Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 784/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.784
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, împotriva sentinței civile nr.73/27.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanta - intimată -, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 13.05.2009 întâmpinare din partea reclamantei - intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1020/19.VIII.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, a anulat decizia nr.367/01.04.2008, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantei calitatea de beneficiar al nr.118/1990 pentru o perioadă de 6 ani.
În motivare, instanța de fond a reținut că potrivit sentinței penale nr. 1810/20.12.1949, tatăl reclamantei, a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru crima de uneltire contra ordinei sociale (fila 15-16 dosar fond).
Prin decizia nr.170/01.02.2007, tatăl reclamantei a dobândit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă (fila 23 dosar fond), pentru că a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice.
Din declarațiile autentificate notarial ale numiților și, rezultă că în perioada detenției tatălui reclamantei, atât reclamanta, cât și frații și mama acesteia au fost prigoniți politic, având domiciliu forțat, fără drept de a părăsi localitatea, fiind urmăriți permanent de organele de securitate (fila 21-22 dosar fond).
Din coroborarea probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut că reclamanta a avut stabilit domiciliul obligatoriu în perioada detenției tatălui său, respectiv pe o perioadă de 6 ani, având calitatea de beneficiar al nr. 118/1990, încadrându-se astfel în prevederile art.1 alin.1 lit. d) din nr. 118/1990.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S; a anulat decizia nr. 367/01.04.2008, emisă de pârâtă; a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să stabilească reclamantei calitatea de beneficiar al nr.118/19990 pentru o perioadă de 6 ani.
În cauză a declarat recurs pârâta C-, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare, recurenta, a arătat că reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990, art.1 alin.1, lit. d), deoarece tatăl său, a fost persecutat politic și a executat o pedeapsă privativă de libertate, în timpul regimului comunist, în perioada 1949 - 1952. Prin Decizia nr.367/01.04.2008 emisă de Comisia constituită pentru acordarea drepturilor nr.118/1990, s-a respins cererea formulată la. C-S, întrucât petenta nu a făcut dovada persecuției sale politice. Reclamanta a atacat decizia la Tribunalul C-, iar prin sentința civilă nr.1020/19.08.2008 s-a dispus anularea Deciziei nr.367/01.04.2008 emisă de către D, C-S și obligarea de a emite o nouă decizie prin care să se că reclamanta are calitatea de persecutată politic conform prevederilor Decretului Lege nr.118/1990.
Decretul Lege nr.118/1990, la art.1, alit.1 lit. d) se referă la domiciliul obligatoriu, dar la alin.4 al aceluiași articol, se precizează că se consideră vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă, în funcții pentru care aveau pregătirea profesională.
La data condamnării tatălui său, reclamanta avea vârsta de 10 ani.
În concluzie, a considerat că reclamanta este doar urmașa pe linie paternă a persoanei persecutate politic, respectiv tatăl său.
Prin decizia civilă nr.1161 din 05.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAs-a admis recursul declarat de pârâta C-S împotriva sentinței civile nr.1020/19.VIII.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-S și a dispus casarea sentinței și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul C-
Pentru a hotărî astfel, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că, potrivit acțiunii, reclamanta a atacat decizia nr.367/2008 emisă de pârâta, arătând că nelegal nu a fost considerată persoana cu domiciliul forțat timp de 6 ani de zile și a cerut să i se stabilească drepturile prevăzute de art.1 lit. d) din Decretul Lege nr.118/1990 modificat.
Prin considerentele sentinței, Tribunalul C-S a reținut că cererea reclamantei se încadrează în prevederile art.1 alin.1 lit. d) din Decretul - Lege nr.118/1990 având domiciliul obligatoriu timp de 6 ani, dar în dispozitivul sentinței, care intră în puterea lucrului judecat, după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, instanța nu a mai arătat care este temeiul de drept în baza căruia a admis acțiunea, situație în care există contradicție între cele două componente ale hotărârii judecătorești și dispozitivul nefiind determinat nu poate fi executat.
În consecință, situația încadrându-se într-o necercetare a fondului cauzei, s-a admis recursul cu aplicarea art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Cu ocazia, rejudecării, Curtea de Apel a dispus a se justifica în drept soluția, luând în considerare și criticile din recursul pârâtei.
Cauza a fost înregistrată din nou la Tribunalul C- sub nr- din 04.12.2008.
Prin sentința civilă nr.73/27.01.2009 pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul C-S a admis contestația formulată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, a anulat decizia nr.367/01.04.2008, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantei calitatea de persoană persecutată din motive politice, în baza art.1 al.1 lit. d) din Decretul Lege nr.118/1990, pe o perioadă de 6 ani, și să acorde acesteia drepturile prevăzute de art.3 al.2, art.6 și 7 din Decretul - Lege nr.118/1990.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La rejudecare, Tribunalul a avut în vedere că instanța de control judiciar nu a infirmat starea de fapt reținută de instanța de fond în primul ciclu procesual.
Astfel, instanța a reținut că tatăl reclamantei, a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru crima de uneltire contra ordinei sociale prin sentința penală nr.1810/20.12.1949 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara în dosar nr.1559/1949 (fila 15-16 dosar fond).
Prin decizia nr.170/01.02.2007, tatăl reclamantei a dobândit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă (fila 23 dosar fond), pentru că a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice.
Conform declarațiilor autentificate ale numiților și, în perioada detenției tatălui reclamantei, reclamanta și mama acesteia au fost prigonite politic, având domiciliu forțat, fără drept de a părăsi localitatea, fiind urmărite permanent de organele de securitate (fila 21-22 dosar fond).
Din analiza coroborată a acestor probe rezultă că reclamanta a avut stabilit domiciliul obligatoriu pe o perioadă de 6 ani, încadrându-se astfel în prevederile art.1 alin.1 lit. d) din nr.118/1990.
În calitate de persoană persecutată politic, aceasta beneficiază de drepturile prevăzute de art.3 al.2, art.6 și 7 din Decretul nr.118/1990.
În privința reclamantei, perioada cât aceasta a avut domiciliul obligatoriu nu poate constitui vechime în muncă și nu poate fi luată în considerare la stabilirea pensiei deoarece în această perioadă reclamanta era minoră, nu avea vârsta legală pentru a munci, dar poate constitui temei pentru acordarea celorlalte drepturi, enumerate de art.3 al.2, art.6 și 7 din acest act normativ.
Pe cale de consecință, instanța, în baza dispozițiilor art.11 al.4 din Decretul Lege nr.118/1990, a admis contestația, a anulat decizia contestată, apreciind că aceasta este netemeinică și nelegală întrucât reclamanta a făcut dovada persecuției politice, și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantei calitatea de persoană persecutată din motive politice, în baza art.1 al.1 lit. d) din Decretul Lege nr.118/1990, pe o perioadă de 6 ani și să acorde acesteia drepturile prevăzute de art.3 al.2, art.6 și 7 din Decretul - Lege nr. 118/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S,solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr.367/01.04.2008 emisă de Comisia constituită pentru acordarea drepturilor nr.118/1990.
În motivarea recursului pârâta a arătat că reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de nr.118/1990, art.1, alin.1 lit. d), deoarece tatăl său, a fost persecutat politic și a executat o pedeapsă privativă de libertate, în perioada 1949 - 1952, în timpul regimului comunist și că prin decizia nr.367/01.04.2008 Comisia constituită pentru acordarea drepturilor nr.118/1990 a respins cererea formulată de C-S, întrucât petenta nu a făcut dovada persecuției sale politice.
Mai arată că, reclamanta, în cererea sa a susținut că a fost persecutată politic, deoarece după arestarea tatălui său, în anul 1949, familia sa a avut domiciliu obligatoriu.
Pârâta - recurentă, consideră că reclamanta este doar urmașa pe linie paternă a persoanei persecutate politic, tatăl său și nu se poate substitui în drepturile de natură materială care i s-ar fi cuvenit titularului acestor drepturi, prin succesiune.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 - 316 Cod procedură civilă.
Reclamanta - intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art.3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul litigiului este reprezentat de legalitatea Deciziei nr.367/01.04.2008, emisă de Comisia instituită în baza Decretului - Lege nr. 118/1990 din cadrul Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S - decizie prin care a fost respinsă cererea doamnei de stabilire a calității domniei sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990.
Prin Decizia nr.367/1.04.2008 (atașată la fila 4 din dosarul Tribunalului C-S nr-), s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada persecuției sale politice, fiind doar urmașa persoanei persecutate politic - tatăl reclamantei.
Prin sentința civilă recurată, având nr.73/27.01.2009, Tribunalul C-S a admis acțiunea judiciară formulată de reclamantă pentru anularea Deciziei nr. 367/1.04.2008 a Comisiei instituită în baza Decretului - Lege nr. 118/1990 din cadrul Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, fiind obligată această comisie la emiterea unei noi decizii, prin care să se stabilească reclamantei calitatea de beneficiară a Decretului - Lege nr.118/1990.
Examinând fondul cauzei, Curtea reține că, potrivit sentinței penale nr. 1810/20.12.1949, tatăl reclamantei, a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru crima de uneltire contra ordinei sociale (fila 15-16 dosar fond).
În acest sens, prin decizia nr.170/01.02.2007, tatăl reclamantei a dobândit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă (fila 23 dosar fond), pentru că a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice.
Totodată, din declarațiile autentificate notarial ale numiților și, rezultă că în perioada detenției tatălui reclamantei, atât reclamanta, cât și frații și mama acesteia au fost prigoniți politic, având domiciliu forțat, fără drept de a părăsi localitatea, fiind urmăriți permanent de organele de securitate (fila 21-22 dosar fond).
Or, conform art. 1 alin. 1 lit. d) din Decretul - Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, "(1) constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu".
Reținând că din depozițiile martorilor audiați în cauză a rezultat că reclamanta a avut domiciliul forțat în perioadă în care tatăl reclamantului a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni politice, instanța de fond a interpretat corect probatoriul administrat în cauză, persecuția politică putând fi dovedită, în lipsa altor mijloace de probă, și prin depozițiile martorilor.
Pe de altă parte, instanța consideră că acordarea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr.118/1990 nu poate fi condiționată de o interpretare strictă a dispozițiilor legale incidente în cauză, impunându-se luarea în considerare a scopului avut de legiuitor la edictarea acestor măsuri reparatorii.
Instanța observă, din acest punct de vedere, că Decretul - Lege nr. 118/1990 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului C-S este temeinică și legală, recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S împotriva sentinței civile nr. 73/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 al.1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială CSî mpotriva sentinței civile nr.73/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/12.06.09
TEHNORED:/15.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
