sunt lacunare pot fi completate cu cele de drept comun, precum Codul Muncii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. În lipsa acestei legi, au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici.
În perioada 2004 - 2006 reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 s-a realizat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, iar pentru anul 2006 prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În ceea ce privește anul 2007 și 2008, sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost legiferat de: Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de Ordonanța Guvernului nr.9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007 și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Aceste acte normative au reglementat sistemul de salarizare a funcționarilor publici fără a cuprinde prevederi referitoare la cele două elemente prevăzute de legea generală - art. 31 al. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv suplimentul postului și cel al treptei de salarizare.
Pe de altă parte, instanța constată că aceste sporuri nu sunt reglementate de legiuitor, decât la nivel de principiu, fără a cuprinde elemente de concretizare, criterii de determinare a cuantumului, a modalității de calculare și categoriilor cărora le sunt recunoscute. Reprezentând o componentă a exercițiului puterii legiuitoare, instanța nu poate substitui realizarea acestuia, decât cu acceptarea consecinței de înfrângere a principiului constituțional al separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 al. 4 din Constituția României.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, 3 coroborat cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, va fi modificată, în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu ca nefondate. Pentru considerentele expuse anterior va fi respins, ca tardiv, recursul promovat de către reclamanți și intervenienta în interes propriu.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate cu privire la soluționarea excepției prescripției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă Agenția Județeană pentru ocuparea Forței de Muncă B cu sediul în B, str. - nr. 63 A, județul B împotriva sentinței civile nr.601 din 27.11.2008 a Tribunalului Bacău în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.601 din 27.11.2008 a Tribunalului Bacău. Respinge acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu, ca nefondate. Menține dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea excepției prescripției. Respinge ca tardiv recursul formulat de recurenții - reclamanți, R, toți cu domiciliul ales la Biroul Avocat din comuna, județul B împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,08 octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. Red. Tehnored. 5 ex. 19 oct. 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
