Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 808/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITE ȘTI

SECȚIA COMERCIAL ȘI DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIE NR. 808/R-

Ședința public din 26 2008

Curtea compus din:

PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judector

-, judector

- -, judector

-, grefier

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de ctre DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, împotriva sentinței nr.204/CA din 11 aprilie 2008, pronunțat de Tribunalul Arge ș, Secția civil, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE

La apelul nominal, fcut în ședința public, au lipsit prțile.

Procedura, legal îndeplinit.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier ul de ședinț, dup care:

Curtea, analizând actele și lucrrile dosarului, constat recursul în stare de judecat și trece la soluționarea acestuia.

CURTEA

Asupra recursului de faț,

Prin acțiunea introdus la data de 16.11.2007, înregistrat la Tribunalul Arge ș sub nr-, reclamantul - a chemat în judecat Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotrârea ce se va pronunța s se dispun:

- obligarea pârâților în solidar la plata primei de vacanț pe perioada 2002-2006, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plții, calculat în raport de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de polițist și timpul efectiv lucrat;

- obligarea pârâților în solidar la plata sporului de fidelitate restant pe anul 2005, astfel cum este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003, actualizat;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecat, artând urmtoarele:

A fost angajatul și a avut statut de polițist.

În aceast calitate, potrivit Legii nr.360/2002 și art.37 alin.2 din nr.OG38/2003, avea dreptul la prima de vacanț, prim neacordat pe perioada în discuție.

Suspendarea la plat operat prin mai multe acte normative nu a atras prescripția dreptului la acțiune.

În fine, cu privire la sporul de fidelitate, a artat c acesta este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003 și c în anul 2005, în mod neîntemeiat, s-a dispus suspendarea plții acestuia.

A mai invocat faptul c, în spețe similare, instanțele au admis acțiunile reclamanților.

Pârâtul, prin întâmpinare (filele 11-13), a invocat cu titlu de excepție lipsa calitții procesuale pasive susținând c, potrivit art.29 alin.3 din Legea nr.72/1996, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetar anual nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiat, deoarece prin mai multe acte normative s-a dispus suspendarea la plat a drepturilor pretinse.

Pârâtul Aaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantului, s fie obligat s asigure fondurile necesare plții acestor drepturi(22-23).

Pârâtul A, prin întâmpinare (filele 24-25), a solicitat respingerea captului de cerere referitor la prima de vacanț ca lipsit de interes, deoarece plata acesteia a fost reglementat prin nr.OUG146/2007 și ca neîntemeiat, captul de cerere referitor la sporul de fidelitate, deoarece plata acestuia a fost suspendat prin lege, în vederea încadrrii în bugetul alocat.

Prin sentința civil nr.204/CA din 11 aprilie 2008, Tribunalul Arge ș - Secția civil, Complet specializat contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul Inspectoratul de Poliției al Județului A s achite reclamantului sporul de fidelitate pe anul 2005, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, calculat în raport de timpul efectiv lucrat, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plții, precum și la plata primei de vacanț pe perioada 2004-2006, actualizat, calculat în raport de dreptul la concediul de odihn avut și efectuat.

Prin aceeași sentinț a fost obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative s asigure fondurile necesare plții acestor drepturi și a fost admis cererea de chemare în garanție formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliției A și obligat pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor s fac demersurile, în vederea asigurrii fondurilor necesare.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut urmtoarele:

1.Referitor la excepția lipsei calitții procesuale pasive, invocat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este neîntemeiat fiind respins, deoarece pârâtul a fost chemat în judecat pentru a lua msuri de asigurare a fondurilor necesare nu din bugetul propriu, ci din bugetul statului.

2. Referitor la prima de vacanț, reclamantul a fost angajatul A ca polițist, având calitatea de funcționar public cu statut special. Dreptul la prima de vacanța este reglementat de art.37 alin.2 din nr.OG38/2003.

Potrivit dispozițiilor art.53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertți poate fi restrâns numai prin lege și numai dac se impune, dup caz, pentru aprarea securitții naționale, a ordinii, sntții ori a moralei publice, a drepturilor și libertților cetțenilor, desfșurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamitți naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Restrângerea poate fi dispus numai dac este necesar într-o societate democratic. Msura trebuie s fie proporțional cu situația care a determinat-o s fie aplicat, în mod nediscriminatoriu și fr a aduce atingere existenței dreptului sau libertții".

Dispozițiile constituționale invocate reprezint o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertți cetțenești fiind permis autoritților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.

Chiar dac restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permis atingerea substanței, conținutului normativ, decât dac se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.

Prima de concediu pentru categoria de personal din care face parte reclamantul este prevzut în art.33 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, potrivit cruia "funcționarul public are dreptul, pe lâng indemnizația de concediu, la o prim egal cu salariul de baz din luna anterioar plecrii în concediu, care se impoziteaz separat", precum și în nr.OG38/2003, art.37 alin.2, care reglementeaz salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

Acest drept nu a mai fost îns acordat funcționarilor publici începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art.33 din Legea nr.188/1999, prin nr.OUG33/2001. Textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu a fost suspendat pân la 31 decembrie 2006, potrivit art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.

În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art.3 din nr.OUG33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihn, contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art.53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.

Pe de alt parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.

Pentru considerentele invocate, tribunalul a apreciat caracterul întemeiat al acțiunii, motiv pentru care aceasta a fost admis.

În ceea ce privește perioada pentru care prima de vacanț este datorat, s-a reținut c aceast chestiune a fost dezlegat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XII/5.02.2007, potrivit creia prima de vacanț se cuvine polițiștilor pe perioada 2004-2006. Dreptul la plat a fost reglementat și prin nr.OUG146/2007.

Drept consecinț, în raport de aceste dispoziții legale, urmeaz ca pârâtul A s plteasc reclamantului drepturile bnești, reprezentând prima de concediu aferent anilor 2004-2006, actualizat, calculat în raport de timpul efectiv lucrat, dreptul la concediul de odihn avut și efectuat.

Cu privire la pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, s-a constatat c acesta a fost chemat în judecat în calitate de ordonator principal de credite, în al crui buget este cuprins și bugetul pârâtului A, în vederea obligrii la asigurarea fondurilor necesare plții drepturilor reclamanților. Obligația îi revine și în raport de dispozițiile nr.OUG146/2007.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecat, formulat de reclamant, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulat de A, s-a constatat c sunt întemeiate.

Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea de administrator general al bugetului statului, rspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale și asigur fondurile necesare ordonatorilor de credite în vederea plții drepturilor salariale funcționarilor publici.

Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în judecat și în garanție, pentru a fi obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune, nu din propriul buget, ci în calitate de reprezentant al Statului Român. În aceast calitate a fost obligat s asigure fondurile necesare plții primei de vacanț, pretins și acordat de ctre instanț.

3. Referitor la sporul de fidelitate, s-a reținut c este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003 și se acord în raport cu vechimea în munc, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Acest drept a fost suspendat la plat prin nr.OUG118/2004, aprobat prin Legea nr.28/2005.

Începând cu anul 2006, s-a reluat plata sporului respectiv.

Pentru aceleași argumente, ca cele reținute la pct.2 privitor la prima de vacanț, s-a admis și acest capt de cerere. Nu s-au fcut dovezi de plat voluntar a drepturilor pretinse.

Împotriva acestei hotrâri s-a formulat recurs, în termen legal, de ctre criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.3041și art.304 pct.9 Cod procedur civil, astfel:

- în mod greșit, a fost respins excepția lipsei calitții sale procesuale pasive;

- în mod eronat, s-a admis cererea de chemare a sa în garanție și de obligare de a asigura pârâților, fondurile necesare plții acestor drepturi; fcându-se o grav confuzie între Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice, al crui rol este de a rspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite respectând procedura reglementat de Legea finanțelor publice nr.500/2002 și nu de a plti drepturile salariaților altor instituții;

- în alt ordine de idei, cererea de chemare în garanție este inadmisibil, întrucât așa cum este ea reglementat în art.60-63 Cod procedur civil, recurentul nu are obligația de garanție sau despgubiri faț de intimații - pârâți, în baza legii sau a contractului ori a vreunei obligații de restituire, pentru a fi îndeplinite condițiile obligrii la plat. Or, atribuții de angajare și salarizare reclamantului au instituțiile cu care aceștia sunt în raporturi de serviciu, respectiv și

Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și, constatând întemeiate excepțiile, s se dispun respingerea cererii de chemare în garanție a acestuia.

Examinând, global, criticile recurentului, pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedur civil, Curtea reține c recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.

Astfel, în ceea ce privește prima critic, vizând greșita respingere a excepției lipsei calitții procesuale pasive, a crei analiz urmeaz a se face cu prioritate, în raport de dispozițiile art.137 Cod procedur civil, curtea o apreciaz ca neîntemeiat, întrucât, într-adevr, raporturile dintre reclamanți și minister nu trebuie privite ca raporturi juridice directe, de natura celor legate între angajator și angajați, ci raporturi determinate de administrarea alocațiilor bugetare și obligația asigurrii plții drepturilor nscute în baza legilor și a hotrârilor judectorești, în conformitate cu principiul clasificației bugetare.

Ca atare, interpretarea dat de recurent sub aspectul neîntrunirii calitții sale de parte în prezenta cauz, nu poate fi primit, motiv pentru care excepția invocat a fost corect respins de instanța de fond.

Sub acest aspect, cererea referitoare la chemarea în garanție a, pentru ca, în raport de dispozițiile Legii nr.500/2002, acesta s participe la elaborarea proiectelor de buget, în vederea asigurrii plții sumelor solicitate de reclamant, este întemeiat.

Prin urmare, conform însși recunoașterii sale, având calitatea de administrator general al bugetului statului, atribuțiile sale impun obligația elaborrii bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali și secundari de credite. Deci, obligația deriv din calitatea de reprezentant al statului și nu se va face din bugetul su propriu, cum greșit a interpretat acesta; desigur, dintr-o neînțelegere a motivrii date de judectorul fondului.

Or, Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, stabilește cadrul procesual, principiile și procedura ce se va urma în formarea, administrarea, angajarea și achiziționarea fondurilor publice, dar și responsabilitțile instituțiilor publice angajate în procesul bugetar.

Astfel, dac s-ar accepta susținerea recurentului, principiul clasificației bugetare nu și-ar mai avea rostul.

Referitor la critica vizând greșita aplicare a dispozițiilor art.60-63 Cod procedur civil se va sublinia, înc odat, c introducerea sa în cauz este determinat de faptul c drepturile salariale solicitate nu pot fi pltite decât dup alocarea sumelor de ctre -ordonatorului principal, care, la rândul su, s aprobe alocarea acestora ctre

Acesta este sensul admiterii de ctre instanța de fond a cererii, iar nu cele regsite în criticile recurentului.

Faț de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedur civil, urmeaz a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat de ctre DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței nr.204/CA din 11 aprilie 2008, pronunțat de Tribunalul Arge ș, Secția civil, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE

Irevocabil.

Pronunțat în ședinț public astzi, 26 2008, la Curtea de APEL PITE ȘTI, Secția comercial și de contencios administrativ și fiscal.

,

Grefier,

Red./27.10.2008

GM/2 ex.

Jud.fond:

Președinte:Ioana Bătrînu
Judecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Polixenia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 808/2008. Curtea de Apel Pitesti