Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 813/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.813/R-CONT
Ședința publică din 02 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în Rm. str.G-ral nr.27, județul V, împotriva sentinței nr.434/CAF din 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V,-,.A,.1,.2, județul V, și intervenienții, G, -, ȘI A, toți cu domiciliul în Rm.V, str.G-ral nr.27, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 29.12.2008, sub nr-, reclamantul, funcționar publici în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate V, a solicitat obligarea pârâtei CAS V la plata drepturilor salariale constând în suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999/R, actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 29.10.2006 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat, în principal, că aplicarea art. 29 din Legea nr.188/1999, devenit art.31 alin.1 lit."c" și d după republicarea legii în anul 2007 și care reglementează suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, a fost suspendată până la data de 31.12.2006 prin art. 44 din nr.OUG92/2006 și art.48 din nr.OG2/2006. Aceste suspendări contravin dispozițiilor cuprinse în art.38 și 39 alin.1 lit."d" din Legea 53/2003, care prevăd că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Aplicarea art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006, prin care s-a suspendat plata celor două drepturi salariale s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, aceste drepturi nefiind doar restrânse, ci îngrădite, atingând însăși esența dreptului.O normă legală odată reglementată trebuie să-și producă efectele, ea neavând doar caracter formal. Cele două sporuri reprezintă un drept de creanță, prin urmare un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale. Potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, prescripția nu operează, întrucât un drept suspendat succesiv poate fi acordat retroactiv. Pentru faptul că plata sumelor de bani reprezentând sporurile solicitate nu s-a făcut la termen, achitarea lor în prezent la nivelul exclusiv al cuantumului din momentul nașterii dreptului ( 29.10.2006 - conform art.13 alin.21 din Legea 161/2003 ), ar prejudicia pe reclamant întrucât valoarea economică a sumelor nu mai este aceeași datorită devalorizării intervenită în timp.
A mai precizat reclamantul că prin cererea înregistrată la nr. 20971/28 noiembrie 2008 solicitat pârâtei plata acestor drepturi salariale, răspunzându-i-se că cererea nu se poate soluționa favorabil.
La data de 18 februarie 2009, s-a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție în nume propriu de către intervenienții -, G, -, U, a, -, a, A, care solicită obligarea pârâtei la plata către intervenienți a sumelor reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/199, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sume actualizate la zi cu indicele de inflație, începând cu data de 01.06.2008 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor.
La data de 16 martie 2009, s-a depus la dosarul cauzei de către pârâtă, note de ședință, prin care aceasta precizează că raportat la dispozițiile art. 31 alin.2 din Legea nr.188/199, art. 13 alin. 21 din Legea nr. 161/2003 și având în vedere și decizia Curții de Apel Pitești nr.956/R-C din 17.10.2008, este de acord cu acordarea suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază.
Prin sentința nr. 434/CAF/17.03.2009, Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis în tot cererea reclamantului și în parte cererea de intervenție, obligând-o pe pârâtă să plătească reclamantului, începând cu data de 29.10.2006, și intervenienților, începând cu 01.06.2008, până la pronunțarea hotărârii, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% fiecare calculat la salariul de bază lunar, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea intervenienților de obligare la plată a drepturilor pentru viitor
În motivarea hotărârii, prima instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 31 alin.1 lit. și din Legea nr. 188 /1999 republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru funcționarii publici s-au prevăzut ca drepturi salariale două sporuri: suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fără fi cuantificate. Aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31.12.2006 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 și prin art. 48 din OG nr. 2/2006. În prezent suspendarea nu mai subzistă și ca atare dreptul devenit actual. Pârâta achiesat la pretențiile reclamantului și a intervenienților atât în ceea ce privește perioada pentru care solicită obligarea la plată, cât și la cuantumul de câte 25% pentru fiecare supliment, ceea ce echivalează cu achiesare totală, pură și simplă. Achiesarea este un act de dispoziție, deoarece pârâta renunță la mijloacele pe care legea i le pune la îndemână pentru se apăra, și întrunește toate condițiile pentru a fi admisibilă.
S-a respins cererea intervenienților de obligare la plată a drepturilor pentru viitor datorită caracterului incert al acestora în viitor.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât a fost dată cu încălcarea legii și este lipsită de temei legal, instanța făcând o interpretate eronată a normei de drept în cadrul judecății pe fond.
Plata sporurilor respective a fost suspendată prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr. 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006. Acordarea sporurilor în aceste condiții de către instanță reprezintă o depășire a atribuțiilor judecătorești.
Sentința cuprinde motive străine de natura pricinii câtă vreme se întemeiază pe dispoz. Legii nr. 53/2003 care nu li se aplică reclamanților, care sunt funcționari publici, iar nu contractuali.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Curtea nu va reține motivul referitor la suspendarea plății suplimentelor, întrucât suspendarea plății nu anulează dreptul în sine. În plus, suspendarea nu a mai existat în timpul procesului. De asemenea, nu va fi reținut argumentul privitor la depășirea puterii judecătorești în privința aspectului formal al dreptului, întrucât instanța nu a dispus plata unui drept creat de ea însăși, ci a unuia la care se referă Legea nr. 188/1999/
Curtea va reține,însă, motivul referitor la aplicarea greșită a legii.
Potrivit art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și, respectiv, suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea (lato sensu, indiferent de denumire și de putere juridică) să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor.
Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamantului și intervenienților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
Dreptul invocat de reclamant și intervenienți nu este cuantificat/cuantificabil în baza unor texte legale în vigoare și care să se aplice reclamanților ca funcționari publici.
Dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
În această ipoteză, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care fac parte recurenții reclamanți.
Nu se poate aprecia că pârâta a achiesat la pretențiilor reclamantului și intervenienților prin notele de ședință din data de 16.03.2009. Aceste note de ședință, în care se arată că pârâta este de acord să plătească suplimentele în temeiul unei decizii de speță a Curții de Apel Pitești din anul 2008, trebuie interpretată prin coroborare cu poziția exprimată în întâmpinarea de la 23.02.2009, în care a cerut respingerea pretențiilor, și cu adresa nr. 2103/19.02.2009 emisă către reclamant și intervenienți, prin care le aduce la cunoștință că, în situația admiterii pretențiilor lor în cauza de față, va face demersuri pentru executarea hotărârii judecătorești.
În plus, pentru aprecierea legalității solicitării suplimentelor nu ar avea relevanță o pretinsă achiesare a pârâtei, în condițiile în care pretențiile nu sunt legale în forma în care au fost exprimate prin cererea de chemare în judecată și în condițiile în care pârâta nu a satisfăcut aceste pretenții în mod benevol, deși a cunoscut decizia de speță a Curții de Apel Pitești, de care s-a prevalat în notele de ședință, încă din anul 2008.
Ca atare, în baza art.312 alin.1-3, Curtea va admite recursul pârâtei și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea reclamantului și, respectiv, va respinge cererile de intervenție ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în Rm. str.G-ral nr.27, județul V, împotriva sentinței nr.434/CAF din 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V,-,.A,.1,.2, județul V, și intervenienții, G, -, ȘI A, toți cu domiciliul în Rm.V, str.G-ral nr.27, județul
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea și cererile de intervenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 septembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
41 ex.
10.09.2009
jud fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
