Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 776/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 776/ Dosar nr-
Sedința publică din 10 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentantă în teritoriu a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 438/CA din data de 15.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2009, când părțile au lipsit, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 438/CA din data de 15.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV - secția comercială și de contencios administrativ s-a respins excepția autorității de lucru judecat; s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 22.10.2005; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BRAȘOV, și în consecință, pârâții au fost obligați să calculeze și plătească reclamanților despăgubiri egale cu sporul de confidențialitate de 15 % din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 22.10.2005 și până la data intrării în vigoare a Ordinului Ministrului Justiției nr. 1833/c/2008, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective; pârâții au fost obligați, ca după rămânerea definitivă a sentinței să includă aceste sume în bugetul de stat; pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății acestor sume; au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Tribunalul a apreciat ca întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune având in vedere că potrivit dispozițiilor art.1, 3 din Decretul Lege nr. 167/1958. Termenul general de prescripție este de 3 ani, astfel că despăgubirile anterioare datei de 22.10.2005 sunt prescrise.
De asemenea, s-a constatat că excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondată întrucât acțiunea din dosarul - are altă cauză față de acțiunea pendinte întemeiată pe dispozițiile nr.OG 137/2000, iar condiția triplei identități (de părți, obiect și cauză) nu este realizată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.13 din Ordonanța Guvernului nr.9/2001 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.57/2000 privind salarizarea personalului CNSAS, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile, documentele de care iau cunoștință în cadrul funcției, personalul CNSAS beneficiază de un spor lunar de confidențialitate în cuantum de până la 30% calculat din salariul de bază brut.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.8 din același act normativ salariile de bază pentru funcțiile de conducere și de execuție din cadrul Consiliului sunt asimilate funcțiilor specifice Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă, Curții Constituționale, etc.
În același sens sunt și prevederile art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale care se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care prevăd că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar în cuantum de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Totodată, prin dispozițiile art.15 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15% și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, și Comerțului,Consiliul Legislativ.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, modificată și completată s-a acordat acest spor de confidențialitate în cuantum de până la 15% și membrilor Plenului, precum și unor categorii de personal, din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în dispozițiile art.30 alin.3 acordarea sporului de confidențialitate personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu scopul de a asigura un tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, care gestionează informații clasificate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Or, obligația profesională de confidențialitate a fost impusă imperativ reclamanților de către legiuitor prin dispozițiile art. 46 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel încât au dreptul la o contraprestație salarială sinalagmatică pentru îndeplinirea obligației lor de confidențialitate.
Reclamanții în calitate de funcționari publici își desfășoară activitatea în cadrul instanței ce implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale, aspect recunoscut prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1833/C/02.07.2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, fapt ce îi îndreptățește la acordarea sporului de confidențialitate.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în oficial al Comunităților Europene nr. 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Or, funcționarii publici din cadrul Tribunalului Brașov se află într-o situație identică și nu doar comparabilă cu funcționarii publici din cadrul Curții de APEL BRAȘOV cărora li s-a acordat sporul de confidențialitate prin decizia nr.378/R pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, iar refuzul acordării sporului de confidențialitate constituie o evidentă discriminare, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000,republicată.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Singurele obiective și elemente care conduc la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, cu sublinierea că această diferențiere se reflectă numai în salariul (indemnizația) de bază nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea numai în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate, cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, etc.
În caz contrar, sunt încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, care se coroborează cu reglementările internaționale în materie, respectiv, dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În acest sens sunt și prevederile art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și ale art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și art. 4 din Carta socială revizuită și ratificată prin Legea nr. 74/1999, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă și stabilesc faptul că exercițiul drepturilor și libertăților este supus unor limitări numai în situația apărării securității naționale și ordinii publice, fapt nejustificat, întrucât, acordarea sporului de confidențialitate tuturor funcționarilor publici ai instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu afectează în nici un mod securitatea națională, ci constituie o garanție a realizării acestui obiectiv.
Totodată, acordarea acestor despăgubiri salariale reclamanților nu reprezintă un adaos la lege, ci o aplicare a dispozițiilor art. 269 Codul muncii, ce garantează dreptul la despăgubiri, inclusiv pentru discriminări în muncă (Anexa I).
Tribunalul a constat că, pronunțându-se asupra recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curtea stabilit prin decizia nr. 46/2008 că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit. d din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 56/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
Potrivit art.329 alin.3 teza finală Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Or, problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate prin decizia 46/2008 a, astfel încât se impune admiterea acțiunii.
În acest sens sunt și prevederile art.41 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 potrivit cărora că, "Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Aceste dispoziții fiind imperative, ele nu pot fi interpretate decât în sensul că, pe lângă drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public, modificată și completată și Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, funcționarii publicii beneficiază și de alte drepturi specifice instituției în care își desfășoară activitatea, în speță, drepturile prevăzute de art. 99 alin.1 lit. d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instanțelor judecătorești, constând în recunoașterea și plata sporului de confidențialitate pe perioada solicitată
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și pentru viitor, Tribunalul a reținut că această cerere este întemeiată, întrucât drepturile salariale constituie prin excelență prestări periodice în înțelesul art.110 alin.2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate înainte de termen. Excepțiile prevăzute de art.110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu își îndeplinește de bună-voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie de procese distincte pentru fiecare scadentă.
Această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice, iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor este în vigoare, iar debitorul este ținut de acesta.
Actualizarea sumelor acordata conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de instanță în temeiul art.1082 și 1084 Cod civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat reclamanților un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației, precum și în lipsa de folosință a acestor sume.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate. În acest sens, tribunalul a reținut că potrivit Hotărârea de Guvern nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, Iar potrivit art.131 pct.1 din Legea nr. 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art.19 din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Împotriva acestei hotărârii declarat recurs, în termen legal, recurenții pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, solicitând în esență admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâta Curtea de APEL BRAȘOVa arătat că prin pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin obligarea pârâților să plătească sporul de confidențialitate în procent de 15%, susținând că prin decizia nr. 818/2008 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000. Astfel, curtea a statuat că aceste dispoziții legale sunt neconstituționale în măsura în care din conținutul lor se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea actelor normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Instanța de fond a nesocotit această decizie a Curții Constituționale și a aplicat față de situația juridică a reclamanților funcționari publici din sistemul instanțelor judecătorești reguli juridice aplicabile numai pentru funcționarii publici din cadrul Guvernului, militarilor, funcționarilor publici cu statut special, deși legea de salarizare pentru funcționarii publici reclamanți, anume Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, stabilește neechivoc drepturile salariale și sporurile specifice pentru funcționarii din sistemul judecătoresc, prevăzând expres în art. 15 că sporul de confidențialitate se acordă numai anumitor categorii de funcționari publici (cum ar fi cei din Administrația Prezidențială, din Ministerul Afacerilor Externe, etc). Pe de altă parte, recurenta critică faptul că instanța de fond a asimilat în mod greșit funcționarii reclamanți cu magistrații și personalul auxiliar, apreciind că și funcționarilor reclamanți în cauză le este aplicabilă decizia nr. 46/2008 pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, instanța de fond interpretând și aplicând greșit prevederile art. 41 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, în sensul că funcționarii publici reclamanți ar avea drepturile specifice instituției în care își desfășoară activitatea, anume cele prevăzute de art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
În motivarea recursului declarat, în esență, pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOVa arătat că nu are calitate procesuală pasivă pentru perioada în care reclamanții nu aveau calitatea de funcționari publici la instanțele de judecată din raza Tribunalului Brașov, respectiv că există autoritate de lucru judecat, fără a indica hotărârile judecătorești care ar atrage incidența acestei excepții.
Pe fondul cauzei, recurentul pârât a arătat că dispozițiile invocate de reclamanți în susținerea acțiunii au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională, astfel că prevederile legale din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 care stabilesc sporul de confidențialitate pentru anumite categorii de funcționari publici, prin prisma criteriului apartenenței la anumite instituții publice centrale, nu se pot aplica prin analogie, pe criteriul discriminării, și la categoria funcționarilor publici din sistemul judecătoresc. Principiul egalității în fața legii permite ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoanele care se află în situații diferite, astfel că se poate reține că reclamanții nu au fost discriminați prin prevederile din OG nr. 6/2007 și celelalte acte normative în materia salarizării funcționarilor publici. De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod greșit că funcționarii publici reclamanți ar face parte dintre categoriile de personal bugetar căruia i se aplică decizia nr. 46/2008 pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii.
În motivare, recurentul Ministerul Justiției a arătat că: dispozițiile art. 1 și 21 alin.(1) din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, respectiv art. 27 alin.(1) din actuala numerotare, în forma republicata a actului normativ pe care reclamanții și-au întemeiat cererea și instanța de fond le-a avut în vedere, au fost declarate neconstituționale. Astfel cum rezultă din Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale pronunțată la 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537/16.07.2008: art. 1 din OG nr. 137/2000,nu instituie privilegii sau discriminării între cetățeni nu încălca principiul constituțional al egalitarii în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățeni aflați în situații identice."
Totodată, Curtea Constituționala constată că,unele dispoziții ale Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, și anume prevederile art. 1, art. 2 al. 3 si art. 27 alin.(1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea sa anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative implicabile în cauzele deduse judecății".
Având în vedere că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, hotărârea dată de instanța de fond este nelegala în măsura în care dispune acordarea către intimați a unui drept neprevăzut de lege, prin interpretarea eronată a dispozițiilor din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Recurentul a mai arătat că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 46/2008 nu se aplică reclamanților, aceștia fiind funcționari publici din sistemul judecătoresc. De altfel, Decizia nr. 23/12.05.2008 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii stabilește că funcționarii publici din sistemul judecătoresc nu beneficiază de drepturile bănești prevăzute de legislația specifică pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor. Salariul reclamanților se stabilește global în conformitate cu prevederile legii. În speță, nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate funcționarilor publici reclamanți.
Recurentul a invocat motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, respectiv că, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamanților, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice. Astfel, recurentul MFP a arătat că acest minister nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții publice. Recurentul mai arată că instanța de fond în mod greșit a dispus acordarea sporului de confidențialitate de 15% începând cu data de 22.10.2005, având în vedere că reclamanții nu beneficiază de aceste drepturi pe baza vreunui act normativ. Acordarea pe cale judecătorească trebuie făcută în temeiul unei norme juridice, fără a se înfrânge voința legiuitorului și fără a se încălca separația puterilor în stat.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.438/CA/15.04.2009 a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ este întemeiat.
Reclamanții, funcționari publici în cadrul Tribunalului Brașov, au solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate prevăzut de Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 în procent de 15% actualizat cu indicele de inflație, motivat de faptul că intră în contact cu diverse informații confidențiale și au obligația respectării confidențialității acestora.
În susținerea acțiunii au invocat și prevederile Ordonanța de Guvern nr. 137/2000. Pretențiile deduse judecății au fost concepute ca adevărate despăgubiri pe care pârâții ar trebui să le acorde reclamanților pentru discriminarea creată prin neacordarea sporului de confidențialitate deși alte categorii de personal din același sistem bugetar încasează aceste drepturi, existând dispoziții legale în acest sens.
Prin Deciziile nr. 821/3.07.2008; 818/3.07.2008 și 820/2.07.2008 publicate în Monitorul Oficial al României din 16.07.2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000. S-a arătat că instanțele de judecată nu pot aprecia ca discriminare omisiunea legiuitorului de a acorda și reclamanților beneficiul unor drepturi și a le acorda sub formă de despăgubiri. S-a reținut că dispozițiile din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite de lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative întrucât se încalcă principiul separației puterilor în stat.
Prin art. 15 alin.1 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 se menționează limitativ categoriile de funcționari publici care beneficiază de sporul de confidențialitate. Reclamanții, fiind funcționari publici angajați la o instituție publică ce nu este enumerată în acest text de lege ca beneficiind de sporul de confidențialitate, nu se poate aprecia că s-ar încadra în vreuna dintre categoriile care fac obiectul art.15 alin.1 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007.
Având în vedere considerentele deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, care au caracter obligatoriu, discriminarea în situația juridică a reclamanților funcționari publici nu poate fi analizată de instanța de judecată, legea trebuind a fi interpretată în sensul restrictiv în care a fost elaborată și adoptată de legiuitor.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 23/12.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a statuat că art. 41 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 nu se aplică și funcționarilor publici din sistemul justiției, astfel că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea. Art. 329 Cod procedură civilă impune pentru instanțele de judecată caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii în privința interpretării și aplicării normelor juridice la care aceste decizii se referă.
Astfel, instanța de fond, nesocotind caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale și al deciziilor pronunțate în recurs în interesul legii, a apreciat că reclamanții sunt discriminați prin neacordarea sporului de confidențialitate, respectiv că le-ar fi aplicabile, conform art. 41 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, celelalte drepturi prevăzute de lege pentru personalul din sistemul public în care acei funcționari publici își desfășoară activitatea. Prin acest raționament instanța de fond s-a substituit legiuitorului, făcând o greșită aplicare a legii, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. De asemenea, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă privitor la caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate de ÎCCJ în recurs în interesul legii.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă va admite recursurile declarate de recurenții pârâți împotriva sentinței civile atacate, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanți cu privire la acordarea sporului de confidențialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Libertăților, Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentantă în teritoriu a Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 438/CA din data de 15.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul nr-, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea reclamanților reclamanții, și G în contradictoriu pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Libertăților, Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentantă în teritoriu pentru Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - acordare spor de confidențialitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Maria
- - - - - -
Grefier,
Red. 09.12.2009/dact. VP 16.12.2009
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria
