Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 781/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.781
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.303/05.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și cu pârâții - intimați INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 20.05.2009, din partea reclamantului - intimat practică judiciară constând în hotărâri judecătorești.
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Internelor și Reformei Administrative pe care o unește cu fondul cauzei și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, și, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 27.12.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor B, Inspectoratul General al Poliției Române B, Inspectoratul Județean de Poliție A și Ministerul Finanțelor Publice B, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă; obligarea Ministerului Finanțelor Publice B să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile necesare plății acestui drept salarial, cât și obligarea Inspectoratului General al Poliției Române și Inspectoratului Județean de Poliție A să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea în dosarul personal.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost polițist în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție A, desemnat ca organ de poliție judiciară prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul conform al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.201 alin.3 Cod procedură penală și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
În conformitate cu prevederile art.28 din nr.OUG43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, lucrătorii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar.
Reclamantul consideră că fiind ofițer de poliție, cu atribuții asemănătoare a lucrătorilor detașați la. faptul că nu beneficiază de sporul de 30%, constituie discriminare ce contravine dispozițiilor nr.OG137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Prin întâmpinarea depusă la data de 5.02.2008, Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor B, cât și excepția prescrierii dreptului la acțiune, iar pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, prin întâmpinarea depusă la data de 06.02.2008, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond, ambele pârâte au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
Pârâtele au susținut că nu ne aflăm în prezența unei discriminări deoarece criteriul de selecție pentru acordarea sporului în cauză numai unora dintre ofițerii judiciari, este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care stipulează că acesta se acordă numai ofițerilor detașați la. legiuitorul dorind recompensarea polițiștilor detașați la. pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, în vederea asigurării incoruptibilității acestora.
Prin sentința civilă nr.303/05.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamantul, în parte, față de pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție A și a obligat pe acesta la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006.
A admis acțiunea reclamantului față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pe care la obligat să includă în bugetul de stat pe anul 2008 și să repartizeze Ministerului Internelor și Reformei Administrative B, sumele reprezentând sporul de 30%, iar pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să vireze sumele în contul Inspectoratul Județean de Poliție
A admis acțiunea față de Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție A pe care i-a obligat să facă mențiunile corespunzătoare în evidențele salariale ale reclamantului.
A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale Ministerului Economiei și Finanțelor și a prescripției dreptului la acțiune, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a exercitat funcția de ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție A, desemnat ca organ de cercetare a Poliției Judiciare prin Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art.28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la. primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor care a fost prevăzut de lege și pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor ce a fost menținut și după intrarea în vigoare a nr.OUG24/2004.
Conform art.6 din Codul Muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă, le sunt recunoscute drepturi la plată egală pentru muncă egală. Acest principiu este instituit și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, prevăd în art.1 alin.2 principiul egalității între cetățeni, caz în care, excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate, în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Din interpretarea acestor prevederi, rezultă că reclamantul este îndreptățit la acordarea acestui spor, iar prin neacordarea lui a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce a încălcat dispozițiile legale în materie.
Apărarea pârâților în sensul că nu a existat o discriminare ci dispoziții legale speciale care instituie drepturi unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate este neîntemeiată, deoarece prin instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară s-a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ce privește drepturile salariale și deci o discriminare.
În consecință, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, avându-se în vedere tocmai rolul acestuia în gestionarea bugetului de stat în virtutea căruia urmează a fi obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor în cauză.
În ce privește excepția prescripției, aceasta a fost respinsă, avându-se în vedere că situația discriminatorie a fost constatată prin Hotărârea nr.219/1.08.2007 (fila 15), a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar conform art.21 alin.2 din nr.OG137/2000, termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție A, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, pentru plata sporului de 30% din salariul brut actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, a obligat pârâții Inspectoratul Județean de Poliție A, Inspectoratul General al Poliției Române B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, să plătească acest spor reclamantului, pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006; a obligat pârâții Inspectoratul Județean de Poliție A și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele salariale ale reclamantului; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să repartizeze Ministerului Internelor și Reformei Administrative B fondurile necesare plății acestui drept, în temeiul art.48 alin.1 lit. a) raportat la art.19 alin.1 lit. a) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să vireze suma în contul Inspectoratului Județean de Poliție A; a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor B și a prescripției dreptului la acțiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative precizează că, în ceea ce privește respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între 01.09.2002 și momentul anterior cu trei ani datei introduceri acțiunii, conform prevederilor art.1 alin.1 din decretul nr.167/1958 "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", termenul de prescripție fiind de 3 ani potrivit art.3 din același act normativ.
Mai arată că hotărârea recurată a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, ignorând cu bună știință dispozițiile legale în vigoare și substituindu-se Curții Constituționale, singura autoritate în măsură a se pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea sau constituționalitatea unui act normativ, și în același timp Parlamentului României, singurul abilitat în sensul emiterii unor reglementări legale, Tribunalul Arad, deși în cuprinsul sentinței atacate menționează că cei îndreptățiți a primi sporul de 30 % din salariu prevăzut de art.28 alin.5 din nr.OUG43/2002 sunt doar polițiștii detașați în cadrul, condiție pe care intimatul - reclamantul nu a îndeplinit-o niciodată, a admis totuși acțiunea acestuia și, constatând că a fost creată o situație discriminatorie prin lacunele actului normativ invocat, adaugă la lege o altă categorie de personal care să beneficieze de acordarea dreptului menționat.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, în motivarea recursului arată că prima instanță a reținut în mod greșit existența capacității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a obligației de garanție între pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, întrucât temeiul unei astfel de cereri trebuie să îl constituie obligația de garanție ce revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului, ori în baza unei obligații de restituire, condiții ce nu se regăsesc în situația de față.
De asemenea a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor arătând că acesta nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul ministerului fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de art.19 - 47 din Legea nr.500/2002.
Pe fondul cauzei arată că Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu a făcut dovada lipsei fondurilor pentru a fi justificată cererea de chemare în garanție, cu atât mai mult cu cât sumele pretinse de reclamantul - intimat sunt de natura drepturilor salariale iar în bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative se regăsește capitolul ce cuprinde contul unde se achită drepturi salariale pentru angajații săi.
Cu privire la capătul de cerere referitor la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor solicitate, se solicită a se avea în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art.1082 din Codul civil "debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune - interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea - credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
Reclamantul - intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Prin încheierea civilă nr.765 din 19.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa scos cauza de pe rolul instanței și a trimis dosarul spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform dispozițiilor art. II aliniat 3 din nr.OUG75/2008.
Prin decizia nr.4641 din 10.12.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.159 pct.2 raportat la art.299 și art.3 pct.3 Cod procedură civilă, a scos cauza de pe rolul și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de APEL TIMIȘOARA - secția contencios administrativ și fiscal.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin prisma dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art.3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de refuzul acordării către reclamantul - agent de poliție judiciară la Inspectoratul de Poliție al Județului A - a sporului de 30% prevăzut de art.28 din Ordonanța de Urgență nr. 43 din 4 aprilie 2002, privind Direcția Națională Anticorupție.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art.19 alin.1 lit. j) din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr.314/2003 și prin Legea nr.96/2006. Potrivit acestui text legal,"în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j)avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum șiproiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.19 alin.1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor "blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite".
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamant în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, în calitate de funcționar public, de a-i fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art.47 alin.4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr.96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, invocată din oficiu de instanța de recurs, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, în calitate de funcționar public în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției A, de a-i fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției A, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Inspectoratul Județean al Poliției Aas umelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Internelor și Reformei Administrative de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Curtea subliniază încă o dată că necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, respingând în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și fără a examina conținutul obligațiilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative în raport cu cererile reclamantului.
Curtea reține, așadar, că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art.312 alin.1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că sunt întemeiate recursurile formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.303/05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, Curtea le va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor și va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestor pârâți.
Totodată, Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate, nemaifiind posibilă examinarea legalității fondului acțiunii în condițiile în care s-a reținut recurenții nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 303/5.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr.303/5.03.2008 a Tribunalului Arad în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/05.06.09
TEHNORED:/05.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - /
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
