Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 785/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.785
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ C-S, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B, împotriva sentinței civile nr. 55/21.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâtul - intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile. Recurenții au solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererile scutite de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri conform dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului C-S, la data de 23.07.2008 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la plata primelor de concediu, pentru anii 2002 și 2003, prime cuvenite în calitate de polițist, respectiv funcționar public în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, prin art.37 pct.2 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Totodată, a menționat că la intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr.360/2002, aceasta prevedea în art.78 alin.1 că dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarilor publici, în situația în care domeniile respective nu erau reglementate în legislația specifică postului, iar Legea nr.188/1999 la art.35 alin.2 prevede că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
De asemenea, a susținut că până la data de 31.12.2006, prevederile referitoare la acordarea primelor cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, precum și prin actele normative anuale de salarizare a funcționarilor publici, calitatea de funcționari publici fiind dobândită de către polițiști la data intrării în vigoare a Legii nr.360/2002. În ceea ce privește termenul de prescripție a dreptului la acțiune, reclamantul a considerat că acesta nu s-a împlinit întrucât drepturile pe care le solicită și care fac obiectul cauzei au fost suspendate până la data de 31.12.2006.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Constituției, Lg.360/2002, Legea nr.24/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, a invocat prescripția dreptului la acțiune, motivată de faptul că o parte din drepturile salariale solicitate de reclamant sunt aferente perioadei 2002 și 2003.
Tot pe cale de excepție, a invocat și lipsa calității procesuale pasive, susținând că raportul de serviciu al reclamantului este încheiat de acesta din urmă, cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și, nicidecum, cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a formulat întâmpinare, solicitând, pe cale de excepție, declinarea cauzei la Curtea de Apel Timișoara. În acest sens, s-a prevalat de prevederile art.2 pct.1 lit. d) din Codul d e procedură civilă, art.3 alin.1 din același act normativ, respectiv că, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale sunt de competența curților de apel.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că cererea este neîntemeiată și vădit nelegală, întrucât reclamantului, în calitate de polițist, nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
În acest sens, a arătat că, pentru perioada 2002 - 2003, prevederile legale care stabileau modul de salarizare a polițiștilor erau cele ale Legii nr.138/1999 și ale Legii nr.188/1999 iar, în baza acestor prevederi, polițiștii nu aveau dreptul la prima de concediu.
Prin sentința civilă nr. 55/21.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, excepție invocată din oficiu, de către instanță, a respins excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ C-S și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și a obligat pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S să plătească reclamantului drepturile bănești, reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 24 august 2002 - 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pronunțându-se mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul nu este titularul alocațiilor bugetare prin care se face plata cheltuielilor de personal ale Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C-S, iar raporturile de serviciu ale reclamantului se desfășoară în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C-S, care, în calitate de ordonator terțiar de credite, are obligația asigurării și plății efective a drepturilor salariale solicitate în cauză. Ca urmare, excepția de procedură invocată de pârât, este întemeiată fiind admisă, ca atare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, aceasta a fost admisă, pe considerentul că raportul de serviciu al reclamantului este încheiat cu Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S și nu cu acest pârât.
Referitor la excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, aceasta a fost respinsă, întrucât raportul de serviciu al reclamantului nu este încheiat cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, ci cu pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, care, nu este autoritate sau instituție centrală, în înțelesul dat de prevederile art.3 alin.1 Cod procedură civilă. În atare situație, competența materială revine Tribunalului C-S și nu Curții de Apel Timișoara.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Din adeverințele nr.-/21.08.2008 (fila 50 dosar) și nr. -/10.12.2008 (fila 59 dosar), rezultă că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special, în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C-S, începând cu data de 24.08.2002. Anterior acestei date, respectiv ianuarie 2002 - 24.08.2002, a avut calitatea de cadru militar.
Potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin legile anuale ale bugetului de stat, precum și prin actele normative de salarizare ale funcționarilor publici, până la data de 31.12.2006, prevederile referitoare la acordarea primelor de concediu au fost suspendate succesiv.
Prin nr.OUG146/2007 se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Din expunerea de motive a nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate, rezultă că acest act normativ a fost adoptat în vederea reducerii cheltuielilor bugetare, a înlăturării inechităților dintre persoanele care au obținut deja drepturile respective și persoanele care nu au primit respectivele prime, elemente ce vizează interesul public și constituie o situație excepțională, precum și necesitatea cuprinderii în bugetul pe anul 2008 sumelor necesare acordării primelor de concediu pentru anii în care acestea au fost suspendate.
Potrivit prevederilor art.1 alin.2, în categoria personalului care beneficiază de prevederile nr.OUG146/2007 intră și funcționarii publici.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, coroborat cu dispozițiile art.2 alin.3 din nr.OUG146/2007, instanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S și a obligat pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 24 august 2002 - 2003, perioadă în care reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, Ministerul Administrației și Internelor B și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S în motivarea recursului arată că instanța de fond a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a legii, depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că a extins aplicarea în timp a unui act normativ.
Mai arată că, actul normativ care prevede salarizarea polițiștilor ca funcționari publici cu statut special este nr.OG38 care a intrat în vigoare la data de 01.01.2004.
Pârâtul - recurent Ministerul Administrației și Internelor în motivarea recursului arată că pentru anii 2002 - 2003, prevederile legale care stabileau modul de salarizare a polițiștilor erau cele ale Legii nr.138/1999, iar în baza acestor prevederi, polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
Arată că prima instanță nu a avut bază legală pentru a dispune obligarea la acordarea primei de concediu pentru anii 2002 - 2003 reclamantului - intimat, în sprijinul celor arătate fiind și prevederile nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B în motivarea recursului arată că hotărârea Tribunalului C-S este vădit nelegală deoarece reclamantul nu era îndreptățit la acordarea primelor de concediu pentru perioada solicitată în condițiile în care salarizarea la aceea dată se aplica potrivit legislației specifică personalului militar. Mai mult, cadrele militare nu beneficiază nici până în prezent de drepturile salariale solicitate de către reclamant, motiv pentru care, având în vedere principiul unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem, apare ca evident faptul că nici polițistul nu era îndreptățit la plata acestei sume de bani, în perioada în care îi erau aplicabile prevederile legislației specifice cadrelor militare, acte normative care nu au prevăzut niciodată acordarea acestui drept.
De asemenea, actul normativ care conferă polițiștilor, funcționari publici cu statut special, dreptul la prima de concediu, respectiv nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor a intrat în vigoare abia la 01.01.2004, reclamantul neputând beneficia în anii 2002 și 2003 de acest drept.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamantul intimat a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.304 pct.8 din același cod le-a admis ca fiind întemeiate și a modificat hotărârea recurată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul are calitatea de polițist, și a solicitat obligarea pârâților la plata primei de concediu aferentă anilor 2002 și 2003.
În rezolvarea acestei chestiuni, instanța observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare,-prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României".
Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr.77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamantul solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art.34 alin.(2) (devenit art.35 alin. 2) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamantul susține că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici îi sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr.38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr.188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamanților este reglementat prin Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr.101/2004); prin Legea nr.101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr.562/2004; și prin Legea nr.24/2005.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002, "polițistul estefuncționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art.78 alin.1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederileLegii nr.188/1999privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002, prevede însă că "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare lasalarizarea și alte drepturi ale personalului militardin instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile 78 alin.2 din Legea nr.360/2002, instanța constată că reclamantului îi sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr.38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr.138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2002 - 2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamantului dispozițiile art.34 alin.(2) (devenit art.35 alin.2) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât dispozițiile din Legea nr.188/1999 privind acordarea primei de concediu nu sunt aplicabile reclamantului pentru perioada 2002 - 2003, iar dispozițiile Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar nu prevăd acordarea primei de concediu, instanța constată caracterul nefondat al cererii formulate de reclamant.
Totodată, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, Ministerul Administrației și Internelor B și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B împotriva sentinței civile nr.55/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâtul - intimat Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, Ministerul Administrației și Internelor B, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B și Ministerul Finanțelor Publice.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/02.06.2009
TEHNORED:/02.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
