Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 805/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 805/R-
Ședința publică din 26 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
-, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 192/CA din 04 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul I și pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE RÂMNICU.
La apelul nominal, făcut în ședința publică ,a răspuns intimatul- reclamant, lipsind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul- reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că, rin p. acțiunea introdusă la data de 21.12.2007, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Inspectoratul Teritorial cu Regim Silvic și de Vânătoare Rm.V și Inspectoratul TERITORIAL D E Regim Silvic și de Vânătoare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata primei de concediu pe anii 2001-2004, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, susținând următoarele:
Și-a desfășurat activitatea în perioada 2001-2004 în cadrul Inspectoratului TERITORIAL D E Regim Silvic și Rm.V, unitate preluată de primul pârât în baza nr.HG333/2005, având calitatea de funcționar public și în această calitate, potrivit Legii nr.188/1999, republicată, avea dreptul la plata primei de vacanță, primă suspendată la plată prin mai multe acte normative, suspendare care nu a atras pierderea dreptului.
Drepturile, odată acordate, nu pot fi cenzurate decât în situații deosebite, astfel cum sunt reglementate de Constituția României, iar suspendarea plății dreptului a atras și suspendarea cursului prescripției, fără a duce la pierderea acestui drept.
Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată deoarece prima de vacanță a fost suspendată la plată prin mai multe acte normative, indicându-le, situație ce nu îi este imputabilă și cu titlu de excepție, prescripția dreptului la acțiune.
Și pârâtul Inspectoratul Teritorial cu Regim Silvic și de Vânătoare Rm.V a formulat întâmpinare, susținând aceleași apărări.
Prin sentința civilă nr.192/CA, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului și obligat pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Regim Silvic și de Vânătoare Rm.V să achite reclamantului prima de vacanță pe perioada 2001-2004, actualizată, calculată în raport de perioada în care reclamantul a avut calitatea de funcționar public, timpul efectiv lucrat, dreptul la concediul de odihnă avut și efectuat. A fost obligat pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să asigure celuilalt pârât fondurile necesare plății primei de vacanță.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
1. Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare, deoarece dreptul la plata primei de vacanță pe perioada 2001-2006, ce cuprinde și perioada pretinsă de reclamant, a fost recunoscut funcționarilor publici prin nr.OUG146/2007, fiind stabilită obligația de plată a acesteia în anul 2008.
2. Pe fond, reclamantul a pretins plata primei de vacanță pe perioada 2001-2004, dovedindu-și calitatea de funcționar cu actele depuse, calitate necontestată de către pârâți.
Potrivit dispozițiilor art.53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
Dispozițiile constituționale invocate reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Prima de concediu pentru categoria de personal din care face parte reclamantul este prevăzută în art.33 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Acest drept nu a mai fost însă acordat începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art.33 din Legea nr.188/1999 prin nr.OUG33/2001. Textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu a fost suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art.3 din OUG nr.33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art.53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
În fine, începând cu anul 2007 s-a prevăzut plata ei prin lege. La stabilirea primei de vacanță, s-a avut în vedere pe lângă perioada în care reclamantul a avut calitatea de funcționar public, timpul efectiv lucrat, dreptul la concediul de odihnă avut în anul pentru care se acordă prima de vacanță și dacă a fost efectuat sau nu.
În timpul judecății a fost adoptată nr.OUG146/2007, prin care s-a stabilit că funcționarii publici au dreptul la prima de vacanță pe perioada 2001-2006, precum și obligația de plată a acesteia eșalonat în anul 2008.
Nu s-au produs dovezi că s-au luat măsuri de plata a acesteia, chiar numai eșalonat, astfel încât instanța să ajungă la concluzia că acțiunea trebuie respinsă.
Pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Regim Silvic și de Vânătoare Rm.V are obligația de plată directă în calitate de angajator, ordonator terțiar de credite, iar pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Regim Silvic și de Vânătoare are obligația de a asigura fondurile necesare plății primei de vacanță, în calitate de ordonator principal de credite, obligație impusă de nr.OUG146/2007.
Împotriva sentinței nr.192/CA/04.04.2008 a Tribunalului Argeș - Secția civilă - complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul pârâtului a fost motivat în drept pe disp. art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Recurentul - pârât critică sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
- hotărârea a fot dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii, deoarece în pronunțare au fost ignorate disp. art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția dreptului la acțiune, deoarece dreptul la acțiune al reclamantului pentru anii 2001-2004 s-a prescris;
- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, neavând în vedere faptul că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2006, dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, au fost suspendate.
Recursul formulat de pârât nu este fondat.
Așa cum corect și legal a reținut instanța de fond:
- excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului nu este întemeiată, deoarece dreptul la plata primei de vacanță pe perioada 2001-2006, ce cuprinde și perioada pretinsă de reclamant a fost recunoscut funcționarilor publici prin OUG nr.146/2007, fiind stabilită obligația de plată a acesteia, în anul 2008, dar nu s-a făcut dovada executării acestei obligații;
- suspendarea prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2006, a dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, nu are drept consecință pierderea dreptului și nici prescrierea lui.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, împotriva sentinței nr.192/CA din 4 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE RÂMNICU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./27.10.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Polixenia
