Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 805/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 805/2008
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTORI: Lucia Brehar, Delia Marusciac Liviu Ungu
- -
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe intimat și pe intimat MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, recurent DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Z ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) împotriva sentinței civile nr. 31/2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. 2,. Pr. Civ.
La data de 19.03.2008 s-a depus la dosar, de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S întâmpinare.
La data de 20.03.2008 s-a depus la dosar, de către intimatul întâmpinare.
La data de 21.03.2008 s-a depus la dosar, de către intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative întâmpinare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 150 Pr. Civ. apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, motiv pentru care reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 31 din 11 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S și a chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
S-a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B (),
INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN și a chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pârâții și chematul în garanție au fost obligați în limita competențelor prevăzute de lege să plătească reclamantului suma de 2.976 lei, reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2004-2006 iar suma se va actualiza în raport cu rata inflației de la data efectuării plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtului de rândul II iar potrivit art. 40 lit. c din Legea nr. 24/2003 angajatorul este obligat "să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contracte individuale de muncă".
Dreptul reclamanților de a beneficia de plata primei de vacanță are temeiul legal în art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003.
Prin urmare între reclamant și pârâtul de rândul II există raporturi de muncă guvernate de principiile și conținutul Codului muncii.
Calitatea procesuală presupune îndreptățirea unei anumite persoane de a reclama în justiție cât și obligația altei persoane de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa.
Din această perspectivă, reclamantul, prin prezenta acțiune susține că dreptului lui la prima de vacanță, îi corespunde obligația corelativă a pârâtului de rândul II de a o, onora.
Susținerea reclamantului este întemeiată și văzând prevederile art. 154, 155 și 269 din Codul muncii.
Apărarea pârâtului prin aceea că este ordonator terțiar de credite nu poate fi privită atâta timp cât în raportul dedus judecății reclamantul face dovada atât a dreptului lui substanțial cât și a obligației corelative a angajatorului, în speță pârâtul de rândul II.
În temeiul art. 60 din Codul d e procedură civilă pârâtul de rândul Iac hemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru ca în situația în care ar urma să fie obligat a plăti reclamantului drepturile bănești litigioase, să poată cere acestuia plata acestor drepturi.
Potrivit art. 57 din OG nr. 38/2003 activitatea reclamantului este finanțată de la bugetul de stat iar în temeiul art.19 din Legea nr.500/2002 Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului anual de execuție.
Astfel rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credit precum și proiectele de rectificare a acestor bugete.
În baza dispozițiilor HG nr. 208/2005, bugetul de stat este gestionat de Ministerul Finanțelor Publice. În ipoteza admiterii acțiunii reclamantului acesta este cel care urmează să vireze pârâtului de rândul i sumele necesare efectuării plății.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 500/2002, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat, se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
În temeiul art. 37 alin 2 din OG nr. 38/30 ianuarie 2003, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, s-a stabilit în favoarea reclamantului dreptul de a
beneficia, la plecarea în concediu de odihnă, de o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu.
Dispozițiile actului normativ de mai sus care reglementează aceste drepturi bănești au fost suspendate succesiv prin legile bugetului.
Conform art. 38 din Legea nr. 24/2003 "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile necunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
Dreptul la plata primei de vacanță este un drept născut în temeiul legii, este un drept câștigat și nu poate fi anulat de legile bugetului.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în interesul legii, referitor la dreptul privind plata primelor de vacanță a apreciat că pentru ea un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, reduse la " nudum jus", un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, astfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial al cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare.
Statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate cu consecința respingerii cererii de chemare în garanție a MEF ca inadmisibilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, chematul în garanție invocă pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În susținerea acesteia se arată că, în mod nelegal instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat chematul în garanție să asigure Ministerului Internei și Reformei Administrative fondurile necesare plății drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2004,2005,2006 deoarece, în speță, Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă.
Instituția chematei în garanție, așa cum este reglementată de art. 60-63 Cod procedură civilă, reprezintă o formă de participare a terților la activitatea judecătorească ce conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane care ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea responsabilă ar pierde procesul.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu a corectat periodic drepturile reclamantului, nu conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Art. 15 alin 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 modificată, prevede: "În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin
buget, trebuie să prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri, sau creșterea cheltuielilor.
După depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament, pot fi aprobate acte normative numai în condițiile prevederilor alin 1, dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare, aferente exercițiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul".
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima de concediu, ca drept subiectiv ce îi conferă titularului prerogativele în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv efectuarea unei anumite prestații subiective de a presta o sumă de bani s-a născut din dispozițiile art. 37 alin 2 teza I din OG nr. 38/2003 și nu s-a stins pe perioada în care plata efectivă a echivalentului bănesc a acestui drept a fost suspendată în temeiul legilor bugetului de stat pentru anii 2004,2005 întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prin urmare, în această perioadă de timp, dreptul nu s-a stins ci doar a fost imposibil de realizat.
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999, cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul care decurge din dispozițiile Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice;
" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;" iar potrivit
art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții: în domeniul finanțelor publice:elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe dispozițiile art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamanților, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită de prevederile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamanților, care sunt funcționari publici.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamanți presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Totodată, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 și la dispozițiile legale enunțate anterior, Curtea va respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva Sentinței civile nr. 31 din 11 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red./
2 ex./12.05.2008
Jud.fond.-
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Delia Marusciac Liviu Ungu
