Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 801/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr.801/ Dosar Nr-
Sedința publică din 19 noiembrie 2009
Completul de judecată format din
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - JUDECĂTOR 3: Marcela
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de ministerul finanțelor publice în numele și pentru pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 709/CA din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009,când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 noiembrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 709/CA din 30.06.2009, Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității petitului 1 privind anulare adresă răspuns nr.7393/11.05.2009, invocată de instanță din oficiu; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2004-13.05.2006, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. B, și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantei sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 01.11.2007.
A dispus actualizarea sumelor datorate reclamantei cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective a drepturilor salariale și a respins cererea privind acordarea cuantumului de 25% pentru cele două drepturi bănești, precum și cea privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada ulterioară datei de 01.11.2007, ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii este fondată în ceea ce privește petitul de anulare a actului constând în adresa nr. 7393/11.05.2009 emisă de pârâta DGFP B, având în vedere faptul că această adresă nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art.2 din Legea nr.554/2004, întrucât aceasta nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, ci este o simplă adresă de răspuns la o petiție.
Această adresă de răspuns nu se încadrează în nici una din dispozițiile art.1, 7 și 8 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește petitul de anulare a actului constând în adresa nr. 7393/11.05.2009 emisă de pârâtă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este nefondată având in vedere faptul că dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c, d din. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006 iar începând cu anul 2007 aceste dispoziții legale nu au mai fost suspendate, fapt ce echivalează cu o recunoaștere a dreptului la cele două suplimente și, implicit, cu o întrerupere a cursului prescripției, cu toate consecințele care decurg din această împrejurare, conform dispozițiilor art. 17 din DL 167/1958. Pe cale de consecință, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2004-13.05.2006, invocată de pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că reclamanta a fost funcționar public in cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud.B, în perioada 16.09.1994 -01.11.2007, aspect necontestat de pârâta și care rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei.
. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, în afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c, d din. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Ori, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea celor două suplimente în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, a apreciat că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2005-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003], nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi opriți de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor de credite le revine obligația să plătească funcționarilor publici, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar reclamantei începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 01.11.2007. Această perioadă este corespunzătoare celei în care reclamanta a fost angajata pârâtei, acțiunea urmând a fi admisă pentru această perioadă.
Cuantumul acestor drepturi salariale nu este prevăzut de nici un act normativ, astfel că nu poate fi acordat procentul de 25% solicitat de reclamanți.
Pârâta a fost obligată la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia, raportat la data nașterii prejudiciului. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei arătând în esență că hotărârea este lipsită de temei legal întrucât nu există prevederi legale în vigoare care să dispună cu privire la întinderea drepturilor în litigiu.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Reclamanta a solicitat să fioe obligată pârâta să fie obligată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B să îi plătească suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25% și suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază din 1.01.2004 până la data pronunțării hotărârii în cauză.
Instanța de recurs constată că prin Decizia nr 20/21.09.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, în recursul în interesul legii, că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Întrucât această decizie este de imediată aplicare de la data publicării ei în Monitorul Oficial - 16.12.2009 - se constată că pretențiile reclamantei nu au temei legal pentru admiterea lor.
Pentru perioada 1.04.2004 - 15.12.2009 se constată că aceste suplimente nu au fost cuantificate de legiuitor, însă, prin analogie cu alte sporuri de care beneficiază categoria de personal a funcționarilor publici, reclamanta interpretează că acestea sunt în cuantum de câte 25% din salariul de bază.
Instanța constată că reclamanta avea prin lege, dreptul la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999, atât timp cât are calitatea de funcționar public.
Instanța nu poate crea norme de drept, nu se poate substitui puterii legislative sau celei executive, nu poate stabili un cuantum al acestor drepturi salariale fără să existe norme legale prin care să stabilească întinderea acestora. În lipsa stabilirii, prin normă de drept, a criteriilor de acordare a acestor sporuri și întinderea lor, acestea nu se pot acorda efectiv persoanelor îndreptățite. Acestea nu numai că nu sunt determinate dar nu sunt nici măcar determinabile pentru a se putea dispune obligarea pârâtei la plata acestora.
Ca urmare, se vor aplica dispozițiile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, în sensul admiterii recursului declarat și a modificării în tot a sentinței atacate urmând să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 709/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr- pe care o modifică în tot și, în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./28.12.2009
Dact./8.01.2010 4 ex
Jud.Fond:
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Marcela
