Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 757/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.757 /R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și de pârâtul Ministerului Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.764/CA/1.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009 și apoi din lipsă de timp pentru data de 10 noiembrie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 764/CA/01.09.2009, Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Codlea și, în consecință, a obligat pârâtul să plătească reclamantului 73 ore suplimentare efectuate în lunile noiembrie și decembrie 2008.
A admis cererile de chemare în garanție formulate de pârâtul Penitenciarul Codlea în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a Penitenciarelor și, în consecință, a obligat chemații în garanție să aloce și să vireze fondurile necesare achitării sumelor aferente orelor suplimentare de plătit reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a avut în vedere că prin cererea introductivă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul Codlea solicitând obligarea acestuia la plata orelor suplimentare efectuate în noiembrie și decembrie 2008, conform prevederilor legale în vigoare, cu cheltuieli de judecată.
Din conținutul motivării acestei acțiuni, s-au reținut următoarele:
- reclamantul a arătat că a solicitat pârâtului plata celor 73 de ore suplimentare efectuate în lunile noiembrie și decembrie 2008, având în vedere că nu i-au fost plătite aceste drepturi salariale, iar la cererea sa i s-a răspuns că fondurile alocate de Ministerul Finanțelor Publice sunt insuficiente;
- s- mai arătat că nu i s-a acordat timp liber în compensație, astfel că se impune obligarea pârâtei la plata acestor ore;
- reclamantul invocat în drept dispozițiile art. 21, al. 1 și 52 alin. 1 din Constituția României, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 293/2004 și Decizia nr. 307/2007 a Directorului General al ANP.
Poziția pârâtului Penitenciarul Codlea exprimată în întâmpinare a fost aceea de respingere a acțiunii, raportat la faptul că prin OG nr. 64/2006 s-a prevăzut la art. 58, că acordarea drepturilor bănești reglementate prin acest act normativ se acordă în limita fondurilor bugetare aprobate, iar din fila de buget primită la data de 07.05.2009 rezultă că penitenciarului nu i-au fost acordate credite bugetare cu destinația plății orelor suplimentare. În drept au mai fost invocate dispozițiile art. 4 alin. 3 și art. 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2002.
De asemenea, s-a reținut că pârâtul Penitenciarul Codleaa mai formulat cereri de chemare în garanție în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a Penitenciarelor, solicitând că în cazul admiterii acțiunii să fie obligați chemații în garanție la alocarea și virarea fondurilor necesare achitării sumelor cu titlu de ore suplimentare. În acest sens au fost invocate dispozițiile art. 60-63 cod procedură civilă, art. 4 pct. X din HG nr. 83/2005, art. 1 din HG nr. 1849/2004.
Din întâmpinarea chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, s-a reținut că a fost invocată excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție având în vedere că între Penitenciarul Codlea și MFP nu există nici o obligație de garanție, iar Ministerul Justiției și Libertăților este ordonatorul principal de credite. Pe fond s-a arătat că prin OG nr. 64/2006 s-a prevăzut că acordarea drepturilor bănești reglementate prin acest act normativ se face în limita fondurilor bugetare aprobate, iar reclamantul nu a investit instanța cu verificarea existenței alocațiilor bugetare necesare plății acestor sporuri.
Și poziția chematului în garanție Administrația Națională a Penitenciarelor a fost avută în vedere, respectiv în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, arătându-se că Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, Ministerul Justiției este ordonatorul principal de credite, iar Administrația Națională a Penitenciarelor este ordonatorul secundar de credite. În drept au fost invocate dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. A pct. 2 din HG nr. 386/2007, art. 4 pct. X poz. 2 și 3 din HG nr. 83/2005, art. 7 alin. 3 din HG nr. 1849/2004, art. 60-63 cod procedură civilă.
Și chematul în garanție Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, arătându-se că dacă se poate stabili o obligație de garanție aceasta nu poate fi decât în sarcina statului prin MEF. În acest sens au fost invocate dispozițiile Legii nr. 500/2002.
Modul de soluționare a tuturor acestor cereri cu care a fost investită instanța de fond, a fost rezultatul următoarelor considerente:
- reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special în cadrul Penitenciarului Codlea, aspect necontestat de pârât;
- din înscrisurile înaintate la dosar de pârâtul Penitenciarul Codlea, rezultă că în lunile noiembrie și decembrie 2008 reclamantul a efectuat un total de 73 de ore suplimentare, care nu i-au fost plătite în lunile ianuarie și februarie 2009; pârâtul Penitenciarul Codlea nu a contestat în nici un fel efectuarea acestor ore suplimentare de către reclamant;
- reclamantul a formulat cerere către pârât pentru plata acestor drepturi salariale, dar prin adresele nr. K 1044/16.02.2009 și nr. K 22313/02.04.2009 i s-a răspuns că nu se pot plăti aceste ore datorită faptului că ordonatorul secundar de credite, Administrația Națională a Penitenciarelor, a motivat că nu se pot plăti ore suplimentare datorită insuficienței fondurilor alocate de Ministerul Finanțelor;
- făcându-se referire la dispozițiile art. 43 alin. 3 din Legea nr. 293/2004 și ale Deciziei nr. 307/25.01.2007 ( "orele prestate de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.")
, s-a apreciat ca pârâtul Penitenciarul Codlea nu a dovedit în cauză că ar fi acordat ore libere reclamantului pentru orele suplimentare efectuate în lunile noiembrie și decembrie 2008 și că, prin urmare, se impunea plata acestor ore, iar faptul că nu s-au alocat fonduri pentru orele suplimentare nu îl scutește pe pârât de obligația legală impusă de textele de lege descrise mai sus;
- în privința cererilor de chemare în garanție, instanța de fond a apreciat că acestea sunt fondate întrucât, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor are ca atribuție "coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție", acesta transmițând ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli aprobate de Guvern, iar Ministerul Justiției și Libertăților și Administrația Națională a Penitenciarelor sunt ordonatori principali și, respectiv, secundari de credite, potrivit dispozițiilor HG nr.83/2005 -în vigoare la data formulării cererii de către reclamant (în prezent în baza HG nr.652/2009) și, respectiv, în baza HG nr.1849/2004;
- instanța de fond a reținut din conținutul adreselor nr. K 1044/16.02.2009 și nr. K 22313/02.04.2009 că Penitenciarul Codlea nu a plătit orele suplimentare efectuate de reclamant deoarece prin adresele nr.-/08.01.2009 și nr.-/05.02.2009 ANP a comunicat instituțiilor din subordine că au fost alocate fonduri insuficiente de către Ministerul Finanțelor Publice;
- s-a concluzionat în sensul că plata orelor suplimentare către reclamant trebuie asigurată de ordonatorii de credite și de Ministerul Finanțelor Publice, prin virarea fondurilor necesare către Penitenciarul Codlea.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Ministerul Finanțelor prin DGFP B si Ministerul Justiției și Libertăților care au criticat-o sub aspectul legalității și temeiniciei.
Motivele invocate de primul recurent au fost următoarele:
În mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a MFP.
În acest sens s-a arătat că, prin prisma dispozițiilor art. 60-63 cod procedură civilă, între MFP și nu există vreo obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantului, nu îi conferă acestuia nici o garanție egală din partea MFP pentru eventualele sume ce ar trebui sa le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Tot în susținerea acestei critici s-a arătat că MFP nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții și s-a făcut referire la practica judiciară în materie.
II. Cu privire la fondul cauzei, s-a criticat netemeinicia considerentelor instanței de fond.
În opinia recurentei, reclamantul nu are dreptul la plata orelor suplimentare solicitate întrucât:
- potrivit Legii nr. 500/2002, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta;
- atribuții în angajarea, salarizarea și acordarea drepturilor reclamantului ale și Penitenciarul Codlea, raporturile de munca existând între reclamant si celelalte instituții pârâte, fără ca MFP să fie implicat în vreun fel;
- potrivit art. 16 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul penitenciarelor, orele prestate de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004. În aceeași ordonanță, la art. 58, se prevede că acordarea drepturilor bănești reglementate prin aceasta se face în limita fondurilor bugetare aprobate;
- în acest sens, s-a arătat că reclamantul nu a investit instanța cu verificarea existenței alocațiilor bugetare necesare plății acestor sporuri.
C de al doilea recurent a arătat că hotărârea atacată este netemeinică întrucât singurele temeiuri pe care aceasta s-a fundamentat la admiterea cererii de chemare în garanție, sunt reprezentate de atribuțiile legale care stabilesc calitatea de coordonator principal de credite a ministrului justiției și libertăților cetățenești, respectiv de ordonator secundar de credite a directorului general ANP.
În acest context, în opinia recurentului, nu s-ar putea admite că pârâtul Penitenciarul Codlea, în situația în care ar cădea în pretenții după admiterea acțiunii, să poată formula o acțiune separată, în garanție sau în despăgubire, împotriva persoanelor juridice chemate în garanție.
Obligația de virare a fondurilor către acest pârât, în cazul, respectiv de virare a fondurilor repartizate ANP, exista în temeiul legii, fără a fi nevoie de o hotărâre a instanței de judecată în acest sens.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare în recurs prin care a solicitat respingerea recursurilor pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul formulat de, a arătat că, potrivit extrasului din proiectul de buget al Penitenciarului Codlea, acesta din urmă a solicitat alocarea de fonduri la capitolul ore suplimentare, însa, în calitate de ordonator principal de credite, nu a aprobat alocarea de fonduri cu această destinație, iar penitenciarul fiind pus în imposibilitatea plații orelor suplimentare efectuate.
În baza dispozițiilor art. 19 lit. l din Legea nr. 500/2002, MFP a blocat virarea fondurilor bugetare cerute la capitolul ore suplimentare, punând implicit Penitenciarul Codlea în imposibilitatea plății drepturilor salariale aferente. În opinia intimatului, hotărârea instanței, investită cu titlu executoriu, va obliga MFP la virarea sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, s-a făcut referire la dispozițiile art. 117 și 119 din Legea nr. 53/2003 și la art. 45 al. 4 din Legea nr. 293/2004, criticându-se opinia recurentului MFP potrivit cu care nu ar exista dreptul la plata orelor suplimentare pentru că nu au fost alocate fonduri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În primul rând se poate observa că pârâții nu contestă efectuarea orelor suplimentare, precum și dreptul la plata acestora, iar reclamantul nu contestă că singurul motiv al neacordării drepturilor salariale este lipsa fondurilor bugetare.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 293/2004, ( 1 ) Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
(2) Programul de lucru al personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în raport cu necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal.
(3) În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale.
(4) prestate de funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
(5) Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. (4) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic, fără a se depăși 120 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate.
În cauză, prin adresele emise succesiv lunar de către ANP cu referire la orele suplimentare, nu s-a negat nici un moment dreptul angajaților Penitenciarului Codlea la plata orelor suplimentare, însă această plată a fost amânată datorită insuficienței fondurilor bugetare.
Chiar și în aceste condiții, nu există certitudinea că reclamantului i-ar fi fost aprobată plata tuturor orelor suplimentare, cu atât mai mult cu cât la dosar nu există dovezile solicitate de art. de lege mai sus indicat, respectiv dispoziția scrisă a șefului ierarhic și corelarea numărului de ore cu plafoanele și condițiile impuse de alineatul al cincilea al art. mai sus menționat.
În construcția logică a considerentelor sentinței civile atacate lipsește verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de acest alineat precum și de Decizia nr. 307/25.01.2007 a Directorului General al ANP, întrucât se spune clar în cuprinsul acestor dispoziții legale ca "sporurile se pot plăti" doar dacă.
De asemenea, este necesară cunoașterea exactă a poziției pârâților ANP și cu referire la motivul concret pentru care nu există fonduri pentru plata orelor suplimentare și analiza corelării cu fondurile bugetare aprobate.
Ca urmare, în cauză este necesară administrarea de probe noi în vederea verificării condițiilor mai sus menționate și cunoașterea poziției ordonatorilor de credite, în vederea soluționării acțiunii civile cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
La acest moment, modificarea hotărârii atacate nu este posibilă, fiind necesare administrarea probelor mai sus menționate, astfel încât se impune admiterea recursurilor formulate, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B-du, nr. 7, B și Ministerul justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 764/CA/01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
RED LB-29.01.2010
DACT MB-02.02.2010
JUD. FOND M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
