Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 814/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 814/
Ședința publică din 24 Iulie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare a deciziei nr. 455 /R din 07 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ în dosarul nr-, formulată de contestatorii, -, ing., -, toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură ÎN M C,-, jud.
În lipsa părților.
dezbaterilor s-a consemnat în Încheierea ședinței publice din 23 iulie 2009, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 24 iulie 2009.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg. M la data de 14.05.2009 sub nr-, contestatorii, -, -, au solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii H, anularea deciziei nr. 455/R din 07.05.2009 a Curții de Apel Tg. M, rejudecarea recursului formulat împotriva sentinței nr. 2454 din 30.10.2008 a Tribunalului Harghita și admiterea acestuia.
În motivarea contestației s-a arătat că în mod greșit instanța de recurs anulat ca insuficient timbrat recursul promovat de contestatori, întrucât aceștia au achitat integral taxa judiciară de timbru stabilită de instanță, astfel că datorită unei greșeli materiale recursul promovat de aceștia s-a anulat ca insuficient timbrat.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art. 318 teza I pr.civ.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr. 455/R din 07.05.2009 a Curții de Apel Tg. M s-a admis recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței nr. 2454 din 30.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Harghita și s-a anulat ca insuficient timbrat recursul reclamanților, -, -, declarat împotriva aceleiași hotărâri.
Curtea de Apel a modificat sentința atacată, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulată de reclamanți, având ca obiect plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, menținând dispoziția primei instanțe prin care a soluționat excepția prescripției dreptului material la acțiune și privind respingerea acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 02.07.2008.
Recurenții reclamanți au contestat această decizie, invocând motivul de contestație în anulare prev. de art. 318 teza I pr.civ, respectiv acela că dezlegarea dată prin decizia menționată recursului acestora este rezultatul unei greșeli materiale, constând în faptul că instanța de recurs nu a observat că era achitată integral taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina acestora și a anulat ca insuficient timbrat recursul promovat de reclamanți.
Analizând decizia contestată, din perspectiva motivului invocat, Curtea constată că este întemeiată contestația în anulare promovată de reclamanți.
Astfel, instanța de recurs a fixat în sarcina recurenților reclamanți obligația de a plăti câte o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de câte 0,15 lei fiecare.
Recurenții și-au îndeplinit această obligație, aspect care rezultă din înscrisurile aflate la filele 42, 52 din dosarul de recurs, care conțin timbrele judiciare, precum și dovada achitării prin mandat poștal a sumei de 60 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, în contul corespunzător colectării acestor taxe.
Cu toate acestea, instanța de recurs a constatat că recurenții și-au îndeplinit numai obligația privind plata timbrului judiciar și a anulat ca insuficient timbrat recursul acestora.
În contextul în care la dosarul cauzei se regăsește dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, Curtea constată că instanța de recurs a comis o greșeală materială neobservând existența acestei dovezi în dosar, greșeală care a determinat o soluție greșită, de anulare ca insuficient timbrat a recursului declarat de reclamanți.
Prin urmare, Curtea constată că motivul de contestație în anulare invocat de contestatori este întemeiat, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 318 teza I pr.civ.
În consecință, în temeiul art. 320.pr.civ. raportat la art. 318 teza I pr.civilă Curtea va admite contestația în anulare formulată de contestatori, va dispune anularea deciziei nr. 455/R din 07 mai 2009 Curții de Apel Tg.-M și în ceea ce privește recursul formulat de reclamanți, cu consecința rejudecării recursurilor promovate în cauză.
Astfel, prin recursul declarat de reclamanții, -, -, împotriva sentinței nr. 2454 din 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, aceștia au criticat soluția primei instanțe de admitere numai în parte a acțiunii lor, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii formulate.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că sentința atacată este criticabilă întrucât, deși instanța a obligat Casa Județeană de Pensii H să plătească fiecărui reclamant suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu a precizat procentele, cu toate că reclamanții au solicitat aplicarea procentului de 25%.
De asemenea, reclamanții au mai criticat faptul că prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 22 mai 2004, respingând aceste pretenții ca prescrise, deși, prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că primul act normativ care a prevăzut suspendarea drepturilor salariale a întrerupt cursul prescripției.
Recurenții au mai criticat și respingerea ca premature a pretențiilor ulterioare datei de 2 iulie 2008, apreciind că li se cuvin aceste drepturi salariale până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea unitară a funcționarilor publici.
Recurenta Casa Județeană de Pensii Mas olicitat prin recursul promovat modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamanților, arătând că pentru sumele solicitate de aceștia nu au fost prevăzute fonduri la elaborarea anuală a bugetului de stat și nici la elaborarea bugetului de asigurări sociale, cu atât mai mult cu cât nu este stabilit prin vreun act normativ cuantumul acestor sporuri.
Analizând recursurile promovate, Curtea constată următoarele:
Recurenții reclamanți au calitatea de funcționari publici. Potrivit prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, un funcționar public are dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste prevederi legale referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei profesionale au fost suspendate prin pct. 7 din Legea nr. 164/2004, care a intrat în vigoare la data de 22 mai 2004, dată până la care reclamanții puteau să solicite drepturile în justiție, dreptul material la acțiune fiind născut.
Prin urmare, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de prima instanță, raportat la pretențiile aferente perioadei 22.03.2004 - 22.05.2004, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 166, alin. 1 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Cererea reclamanților cu privire la acordarea unor sporuri pentru perioada amintită a fost formulată peste termenul de 3 ani menționat, motiv pentru care în mod legal prima instanța a admis excepția invocată și a respins ca prescrise pretențiile cu privire la sumele de bani aferente perioadei 22.03.2004 - 22.05.2004.
Din această perspectivă, Curtea va înlătura criticile formulate de recurenții reclamanți în ceea ce privește soluția primei instanțe pe acest aspect.
De asemenea, față de împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost înregistrată la data de 02 iulie 2008, pentru perioada ulterioară acestei date, dreptul la acțiune al reclamanților nu este născut, astfel că în mod legal prima instanță a respins pretențiile ulterioare datei de 02 iulie 2008 ca prematur formulate, Curtea urmând a înlătura și această critică adusă de reclamanți sentinței atacate.
În ceea ce privește sumele solicitate începând cu data de 23.05.2004, nalizând cererea reclamanților de a li se plăti retroactiv drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiecare în cuantum de câte 25 % din salariul de bază, instanța constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.
Pentru a fi posibilă acordarea acestor sporuri este absolut necesar să fie posibilă cuantificarea celor două suplimente ca părți componente ale salariului unui funcționar public.
Pentru a se putea face o asemenea cuantificare este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 31 alin. 1 lit, c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor legale din actul normativ menționat, or asemenea dispoziții nu există.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare ne aflăm în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat.
Prin urmare, instanța nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu poate fi exercitat efectiv, în lipsa indicării cuantumului acestuia.
În consecință, față de considerentele expuse anterior, Curtea constată că este incident în cauză cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedura civilă va admite recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii H și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, urmând a menține totodată dispozițiile privind soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune și a prematurității pentru perioada ulterioară datei de 02 iulie 2008.
Pentru aceleași considerente, instanța în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 2454 din 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr.455/7.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Tg.
Anulează hotărârea atacată și în ceea ce privește recursul formulat de contestatorul și alții, în rejudecare, îl respinge ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței nr. 2454/30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului, menținând dispozițiile cu privire la soluționarea excepției prescripției și la suspendarea acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 2 iulie 2008.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 iulie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
fiind în concediu de odihnă
semnează Grefier șef secție
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
18.08.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
