Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 805/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 5853,-
DECIZIA nr. 805
Ședința publică din data de 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire a deciziei nr. 388 din 9 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată deSINDICATUL LIBER, cu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul D în calitate de reprezentant legal al revizuienților ,, I, G, A, A, EN., A, A, A, J, TA, G,
în contradictoriu cu intimații în revizuireCONSILIUL LOCAL M,cu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul D șiPRIMĂRIA MUNICIPIULUI M,cu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru da revizuenților posibilitatea de a depune concluzii scrise, potrivit dispozițiilor art. 156 alin. 2 Cod proc. civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 21 mai 2009.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, Sindicatul Liber "", în numele și pentru membrii de sindicat, nominalizați în tabelul anexat cererii, a solicitat ca, în contradictoriu cu Consiliul Local M și Primăria Municipiului M, să fie obligate acestea la plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din același salariu, începând cu data nașterii drepturilor - 1.01.2004 și până la data efectuării plății efective pentru fiecare, în conformitate cu art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Primăria Municipiului M, s-a arătat că sporurile de salarizare solicitate de către reclamanți sunt prevăzute de Legea privind statutul funcționarului public, literele b și c ale art. 31, lăsând la aprecierea instanței soluția.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 17 din 15.01.2009, prin care a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Liber "", a obligat pârâtele să plătească reclamanților, membrii de sindicat, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005-2008 și pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că suplimentele solicitate fac parte din salariul la care au dreptul funcționarii publici, conform art. 31 din Legea nr.188/1999 republicată, pentru perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 și prin OUG nr.2/2006, efectele de suspendare au încetat la termenele prevăzute în actele normative, de la aceste date s-a reluat exercițiul dreptului dobândit, respectiv dreptul la plata suplimentelor solicitate, iar o restrângere drepturilor nu poate exista și nu se justifică, întrucât s-ar încălca principiul încrederii în statul de drept, ce implică asigurarea aplicării legilor adoptate, concomitent cu eliminarea unor tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive. De asemenea, prima instanță a concluzionat că reclamanții, în calitatea lor de funcționari publici, au dreptul să primească cele două sporuri, până în prezent nu au beneficiat de acestea, astfel că dreptul tinde să fie lipsit de conținut, iar această îngrădire nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică, o normă legală trebuie
să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista legi doar cu caracter formal.
Tribunalul Dâmbovițaa mai reținut că, potrivit art. 1 din Protocolul I la CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauza de utilitate publică, în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului, dreptul reclamanților la sporurile salariale solicitate este un drept de creanță și este un bun în sensul protocolului.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții Consiliul Local M și Primăria municipiului M, criticând sentința nr.17/2009 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii.
În motivarea recursului, s-a arătat că prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 aprobate prin Legea nr.76/2005 și prin OUG nr.2/2006, aprobate prin Legea nr.417/2006, aceste prevederi legale au fost adoptate în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin.3 din Legea nr.24/2000 referitoare la normele de tehnică legislativă, până în prezent măsura suspendării nu a fost înlăturată printr-un act normativ sau o dispoziție expresă.
Prin decizia nr. 388 din 9 martie 2009 Curtea de APEL PLOIEȘTI admis recursul, a modificat în tot sentința,iar pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul intimatei-pârâte Primăria municipiului M, salarizarea acestora fiind reglementată de Legea nr.188/1999 cu modificările ulterioare, art. 31 prevede că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din sariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv prin OUG nr.92/2004 pentru anii 2004-2005, OG nr.2/2006, pentru anul 2006, OG nr. 6/2007 pentru anii 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent, legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor.
În situația în care, aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca, printr-un act normativ ulterior, să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, precum și categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale neexistând până în prezent, urmând a fi statuate prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, conform art. 31 alin.3 din Legea funcționarului public.
În condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt suspendate prin actele normative succesive precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, Curtea constată că, în mod greșit, Tribunalul Dâmbovițaa obligat cei doi pârâți la plata suplimentelor solicitate în cuantum de câtre 25% fiecare, creând, deci, norme de salarizare pe cale judecătorească, încălcând atribuțiile puterii
legislative, precum și dispozițiile deciziilor Curții Constituționale nr. 818, 820/2008, potrivit cărora instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art.147 alin.4 din Constituția României.
De asemenea, s- reținut de instanța de recurs, că Tribunalul Dâmbovița în mod greșit a apreciat că reclamanții sunt titularii unui drept de creanță ce poate fi considerat bun, în sensul art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO, în condițiile în care cele două suplimente nu sunt reglementate de Legea funcționarului public, în sensul de modalitate de calcul și categorii de funcționari publici beneficiare, în lipsa unor astfel de reglementări dreptul nu este determinat, nici determinabil.
În mod greșit, reține instanța de recurs, Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat că reclamanții, funcționari publici în cadrul Primăriei municipiului M, sunt îndreptățiți să beneficieze de suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% din salariul de bază, în condițiile în care aplicarea dispozițiilor legale ce prevăd aceste suplimente, respectiv art. 31 lit.c și d, sunt suspendate, iar Legea nr. 188/1999 sau alt act normativ ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu prevăd modalitățile concrete de cuantificare a acestor suplimente, este incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 pr.civilă, recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1,2,3 pr.civilă să fie admis, iar pe fond acțiunea reclamanților va fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, reclamanții-recurenți, au formulat cerere de revizuire invocând incidența dispozițiilor art.322 pct.2 Cod proc. civ în sensul că instanța de recurs, cu ocazia soluționării recursului promovat de pârâtul Consiliul Local M, a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Astfel, susțin revizuenții, deși recurentul face referire numai la sporurile ce fac obiectul cauzei numai pentru perioada 2005-2006, instanța încălcând principiul disponibilității procesului civil analizează aceste drepturi și pentru perioade care nu
s-au contestat prin cererea de recurs.
Curtea, analizând decizia pronunțată în recurs de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin prisma motivelor invocate de revizuenti și a dipozițiilor legale invocate,constată că cererea de revizuire este nefondată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 alin. 1 pct. 2.Pr.Civ - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere și dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
Din verificarea considerenteleor deciziei pronunțată cu ocazia soluționării recursului și a motivelor de recurs invocate de pârâta rezultă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2.Pr.civ.
Prin sentința pronunțată de instanța de fond s-a admis acțiunea reclamanților revizuienti și s-a dispus plata drepturilor salariale aferente perioadei
2005-2008 și pentru viitor.
Prin motivele de recurs,pârâtul Consiliul Local M invocă motive de nelegalitate a sentinței pronunțată în cauză și solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea actiunii formulată de reclamanți.
În această situație nu se poate reține că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, și că recursul a vizat numai perioada 2005 -2006.
Instanța de recurs a avut a se pronunța și a analiza sentința instanței de fond pe aspectul general al modului de interpretare și aplicarea legislației pentru toată perioada ce a fost invocată în acțiunea cu care s-a investit instanța de fond și care a stat la baza adoptării soluției în prima instanță.
Față de considerentele invocate, C va respinge cererea de reviuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 388 din 9 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de SINDICATUL LIBER, cu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul D în calitate de reprezentant legal al revizuienților ,, I, G, A, A, EN., A, A, A, J, TA,
,în contradictoriu cu intimații în revizuireCONSILIUL LOCAL M,cu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul D șiPRIMĂRIA MUNICIPIULUI M,cu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul D, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red AU
dact MC/AU
2 ex/02.06.2009
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu
