Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 801/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 801/
Ședința publică din 09 Iulie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, --DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței nr.756/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 2 iulie 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi 9 iulie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința nr. 756 din 19 noiembrie 2008, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și prematurității precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, admițând acțiunea formulată de reclamanții, -, și, în contradictoriu cu pârâții IPJ M, IGPR, MAI, Ministerul Finanțelor Publice - M, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Pârâții de rând 1 și 2 au fost obligați la plata primelor de concediu aferente anilor 2005, 2006, 2007, actualizat prin aplicarea coeficientului de inflație, la plata sporului de fidelitate în cuantum de 20%din salariul brut aferentă perioadei 1 ianuarie 2005 și până la încetarea raporturilor de muncă prin pensionare, sumă ce va fi actualizată, precum și la plata sporului pentru condiții periculoase de muncă aferent anului 2004, actualizat.
Din considerentele pentru care prima instanță a acordat drepturile salariale solicitate de reclamanți, se reține că aceștia au fost privați de achitarea primelor de vacanță pentru perioada 2005, 2006 și 2007, sporului de fidelitate și condiții periculoase prevăzute de art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003, art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002, art. 21 din OG nr. 38/2003 republicată, pe motivul suspendării exercițiului acestor drepturi prin legile bugetare. Instanța de fond a apreciat că suspendarea drepturilor respective este neconstituțională, invocând și Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la acordarea primelor de concediu. Considerentele pentru care reclamanții au dreptul la primele de concediu, instanța a apreciat că sunt valabile și pentru sporul de fidelitate suspendat în mod nelegal și sporul pentru condiții periculoase.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs de către MAI, IGPR și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurentul MAI a susținut în motivarea recursului lipsa calității procesuale pasive, excepție pe care instanța de fond nu a soluționat-o, subliniind că această instituție nu avea decât obligația de a stabili prin ordin unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului pentru condiții periculoase de muncă iar reclamanții au fost angajații IPJ M, salarizarea lor fiind asigurată de către șeful IPJ În ceea ce privește plata sporului de fidelitate, recurentul a precizat că acordarea acestuia a fost suspendată doar în anul 2005, astfel că pentru perioadele anterioare și ulterioare, acest spor a fost acordat conform prevederilor legale incidente.
S-a mai relevat faptul că instanța nu a cercetat motivele de legalitate și temeinicie ale acordării sporului pentru condiții de pericol deosebit, recurentul făcând o analiză a condițiilor legale de acordare care nu au fost avute în vedere de instanță.
Recurentul Inspectoratul General al Poliției Române Bas usținut, de asemenea, respingerea acțiunii față de această instituție pentru lipsa calității procesuale pasive în raport de prevederile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 și art. 21 alin. 3 din Legea nr. 500/2002, pe fondul cauzei criticând modalitatea în care prima instanță a analizat legalitatea acordării sporului pentru condiții de pericol deosebit prin prisma prevederilor Ordinului MAI nr. 122/2007, a normelor metodologice ale Ordinului nr. 132/2003, în esență criticând modul lapidar în care instanța a descris situația reclamanților referitoare la recunoașterea acestor drepturi.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerul Finanțelor Publice a invocat la rândul său, lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice deoarece lipsesc raporturile juridice ale reclamanților cu această instituție publică, precum și cu celelalte pârâte, subliniind că prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 nu pot constitui fundamentul unui asemenea raport.
Această recurentă a susținut prescripția dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente anului 2004, iar referitor la fondul cauzei, a invocat prevederile OUG nr. 146/1997, prin care legiuitorul a introdus mai multe termene legale imperative de grație pentru plata în mod eșalonat a debitelor salariale pretinse de reclamanți, în speță fiind vorba despre primele de concediu, context în care, capătul respectiv de cerere ar fi lipsit de interes.
În ceea ce privește sporul de fidelitate, recurenta a considerat că acordarea lui este neîntemeiată prin prisma prevederilor Constituției României, legiuitorul având posibilitatea de suspendare a drepturilor pentru o perioadă determinată, fără a fi restrânse drepturile și libertățile fundamentale ce decurg din statutul de salariat. Totodată, s-a făcut trimitere și la prevederile Legii nr. 500/2002 potrivit cărora nicio cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Analizând hotărârile atacate inclusiv prin prisma prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, din următoarele considerente:
Acțiunea reclamanților a fost formulată în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului M, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată.
Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și prematurității, toate aceste excepții fiind invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele Ministerului Finanțelor Publice B prin întâmpinarea de la fila 19 dosar fond, dar a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei de interes privind cererea de plată a primelor de concediu.
Se observă însă că în dispozitivul sentinței se menționează admiterea acțiunii reclamanților în contradictoriu cu pârâții IPJ M, IGPR B, MAI, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, însă, doar pârâții de rând 1 și 2 și anume Inspectoratul de Poliție al Județului M și Inspectoratul General al Poliției Române B sunt obligați să plătească drepturile salariale solicitate față de ceilalți doi pârâți nefiind nicio dispoziție expresă care să concretizeze vreo obligație ca urmare a admiterii acțiunii și față de aceștia.
Dacă se mai adaugă și faptul că prima instanță a motivat doar acordarea primelor de concediu, analizând legalitatea suspendării acordării și aplicabilitatea prevederilor OUG nr. 146/1997, rezumându-se la a face trimitere la "aceleași considerente" pentru acordarea sporului de fidelitate și pentru condiții periculoase, instanța de control judiciar nu-și poate exercita atribuțiile de verificare a considerentelor de fapt și drept care au stat la baza acordării sporurilor respective în lipsa unei minime motivări după cum nici nu poate stabili în ce măsură și sub ce formă s-a stabilit în sarcina pârâților de rând 3 și 4 vreo obligație în raport de solicitările reclamanților a căror acțiune a fost admisă și față de acești doi pârâți. Practic, maniera în care instanța a înțeles să motiveze soluția dată, echivalează cu o nemotivare și o necercetare a fondului cauzei deduse judecății.
Față de cele ce preced, văzând prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare sub toate aspectele, primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, P-ța -, nr. 1, sector 1, Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,--6, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 756 din 19 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
Casează hotărârea recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind
plecat din instanță, semnează
judecător delegat,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond:
-21.09.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
