Litigiu privind domeniul public. Decizia 795/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.795/ Dosar nr-
Ședința publică de la 2 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
-- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta T și de pârâții Municipiul Sf. G prin Primar și Consiliul Local al municipiului Sf. împotriva sentinței civile nr.757 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind domeniul public.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 25 noiembrie 2008, respectiv pentru astăzi 2 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin Sentința Civilă nr.757/13.06.2008 a Tribunalului Covasna au fost dispuse următoarele:
S-a espins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara C; s-a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie; s-a admis in parte cererea formulata de reclamanta - - in contradictoriu cu paratii Municipiul G prin Primar si Consiliul Local G; s-a constatat rezilierea de plin drept a contractelor de concesiune incheiate de parti, avand nr. 5472/25.10.2005 si nr. 7093/15.12.2006; paratii au fost obligați la plata catre reclamanta a dobanzii legale aferenta sumei de 637.220,95 lei, calculata de la data de 15.04.2007 si pana la data de 13.12.2007 și la plata catre reclamanta a sumei de 75.513,39 lei reprezentand cheltuieli efectuate in scopul realizarii investitiei aferente contractelor de concesiune nr 5472/25.10.2005 si nr 7093/15.12.2006, precum si la plata dobanzii legale aferente acestei sume, calculata de la data de 15.04.2007 si pana la plata efectiva a debitului; s-au respins restul pretentiilor reclamantei; s-a respins cererea de chemare in garantie formulata de parati in contradictoriu cu chematii in garantie si Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara C; paratii au fost obligați la plata catre reclamanta a sumei de 17.158,63 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
a data de 25.10.2005, sub nr. 5472, s-a incheiat, in urma unei licitatii publice, contractul de concesiune prin care Consiliul Local Sf G, in calitate de concendent, transmite catre - -, concesionar, dreptul de concesiune asupra terenului situat in Sf G, la intersectia strazilor G-ral G si N, in suprafata de 4750 mp, inscris in CF nr 1166 Sf G, sub nr top.1730/2, in scopul construirii pe respectivul teren a unui complex comercial tip supermarket.
Apoi, prin contractul de concesiune nr 7093/15.12.2006 s-a transmis in concesiune societatii reclamante, de catre Municipiul Sf G-concendent, terenul inscris in CF nr 17392 Sf G, sub nr top 1826/2/2, in suprafata de 2200 mp, in scopul extinderii complexului comercial ce urma a fi edificat de catre - -.
Ambele contracte de concesiune au fost incheiate in baza unor hotarari de Consiliu Local, anume HCL Sf G nr 135/2005 si HCL Sf G nr 176/2006.
Prin HCL Sf G nr 135/2005 s-a aprobat, printre altele, si dezmembrarea parcelei topografice cu nr 1730 inscrisa in CF nr 1166 Sf, in doua loturi, conform planului de identificare si dezmembrare executat de expert, lotul cu nr 2, sub nr top nou 1730/2 avand destinatia de teren constructii si urmand a fi concesionat reclamantei.
Primul contract de concesiune, cel cu nr 5472/2005 a intrat in vigoare la data de 22.11.2005, conform actului aditional nr 1/22.11.2005, iar cel de-al doilea contract a intrat in vigoare la data semnarii acestuia de catre parti.
Societatea reclamanta si-a indeplinit obligatiile contractuale asumate, respectiv a achitat redeventa, in cuantum total de 339.728,45 lei si garantia in cuantum total de 297.492,50 lei.
De asemenea, concesionarul a efectuat cheltuieli in vederea realizarii investitiei aferente celor doua contracte, punand astfel in aplicare prevederile pct VIII, A, 10 din conventia incheiata.
Conform clauzelor contractuale stipulate de parti, concendentul s-a obligat sa predea concesionarului terenul ce face obiectul concesiunii, in termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a contractului (cel cu nr 5472/2005), respectiv de la data semnarii acestuia pentru cel cu nr. 7093/2006.
Deoarece concendentul nu si-a respectat obligatia contractuala de predare a terenurilor nici pana in martie 2007, societatea reclamanta notifica paratii la data de 14.03.2007, solicitandu-le acestora indeplinirea obligatiei contractuale in termen de 30 de zile, in caz contrar, actele urmand a fi reziliate de plin drept, fara vreo alta formalitate, conform pactului comisoriu de ultim grad stipulat la art XI din contracte.
In cuprinsul acestei notificari, reclamanta a aratat ca pe terenul ce face obiectul contractelor de concesiune, Jandarmeria a instalat un gard cu circa doua saptamani anterior prezentei notificari, fiind astfel tulburat dreptul de folosinta al societatii asupra imobilelor.
La data de 09.07.2007 partile contractanteau incheiat un proces-verbal de conciliere prin care constatau, de comun acord rezilierea celor doua contracte de concesiune, incepand din data de 15.04.2007. Prin acelasi proces-verbal, paratii recunosc neindeplinirea obligatiilor lor contractuale, recunosc drept justificate pretentiile concesionarului de restituire a redeventei si garantiei achitate. Paratii au semnat procesul-verbal cu urmatoarele observatii: dobanzile legale pretinse la sumele datorate sa fie calculate de la data notificarii facute de concesionar; despagubirile solicitate de societate sa fie platite in masura justificarii acestor cheltuieli cu acte doveditoare.
In urma incheierii procesului-verbal sus mentionat, la data de 13.12.2007 paratii au restituit reclamantei suma totala de 637.220,95 lei reprezentand redeventa si garantie achitate de societate potrivit celor doua contracte.
In drept, instanta de fond a retinut ca prin conventiile pe care le-au incheiat, partile au stipulat, la art XI un pact comisoriu de ultim grad, conform caruia, in cazul neindeplinirii de catre una din parti a obligatiilor contractuale, rezilierea contractului va opera de plin drept, fara vreo alta formalitate sau interventie a instantei judecatoresti, la expirarea termenului de 30 de zile de la data la care notificarea a fost comunicata partii aflata in culpa contractuala.
Aceasta clauza este perfect legala, obligatorie pentru parti conform principiului instituit de art 969 civ, recunoscuta de parati si aplicata de catre acestia, conform procesului-verbal de conciliere.
Asa fiind, in temeiul art 111 Cpc, instanta a constatat rezilierea de plin drept si incepand din data de 15.04.2007, a contractelor de concesiune incheiate de parti, avand nr. 5472/25.10.2005 si nr. 7093/15.12.2006.
Efectul rezilierii celor doua contracte este, pe langa repunerea partilor in situatia anterioara incheierii actelor, si nasterea dreptului reclamantei de a obtine despagubiri, in temeiul raspunderii civile contractuale (art 10 alin 1 lit d si art 11 din contract), pentru acoperirea prejudiciilor pe care aceasta le-a suferit ca urmare a neexecutarii obligatiilor de catre parati, aflati in culpa contractuala.
In acest sens, instanta a apreciat ca fiind pe deplin justificata pretentia reclamantei de obligare a paratilor la plata dobanzii legale aferenta sumei de 637.220,95 lei, calculata de la data de 15.04.2007 si pana la data de 13.12.2007. Aceasta dobanda legala acopera pierderea suferita de catre societatea reclamanta pentru lipsa de folosinta a sumei totale de 637.220,95 lei, in conditiile in care partea, avand calitatea de comerciant, este pe deplin interesata a fructifica sumele de bani pe care le are de incasat de la debitorii. Data fiind aceasta calitate de comerciant a partii reclamante, in temeiul art 43 Cod comercial, dobanda datorata de parati curge de la data rezilierii contractelor, iar nu de la data notificarii lor, cum sustin acestia.
Apoi, in temeiul raspunderii civile contractuale, este justificata si pretentia reclamantei avand ca obiect plata de catre parati a sumelor reprezentand cheltuieli suportate de societate in vederea realizarii investitiei aferente contractelor de concesiune.
In legatura cu cuantumul sumei pretinse de reclamanta cu acest titlu, instanta de fond a cenzurat in parte, conform celor rezultate din documentele justificative depuse la dosar. Astfel, din sumele indicate de parte in tabelul de calcul depus la fila 187 din dosar, instanta a inlaturat cheltuiala de 157.428,11 lei rezultata din factura nr -/30.11.2007), deoarece aceasta cheltuiala este contractata ulterior datei rezilierii celor doua contracte de concesiune, deci ulterior incetarii efectelor celor doua acte.
De asemenea, instanta de fond nu a retinut drept cheltuieli efectuate de societate in executarea celor doua contracte, sumele de 28.509,88 lei si 37,20 lei despre care reclamanta a sustinut ca izvorasc din factura nr 49/14.03.2007, fiind achitate cu ordinele de plata nr 3021/12.03.2007 si nr 2872/08.03.2007. Intre aceste acte exista serioase neconcordante: astfel, factura nr 49/2007 este ulterioara datei emiterii actelor de plata, mentioneaza achitat cu OP in data de 09.03.2007/13.03.2007 (alte date decat cele rezultate din ordinele de plata nr 2872 si 3021); iar ordinele de plata mentioneaza o alta factura, anume cea din 07.11.2006.
Asa fiind, instanta a admis in parte pretentiile banesti ale reclamantei, a obligat paratii la plata sumei totale de 75.513,39 lei reprezentand cheltuieli efectuate in scopul realizarii investitiei aferente contractelor de concesiune nr 5472/25.10.2005 si nr 7093/15.12.2006 (conform facturilor fiscale si documentelor de plata depuse la dosar, sumele reprezentand contravaloarea serviciilor de consultanta tehnica prestate pentru societate de - - B SRL cu privire la proiectul Sf G), precum si la plata dobanzii legale aferente acestei sume, calculata de la data de 15.04.2007 si pana la plata efectiva a debitului.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie formulata de parati, instanta a fost chemata in primul rand sa dezlege exceptiile invocate in aparare de chematii in garantie: aceea de inadmisibilitate a unei astfel de cereri in cadrul unui litigiu de contencios administrativ, si cea referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a OCPI Sf
In legatura cu prima exceptie invocata, prima instanta a avut vedere prevederile art 28 alin 1 din Legea nr 554/2004, conform carora dispozitiile acestei legi speciale se completeaza cu prevederile Cod Procedură Civila, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate ce caracterizeaza cauzele de contencios administrativ, precum si cu procedura reglementata de lege.
In speta, cererea de chemare in garantie este formulata de autoritatile administrative parate, parti in contracte de concesiune si care sustin ca neexecutarea obligatiilor lor contractuale se datoreaza faptei culpabile, ilicite a altor persoane, solicitand astfel obligarea acestora din urma la plata sumelor datorate de parati, in temeiul raspunderii civile delictuale a chematilor in garantie. Raportul juridic dintre parati si chematii in garantie, desi este diferit de cel principal dedus judecatii si se fundamenteaza pe o alta institutie juridica, este in stransa legatura cu primul (prejudiciul - element al raspunderii contractuale fiind invocat ca element si in raspunderea civila delictuala a chematilor in garantie) si se circumscrie prin acesta, in mod subsidiar, sferei obiectului reglementat de art 8 alin 2 din Legea nr 554/2004.
Asa fiind, instanta de fond a apreciat ca fiind admisibila de formulat cererea de chemare in garantie și, in consecinta a respins aceasta exceptie invocata de chematii in garantie.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a OCPI Sf G, instanta a retinut ca atata vreme cat aceasta parte este chemata ca pretins autor al unei fapte ilicite cauzatoare a prejudiciului invocat de parati, in temeiul raspunderii civile delictuale, aceasta justifica pe deplin calitatea de a sta ca parte chemata in garantie, instanta analizând pe fond daca in persoana acestei parti sunt intrunite cumulativ toate elementele raspunderii civile delictuale. Pentru aceste motive, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie OCPI Sf
In ceea ce priveste fondul raportului juridic al cererii de chemare in garantie, instanta a retinut ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi intrunite, cumulativ, conform art 998 si art 999 Cod civil, urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei persoanei care a cauzat prejudiciul.
In speta, paratii imputa chematilor in garantie savarsirea urmatoarelor fapte ilicite: identificarea gresita a terenului in suprafata de 4750 mp, obiect al contractului de concesiune cu nr 5472/2005 de catre expertul topograf; avizarea gresita de catre OCPI Sf Gar espectivei lucrari de expertiza. Aceste fapte ilicite, sustin paratii au dus la imposibilitatea executarii de catre concendent a obligatiilor din cele doua contracte de concesiune (predarea efectiva a terenului) si astfel la producerea prejudiciului in patrimoniul concesionarului (respectiv in patrimoniul paratilor ca urmare a obligarii acestora la plata).
Paratii nu au indicat insa in mod clar ce anume greseala de identificare a facut expertul in lucrarea intocmita de acesta (marcarea gresita a liniei de hotar intre imobilul proprietatea Municipiului Sf G si cel aflat in proprietatea Statului si administrarea Jandarmeriei Romane, includerea in parcela nr 2, top 1730/2 a unei suprafete de teren din alta parcela, lipsa suprapunerii hartilor funciare cu planul de situatie?). Examinand actele de la dosar, instanta constatat ca linia de hotar marcata de expert intre imobilul de sub nr top 1730/2 ce face obiectul contractului de concesiune si imobilul marcat ca apartinand Jandarmeriei Romane are acelasi contur ca cea din planul de situatie intocmit de un alt expert, la o data ulterioara-expert.Pe acest din urma plan de situatie este marcat un schimb de parcele efectuat intre municipiul Sf G si Jandarmeria, schimb ce ar justifica trasarea in mod corect a liniei de demarcatie intre cele doua imobile invecinate de catre expertul (schimb cunoscut de catre Municipiul Sf G).
Aceste amanunte sunt apreciate de instanta de fond ca prezentand importanta deoarece pentru a constata savarsirea faptei ilicite este obligatorie analizarea detaliata a operatiunilor intreprinse de expert. Cata vreme din probele administrate nu rezulta in mod clar ce greseli, ce incalcari a savarsit expertul, instanta nu poate retine existenta faptei ilicite in sarcina lui. Aceleasi considerente sunt valabile si pentru fapta imputata OCPI Sf G (ce anume a receptionat, a verificat Oficiul in mod gresit, care sunt in mod distinct erorile de identificare, de dezmembrare a parcelelor).
Apoi, in speta nu exista raportul de cauzalitate intre faptele ilicite imputate de parati chematilor in garantie si prejudiciul produs in patrimoniul paratilor (constand in sumele pe care acestia sunt obligati sa le achite catre reclamanta pentru nerespectarea contractelor de concesiune).
Astfel, nu se putea retine ca eventuala greseala de identificare a terenului de sub nr top 1730/2 prin lucrarea expertului receptionata de OCPI Sf Gad eterminat, a produs, in mod direct si exclusiv prejudiciul sus mentionat. Aceasta deoarece contractul de concesiune nr 5472/25.10.2005 a fost incheiat in baza unei hotarari de consiliu local, ca rezultat al unui proces de analiza si deliberare intreprins de catre structurile competente din cadrul Primariei Sf Conform celor consemnate in preambulul HCL nr 135/2005 (fila 121) actele care au stat la baza adoptarii hotararii (deci si planul de identificare si dezmembrare a terenului intocmit de expert) au fost analizate de Serviciul de Urbanism din cadrul Primariei, avizate de Comisia de Specialitate pentru administrarea domeniului public si privat, Comisia juridica a Consiliului Local Sf
Apoi, despagubiriile contractuale pe care le datoreaza paratii reclamantei nu sunt rezultatul exclusiv al pretinsei greseli de identificare a terenului, ci si rezultatul atitudinii contractuale culpabile a acestora, constand in depasirea cu mult a termenului fixat pentru predarea imobilelor concesionate. In temeiul obligatiilor contractuale asumate de paratii prin clauzele stipulate la art III, pct 2,3, art IV din contract acestia ar fi trebuit sa descopere in termen eventualele piedici in executare si sa incerce inlaturarea lor in scopul respectarii contractului.
Sub acest aspect nu poate fi retinuta nici vreo eventuala culpa exclusiva a chematilor in garantie in producerea prejudiciului in patrimoniul paratilor.
Mai mult decat atat, greseala de identificare a terenului imputata expertului si OCPI Sf G vizeaza numai terenul ce face obiectul contractului nr 5472/2005, insa despagubirile contractuale la care au fost obligati paratii rezulta din ambele contracte, asa fiind, chematii in garantie nu ar putea fi obligati la acoperirea intregului prejudiciu, iar acesta nu a fost determinat, cuantificat de catre parati prin raportare strict la fapta ilicita sus mentionata.
Avand in vedere toate aceste considerente, prima instanta a apreciat ca in speta nu sunt intrunite in mod cumulativ elementele raspunderii civile delictuale in sarcina chematilor in garantie, astfel incat cererea de chemare in garantie formulata de parati a fost respinsa ca neintemeiata.
In temeiul art 274 Cod procedură civilă, retinand culpa procesuala a paratilor in prezentul litigiu, instanta a obligat pe acestia la plata catre reclamanta a sumei de 17.158,63 lei cheltuieli de judecata (constand in taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, onorariu avocati, conform documentelor justificative depuse la dosar).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Municipiul G și Consiliul Local G și reclamanta - -.
În motivarea recursului, recurenții pârâți Municipiul G și Consiliul Local G au arătat că solicită modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ia rîn cazul admiterii acțiunii, solicită admiterea chemării în garanție a persoanelor răspunzătoare, anume și OCPI Astfel, contractele de concesiune încheiate cu reclamanta și înregistrate sub nr.5472/2005 și 7093/2006 au fost reziliate la data de 15.04.2007 pentru nerespectarea obligațiilor contractuale de către concedent, în sensul că unul dintre terenurile concesionate nu ar aparține municipiului G, ci Ministerului Administrației și Internelor, după cum rezulta din expertiza efectuată de topograful și avizată de OCPI Sentința atacată este nelegală întrucât instanța de fond ar fi omis clauzele contractuale, obligând cei doi recurenți pârâți la plata dobânzilor legale aferente sumelor restituite, fără a ține cont de clauzele contractuale care prevăd că sumele nu sunt purtătoare de dobânzi, că dobânzile se acordă de la data chemării în judecată, că dobânda este accesorie creanțelor, care au fost stinse prin restituirea sumelor datorate ca redevență și garanție. Recurenții pârâți mai învederează că în mod greșit prima instanță a considerat că repararea prejudiciului nu poate fi pusă în sarcina persoanelor chemate în garanție, din moment ce numai primul contract de concesiune a fost încheiat pe baza documentației întocmite de, reglementările legale prevăzând că numai OCPI efectuează lucrări autorizate cadastru, iar între fapta expertului topograf și prejudiciul cauzat există legătură de cauzalitate în sensul art.998 și următoarele din Codul civil. Prin urmare, este greșită sentința recurată câtă vreme nu reține și culpa persoanelor chemate în garanție și câtă vreme instanța de fond reține în sarcina pârâților concedenți culpa exclusivă în provocarea prejudiciului reclamat de către societatea reclamantă. De asemenea, recurenții pârâți au solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind nefondată.
Recurenta reclamantă - - a solicitat modificarea sentinței civile nr.757/2008 a Tribunalului Covasna numai cu privire la despăgubirile acordate de instanța de fond reclamantei și, corelativ, puse în sarcina pârâților. În motivare, recurenta reclamantă arată că nu există neconcordanțe între facturile și ordinele de plată depuse la dosar pentru a dovedi toate cheltuielile efectuate de către reclamantă pentru valorificarea concesiunii, neconcordanțele datorându-se rigorilor bancare. Recurenta reclamantă a solicitat instanței de recurs să constate că i se cuvine în totalitate suma de 261.488,58 lei RON, inclusiv dobânda legală pentru aceste sume de la data de 15.04.2007 și până la data plății efective.
În întâmpinarea formulată față de recursul declarat de către pârâți, reclamanta - - a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat, întrucât se aplică în cauză regulile de drept comercial, prevăzute de art.56 și 43 Cod comercial, potrivit cărora natura juridică a raportului stabilit între părți este unul comercial și, prin urmare, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile, astfel încât pârâții datorează dobânzi de la data rezilierii contractelor de concesiune.
În întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, chematul în garanție a solicitat respingerea recursului pârâților și respingerea cererii acestora de chemare în garanție a sa pentru a suporta prejudiciul cauzat reclamantei. În motivare, intimatul chemat în garanție precizează că i s-a cerut să întocmească documentație pentru dezmembrare, nu pentru identificarea unui imobil, iar documentația viza pârâtul municipiul G și - ROMANIA SRL, nicidecum pe reclamanta -. Pârâții au completat un formular prin care își asumau identificarea corectă a terenului pentru care urma să se facă dezmembrarea, dar nu s-au conformat, astfel încât topograful a efectuat documentația pe baza datelor pe care le-a avut la dispoziție, astfel încât nu poate fi atrasă răspunderea sa civilă delictuală, nefiind întrunite toate condițiile cerute de art.998- 999 Cod civil, neexistând legătură de cauzalitate între fapta topografului și identificarea topografică a terenului concesionat, respectiv și contractul de concesiune încheiat cu reclamanta și menționat în HCL nr.176/2006.
Intimatul chemat în garanție OCPI Cas olicitat respingerea recursului declarat de pârâți precum și menținerea sentinței instanței de fond cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție formulate de către cei doi pârâți. În motivare, intimatul a precizat că, pe de o parte, cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, iar pe fond nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.998 - 999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală a intimatului, în sensul că nu există fapta ilicită și nici vinovăția chematului în garanție.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:
În privința recursului declarat de pârâții Consiliul Local G și Municipiul G, instanța de recurs constată că Tribunalul Covasnaa stabilit corect starea de fapt, raporturile juridice existente între pârâți și reclamantă, respectiv raporturile juridice născute între cei doi pârâți și persoanele chemate în garanție. Astfel, pe baza unei licitații publice organizate de Consiliul Local G, a fost încheiat contractul de concesiune nr.5472/2005, Consiliul Local G în calitate de concedent transmițând către - - în calitate de concesionar un teren situat în mun. G, în suprafață de 4750 mp, înscris în CF nr.1166 sub nr.top 1730/2, în vederea construirii unui complex comercial. Printr-un al doilea contract de concesiune pârâtul Municipiul G transmite în concesiune aceluiași concesionar (contract nr.7093/2006), pentru aceeași investiție, un alt teren, în suprafață de 2200 mp CF nr.17392 nr.top 1826/2/2, pentru ambele contracte de concesiune fiind emise două hotărâri de consiliu local - HCL nr.135/2005 și HCL nr.176/2006, prima hotărâre cuprinzând și dispoziția de dezmembrare a parcelei nr. top 1730 în două loturi, pe baza documentației întocmite de topograful.
Clauzele contractuale au fost respectate de către concesionar prin plata redevenței și a garanției, dar concedentul nu a predat terenul concesionat, fiind notificat de către recurenta reclamantă, astfel încât la data de 09.07.2007 părțile contractante ale concesiunii au încheiat un proces-verbal de reziliere prin acordul părților a contractelor de concesiune, începând cu data de 15.04.2007, pârâții recunoscându-și neîndeplinirea obligațiilor contractuale, cu mențiunea calculării dobânzilor de la data notificării făcute de concesionar. În urma acestui acord, pârâții au returnat reclamantei integral redevența și garanția de asociere pentru cele două contracte de concesiune.
Prima instanță a făcut o corectă încadrare în drept a stării de fapt deduse judecății, a făcut o corectă aplicare a legii, stabilind că, pe baza probatoriului administrat, sunt justificate pretențiile reclamantei de obligare a pârâților la plata dobânzii legale aferente sumei de 637.220,95 lei, calculată de la 15.04.2007 (data rezilierii contractelor) și până la 13.12.2007 (data restituirii redevenței și garanției), precum și acoperirea cheltuielilor făcute de societatea reclamantă în vederea realizării investiției conform contractelor de concesiune. Astfel, instanța de fond a dat valoare în mod corect calității de comerciant a reclamantei și a aplicat corect prevederile art.43 Cod comercial.
În privința recursului declarat de reclamantă, instanța de recurs constată că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că sunt admisibile numai în parte pretențiile reclamantei referitoare la sumele de bani cuvenite ca despăgubire, nefiind probe certe, concludente, care să ateste că și sumele de 28.509,88 lei și 37,20 lei ar fi, la rândul lor, datorate ca despăgubiri, cărora să li se adauge dobânzile aferente. Ca atare, instanța de recurs urmează a respinge și recursul declarat de reclamantă.
Prin urmare, instanța de recurs constată că recursurile promovate de către recurenți în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse.
În temeiul art.312 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art.304 ind.Cod procedură civilă și ale art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Municipiul G și Consiliul Local și de reclamanta - - împotriva Sentinței civile nr. 757/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 2 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. 29.12.2008/dact.VP 30.12.2008/2 ex
Judecător fond
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
