Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 79/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia civilă nr.79/R/-.Dosar nr.4615/62/R/-./2008
Ședința publică din data de:-3 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaDirecția de Servicii Sociale, împotriva Sentinței civile nr.746/CA din data de 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Servicii Sociale B în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009, când partea prezentă au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților interesate să depună la dosar eventuale concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea asupra recursului pentru astăzi, 3 februarie 2009.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, coroborate cu motivele de recurs, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.746/CA/ 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Servicii Sociale B, aflată sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului B și, în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamanților indemnizația de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 24 iunie 2005, dar nu mai devreme de data dobândirii calității de funcționar public, pentru fiecare reclamant în parte și până la data încetării calității de funcționar public.
A obligat pârâta la plata sumelor de bani cuvenite, actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații, până la data efectuării plății.
De asemenea, a obligat pârâta la eliberarea documentelor necesare înscrierii în carnetele de muncă ale reclamanților a cuantumului de 25%, reprezentând indemnizație de dispozitiv pentru perioada în care reclamanții beneficiază de acest drept și să plătească fiecărui reclamant câte 39,30 lei, cheltuieli de judecată.
S-au respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Conform adeverințelor depuse la dosarul de fond, nr.20501-20507/5.09.2008, emise de pârâtă, reclamanții au ocupat următoarele funcții publice în cadrul Direcției de Servicii Sociale B:
- reclamantul a ocupat funcția publică de consilier juridic, în perioada 1 iunie 2004 - 1 iulie 2006;
- reclamanta a ocupat funcția publică de
inspector, în perioada 15 iunie 2004 - 6 februarie 2006;
- reclamanta a ocupat funcția publică de consilier în
perioada 15 aprilie 2004 - 1 martie 2007, iar în perioada 23 februarie 2006 - 1 martie 2007 a avut suspendat raportul de serviciu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani;
- reclamantul a ocupat funcția publică de referent în
perioada 1 iulie 2005- 15 octombrie 2006;
- reclamanta a ocupat funcția publică de referent, în
perioada 1 iulie 2005 - 1iulie 2006;
- reclamanta a ocupat funcția publică de referent, în
perioada 15 iulie 2005 - 15 septembrie 2006;
- reclamanta a ocupat funcția publică de referent în
perioada 10 iulie 2003 - 18 octombrie 2006.
Reclamanții au avut calitatea de personal civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, respectiv, au fost funcționari publici în cadrul Direcției de Servicii Sociale
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii, angajații pe bază de contract și salariații civili, beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
În temeiul art.9, alin.4 din nr.OUG63/2003, Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.496/28.07.2003, prin care a fost completat Ordinul nr.275/2002, în sensul introducerii pct.9.2, având următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice ".
Cum ordinul arătat mai sus nu distinge între personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice centrale și cel care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, nici instanța nu poate face o astfel de distincție în procesul aplicării dreptului.
Apărările invocate de pârâtă prin întâmpinare nu pot fi reținute de instanța de fond, având în vedere aplicabilitatea Ordinului nr.496/2003 și personalului civil din domeniul administrației publice locale. Ordinul care constituie temeiul de drept al acordării indemnizației de dispozitiv, se referă în mod explicit la categoria de persoane menționata mai înainte, astfel că nu se poate reține că acesta ar privi doar angajații care sunt încadrați în instituțiile publice de apărare națională și ordine publică.
Prima instanță a mai reținut susținerile pârâtei conform cărora, în lipsa unei prevederi speciale care să indice posibilitatea efectuării cheltuielilor din fonduri publice, indemnizația nu poate fi acordată personalului civil din aparatul administrației publice locale. Or, acordarea indemnizației de dispozitiv este un drept prevăzut de lege, iar angajatorul are obligația de a efectua demersuri pentru plata acestuia conform Legii nr.500/2002 privind finanțele publice.
Față de aceste dispoziții, instanța de fond constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la indemnizația dispozitiv lunară de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 24 iunie 2005, respectiv cu trei ani înainte de data promovării prezentei acțiuni, dar nu mai devreme de data dobândirii calității de funcționar public pentru fiecare reclamant în parte, și până la data încetării calității de funcționar public, având în vedere că în prezent niciunul dintre reclamanți nu mai are aceasta calitate.
Reclamanții au solicitat și reactualizarea sumelor reprezentând indemnizație de dispozitiv, cerere pe deplin admisibilă, conform art.1084, art.1082 Cod civil. Actualizarea cu rata inflației reprezintă valoarea actuală a sumei datorate în trecut, ca urmare a scăderii valorii reale a acesteia.
În consecință, instanța de fond a obligat pârâta și la eliberarea documentelor necesare înscrierii în carnetele de muncă ale reclamanților a cuantumului de 25%, reprezentând indemnizație de dispozitiv pentru perioada în care reclamanții beneficiază de acest drept.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxele judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a onorariului avocațial. Deși s-a solicitat amânarea pronunțării pentru a se depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial, reclamanții nu au înțeles să facă această probă, motiv pentru care prima instanță, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, ținând cont de culpa procesuală a pârâtei, a admis în parte cererea de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată numai pentru suma de 39,30 lei (39 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar), pentru fiecare reclamant, respingând restul pretențiilor referitoare la plata onorariului avocațial. Nu se poate reține apărarea pârâtei referitoare la absența culpei sale procesuale, întrucât în speță nu sunt întrunite cerințele legale prevăzute la art.275 Cod procedură civilă, respectiv pârâta nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamanților.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamanților a fost admisă în parte potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția de Servicii Sociale B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanților li se cuvine indemnizația de dispozitiv, încălcând astfel prevederile Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, coroborate cu prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, conform cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil - funcționari publici ce își desfășoară activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile sau autoritățile prevăzute la art.1 din Legea nr.138/1999.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că Legea bugetului de stat reprezintă norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații, iar potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, nicio cheltuială nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta, ori în lipsa unei prevederi speciale, care să indice posibilitatea efectuării acestei cheltuieli din fonduri publice.
Față de aceste considerente, recurenta Direcția de Servicii Sociale Bas usținut că nu se poate reține culpa sa procesuală și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații, și nu au depus la dosar întâmpinare.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul declarat de pârâta Direcția de Servicii Sociale B este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții, în calitate de funcționari publici în cadrul administrației publice locale, sunt îndreptățiți la acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Indemnizația de dispozitiv este prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Ulterior adoptării acestui act normativ, domeniul de activitate al internelor și cel al administrației publice se comasează, fapt ce conduce la înființarea unui minister unic pentru aceste domenii, respectiv Ministerul Internelor și Reformei Administrative. În subordinea acestui minister își desfășoară activitatea atât personal militar, cât și personal civil - funcționari publici și personal contractual.
Potrivit art.9.2. din Ordinul nr.496/28.07.2003 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Reclamanții sunt funcționari publici și își desfășoară activitatea în cadrul administrației publice locale, fiind îndreptățiți potrivit prevederilor legale menționate anterior, la acordarea indemnizației de dispozitiv.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta Direcția de Servicii Sociale B, împotriva Sentinței civile nr.746/CA/19.11.2008 a Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția de Servicii Sociale (cu sediul în mun.B,-, - jud.B), împotriva Sentinței civile nr.746/CA/11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red.:-/26.02.2009
Dact.:-/ 3 ex./26.02.2009
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Marcela Comșa, Georgeta
