Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 796/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 796/ Dosar nr-
Ședința publică din 2 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor " Pro " B împotriva sentinței civile nr. 994 din 03 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2008, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 25 noiembrie 2008, respectiv pentru astăzi 2 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.994/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Inspectoratul General al Poliției Române; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind pretențiile reclamantului pentru perioada 1.09.2002 - 4.02.2005; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului C ca fiind prescrisă pentru perioada 1.09.2002 - 04.02.2005 și s-au respins în fond restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut următoarele:
Inspectoratul General al Poliției Române este ordonator secundar de credite. Polițiștii din poliția judiciară din cadrul IPJ C fac parte, atât ca angajați cât și ca instituție din structura IGPR. Ca urmare, s-a apreciat că în această situație pârâtul are calitate procesuală pasivă.
Potrivit art.1 alin.1 și art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție în termen de 3 ani". Termenul de prescripție se calculează în raport de scadența lunară a dreptului pretins.Ca urmare pe perioada anterioară cu trei ani momentului introducerii acțiunii, respectiv 01.09.2002 - 04.02.2005, dreptul la acțiune privind sporul pretins este prescris.
Referitor la fond, în urma înființării Parchetului Național Anticorupție, prin OUG nr.43/2002, la art.6 din ordonanță s-a prevăzut că se încadrează și cu ofițeri de poliție judiciară.
Conform art.11 din aceeași ordonanță, ofițerii de poliție judiciară, alături de restul personalului enumerat, primeau pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară.
Aceste dispoziții au fost menținute ulterior prin art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004.De asemenea dispoziții similare au fost stabilite și prin OUG nr.120/2005.
Prin art.41 din OUG nr.27/29.03.2006 art.28, care prevedea sporul de 30% pentru polițiștii judiciari detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție a fost abrogat.
Membrii de sindicat - în numele cărora sindicatul a intentat acțiune - sunt ofițeri în cadrul poliției judiciare și sunt salarizați conform OG nr.38/2003, acest act normativ neprevăzând prin nici o dispoziție legală acordarea sporului de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
În justificarea discriminării, reclamantul a invocat dispozițiile legale privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților; aceste prevederi, respectiv ale OUG nr.177/2002, însă nu sunt incidente în cauză deoarece se referă la o altă categorie de personal, dispozițiile respective neputând fi aplicate prin asimilare polițiștilor din poliția judiciară care nu sunt detașați la Direcția Națională Anticorupție.
Atât cu privire la magistrați cât și cu privire la polițiști legiuitorul a adoptat reglementări speciale de salarizare care au o aplicabilitate proprie, specifică pentru fiecare categorie, dispoziții care nu se pot substitui una celeilalte.
În speță nu sunt aplicabile prevederile art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004 întrucât aceste din urmă dispoziții se referă la procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, iar cele ale alin 3 la ofițerii de poliție detașați la DNA.
Polițiștilor din cadrul poliției judiciare nu le sunt aplicabile nici prevederile OUG nr.120/2005, astfel cum a fost modificată, deoarece aceste dispoziții legale se referă explicit la polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative astfel că nu se aplică și membrilor de sindicat din speță care sunt angajați în cadrul Inspectoratului de Poliție a Județului
În cauză nu se poate reține nici existența unei situații discriminatorii în sensul prevăzut de OG nr.137/2000. Art.1 din ordonanță definește discriminarea, respectiv ce se înțelege prin discriminare. Membrii de sindicat nu se regăsesc într-o situație discriminatorie în sensul dispozițiilor legale menționate.
Prevederile OG nr.38/2003 și OUG nr.125/2005 nu creează situații discriminatorii între diferite categorii de polițiști, întrucât prin situațiile reglementate se stabilesc măsuri corespunzătoare de salarizare, diferențiate în funcție de specificul activității desfășurate de fiecare din aceste categorii de polițiști. Sporurile specifice stabilite de OUG nr.120/2005 se acordă pentru activitățile de descoperire a infracțiunilor de corupție ce intră în competența Direcției Naționale Anticorupție, săvârșite de personalul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, condiții în care acordarea sporurilor nu vizează și polițiștii care nu desfășoară astfel de activități
Diferențierea de salarizare este justificată de faptul că cele două categorii de polițiști nu se află într-o situație analogă sau similară.
De altfel, Consiliul Pentru Combaterea Discriminării a stabilit prin câteva hotărâri (nr.271/05.09.2007, 419/27.11.2007) că între cele două categorii - polițiști din cadrul poliției judiciare și polițiști detașați la Direcția Națională Anticorupție - nu există tratament discriminatoriu potrivit art.2 din OG nr.137/2000.
Față de cele expuse, nu se poate reține nici vreo încălcare dispozițiilor constituționale, Curtea Constituțională pronunțându-se sub acest aspect prin Decizia nr.728/24.10.2007.
Astfel, în decizia respectivă s-a statuat că, "sporurile, adaosurile și alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale. Instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare, țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiție de ordin constituțional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică".
În speță este evident că ofițerii de poliție judiciară și polițiștii detașați la DNA se află în situații diferite.
În cauză nu se poate reține nici vreo încălcare a drepturilor prevăzute la art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; discriminarea, în acest caz privește exercitarea unor drepturi și libertăți recunoscute de convenție și nicidecum cele ce fac obiectul prezentei cauze.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și vameșilor - Pro criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că membrii săi sunt desemnați ca organe de cercetare la Inspectoratul de Poliție C prin Ordin al ministrului Internelor și Reformei Administrative cu avizul procurorului general din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; conform art.28 din OUG 43/2002 ofițerii de poliție judiciare detașați la DNA primesc un spor de 30% din salarul de bază lunar; greșit a apreciat instanța că nu există discriminare, sporul se dă pentru a se asigura incoruptibilitatea polițiștilor; în cauză sunt incidente dispozițiile art.1 alin.2 lit.e și art.2 alin.1 din OG 137/2000, ei au muncă egală și deci ar trebui să beneficieze de un salariu egal, se folosesc practici aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane; ofițerii de poliție judiciară au aceleași atribuții ca și cei detașați la Direcția Națională Anticorupție, efectuează acte de urmărire penală sub directa supraveghere a procurorului (se analizează aceste atribuții prin prisma reglementărilor legale); menționează că ofițerii de poliție judiciară întocmesc acte de terminare a urmăririi penale, iar polițiștii DNA nu au răspundere decizională în cazul lor actele sunt emise exclusiv de procuror.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art.21 din OG 137/2000, art.165 - 168 Codul muncii, OUG 43/2002 și art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
La dosar au depus întâmpinare pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române solicitând respingerea recursului. Se menționează că reclamanții sunt salarizați potrivit OG 38/2003 și nu conform OUG 43/2002, nu există discriminare, există un criteriu obiectiv pentru diferențierea de tratament, modificarea raporturilor de serviciu prin detașare la Direcția Națională Anticorupție și complexitatea activității desfășurate. Inspectoratul General al Poliției Române arată că instanței de judecată îi revine doar rolul de a constata existența unor dispoziții legale fără a se putea pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea sau constituționalitatea lor. Se citează și din decizii pronunțate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea prevederilor art.1, 2 alin.3 și art.27 alin.1 din OUG 137/2000.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată recursul ca nefondat.
Membrii Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " sunt polițiști încadrați la Inspectoratul de Poliție al Județului Ei au solicitat acordarea sporului de 30% prevăzut de OUG 43/2002 considerându-se discriminați față de polițiștii detașați la Direcția Națională Anticorupție care beneficiau de acest spor.
Cu privire la existența unei discriminări în această situație s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin mai multe hotărâri la cererea unor polițiști.
Practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este constată în sensul că nu există discriminare între polițiștii care fac parte din poliția judiciară și cei detașați la Direcția Națională Anticorupție (de exemplu Hotărârea nr.419/27.11.2007).
Polițiștii care lucrează în cadrul DNA din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare existând în acest caz o justificare obiectivă a diferenței. Situațiile diferite în care se găsesc diferitele categorii de salariați pot determina soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora. Prin această soluție nu se încalcă principiul egalității.
Salarizarea ofițerilor și angajaților care fac parte din poliția judiciară se face în conformitate cu prevederile legii OG nr.38/2003, iar sporul de 30% se acorda celor detașați la DNA în baza OUG 43/2002 în considerarea specializării pe cercetarea infracțiunilor de corupție cu grad sporit de pericol social, responsabilitate diferită, atribuții specifice, subordonare, control etc.
Direcția Națională Anticorupție este o structură distinctă de inspectoratele de poliție județene.
Se reține deci că între ofițerii de poliție judiciară și ofițerii de poliție detașați la DNA nu există un tratament diferențiat discriminatoriu.
Curtea va avea în vedere și faptul că referitor la temeiul de drept invocat de recurentul reclamant s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr.818/03.07.2007.
Prin această hotărâre s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii".
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro împotriva sentinței civile nr.994/3.07.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 2.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. MC 2.12.2008/dact.VP 04.12.2008/2 ex
Judecător fond
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
