Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 818/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 818/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recV. declarat de recurentul - reclamant SINDICATUL FINANȚELOR PUBLICE R împotriva sentinței civile nr.61/CA din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns președintele sindicatului reclamant asistat de avocat G și avocat cu împuternicire avocațială din partea intimaților-pârâți Consiliul Local al Comunei și Primăria Comunei prin primar, lipsind intimații-pârâți: Consiliul Local al Comunei Bozieni, Consiliul Local al Comunei, Consiliul Local al Comunei, Consiliul Local al Comunei, Consiliul Local al Comunei, Consiliul Local al Comunei, Consiliul Local al Comunei Secuieni, Consiliul Local al Comunei, Consiliul Local al Comunei, Consiliul Local al Comunei, Consiliul Local al Comunei, Primăria Comunei Bozieni prin Primar, Primăria Comunei prin Primar, Primăria Comunei prin Primar, Primăria Comunei prin Primar, Primăria Comunei prin Primar, Primăria Comunei prin Primar, Primăria Comunei Secuieni prin Primar, Primăria Comunei prin Primar, Primăria Comunei prin Primar, Primăria Comunei prin Primar, Primăria Comunei prin Primar și Primăria Comunei prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează că la fila 78 dosar se află depusă cererea formulată de intimații Consiliul Local și Primăria Comunei prin Primar prin care solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs reclamantul Sindicatul Finanțelor Publice R, recurs declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru în temeiul art.15 lit.a din Legea nr.146/1997. De asemenea, mai constată că în cauză s-a formulat o cerere din partea intimaților Consiliul Local și Primăria Comunei de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător.
Apărătorul intimaților Consiliul Local al Comunei și Primăria Comunei depune la dosar întâmpinare la motivele de recurs, dintre care unul îl înmânează apărătorului recurentului. Cu privire la cererea intimaților Consiliul Local și Primăria Comunei, arată că se opune acesteia dacă nu este temeinic motivată și de asemenea precizează că nu are de formulat cereri prealabile.
Avocat G, pentru recurent, arată că nu se opune cererii intimaților Consiliul Local și Primăria Comunei, lăsând-o la aprecierea instanței. Totodată, precizează că nu are cereri de formulat.
Cu privire la cererea intimaților Consiliul Local și Primăria Comunei, instanța văzând dispozițiile art.156 alin.1 Cod procedură civilă, o respinge, având în vedere că aceasta nu a fost temeinic motivată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recV. astfel cum a fost formulat și motivat, susținând că în mod eronat a stabilit instanța de fond că reclamanții nu beneficiază de sporul prevăzut de art.13 din Legea nr.138/1999 atâta vreme cât prin Ordinul nr.496/1003 emis de Ministerului Administrației Publice care completează Ordinul nr.275/2002 emis de aceeași autoritate, s-a instituit ca și personalul civil să beneficieze de sporul mai sus menționat. Există și practică judiciară în acest sens, hotărârile prin care se statuează că reclamanții au dreptul la acest spor. Pentru aceste considerente solicită admiterea recV. modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul obligării pârâților la plata sporului de dispozitiv începând cu anul 2004, la zi și pe viitor. Nu cere cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților Consiliul Local al Comunei și Primăria Comunei având cuvântul, solicită respingerea recV. și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, arătând că punctul de vedere al acestei instanțe a mai fost exprimat în alte cauze în sensul respingerii acțiunii privind același spor de dispozitiv. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recV. de față, în materia contenciosului administrativ - constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul Sindicatul Finanțe Publice R, în numele membrilor de sindicat, solicitat obligarea comunelor Bozieni, Secuieni, și a Consiliilor Locale ale comunelor mai sus menționate la acordarea de drepturi salariale ce constau în indemnizația de dispozitiv prevăzută de art. 13 din Legea 138/1999, în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 1-08-2003, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective; de asemenea au solicitat consemnarea acestui drept în carnetele de muncă.
În motivarea cererii astfel formulate, reclamantul a arătat că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 și pct. 9 din Ordinul I nr. 496/2003,persoanele prevăzute la anexele nr. 1 - 12, în calitate de personal contractual în cadrul administrației publice au dreptul la o indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% calculat la salariul de bază. Cum pârâții reprezintă o autoritate publică,iar salariații fac parte din personalul civil din cadrul MAI,aceștia au dreptul la indemnizația prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999.
Reclamantul a depus în sprijinul cererii: practică judiciară relevantă în materie, tabele nominale cu salariații funcționari publici membrii de sindicat, ordine și dispoziții emise de prefect, respectiv primari.
La termenul de judecată din data de 08.01.2009 - fila 155- reclamantul a precizat că înțelege să se judece doar cu consiliile locale mai sus menționate.
Consiliile locale ale comunelor, Secuieni, au depus întâmpinări prin care s-au arătat de acord cu cererea reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 61/CA/12 februarie 2009, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:
Membrii Sindicatului Finanțelor Publice au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriilor mai sus menționate. În această calitate au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de dispozitiv.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul I nr. 496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Reclamanții fac parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel ca ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
Că este așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare) - or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Pentru aceste considerente a fost respinsă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Finanțelor Publice a municipiului R (în numele celor 96 funcționari publici), care a susținut că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii.
Recurentul a susținut că cererea de acordare sporului de dispozitiv este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 13 din Legea 138/1999, coroborate cu cele ale Ordinului nr. 275/2002 (pct. 9 - 2), prin acest ordin fiind înlăturată discriminarea ce exista între salariații, prin instituirea unui tratament egal între salariații și personalul civil cu funcții publice din cadrul primăriilor.
S-a mai invederat instanței faptul că s-au pronunțat, în aceeași materie, hotărâri judecătorești prin care s-au admis acțiunile având ca obiect acordarea indemnizației de dispozitiv.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recV. și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate (încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă) și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată nefondat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Indemnizația de dispozitiv este una dintre componentele soldei lunare reglementată de art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit textului, cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații șiindemnizația de dispozitiv. Totodată, această indemnizație este prevăzută și de art. 13 din aceeași lege; potrivit acestui articol, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază, potrivit art. 47 din Legea nr. 138/1999, de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr. 138/1999.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr. 275/2002. Astfel, prin art. 1 al ordinului au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999; potrivit art. 64 ministerele și instituțiile prevăzute la art. 1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției -, în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 normele prevăd, la pct. 9.1, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003. În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 138/1999, în norme a fost introdus, după pct. 9.1, pct. 9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct. 31.1 din norme - dat în aplicarea art. 47 din Legea nr. 138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiindfuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor(alin. 1); la alin. 2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dacă s-ar avea în vedere doar prevederile normelor metodologice date în aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 ar rezulta că normele adaugă la dispozițiile legii, în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă - pe lângă categoriile prevăzute de lege: cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili - și altor două categorii: studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior, respectiv personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. O astfel de concluzie nu ar putea fi reținută întrucât nu pot căpăta eficiență juridică prevederi ale unor norme date în aplicarea unei legi, care adaugă prevederilor legii. Pe de altă parte, autoritatea emitentă nu putea edicta norme care să privească personalul altor autorități întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000; potrivit acestor texte actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (art. 4 alin. 3), iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (art. 75), fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora (art. 76).
Însă, dispozițiile din normele metodologice date în aplicarea art. 13, astfel cum a fost modificate prin Ordinul nr. 496/2003, trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct. 31.1. alin. 1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr. 138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr. 138/1999, prin art. 64, nu conține o astfel de îngăduire. În context trebuie reținută sfera persoanelor care intră în categoria personalului civil prevăzută de art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr. 496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Eliminarea deosebirilor existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice locale nu poate fi atinsă pe cale judiciară, căci judecătorului nu îi este permis să extindă, peste ceea ce legea îi îngăduie, dispoziții dintr-o lege specială aplicabile anumitor subiecte de drept, considerându-le aplicabile și altor subiecte de drept care se consideră discriminate. O asemenea conduită a judecătorului ar fi contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat (art. 1) și dispozițiilor art. 61 din Constituție potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818 - 821/2008, prin care s- stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în consacrarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Pe lângă aspectele susmenționate, curtea mai reține că nici Ordinul 496/2003, nici cel anterior - nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel că nu au putere de lege (ce le este conferită numai ca urmare a publicării).
În conformitate cu art. 10 din Legea 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative - actele normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României, partea
Față de cele ce preced, constatând că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor legale aplicabile în cauză și că nu sunt motive de modificare a sentinței, în temeiul art. 312 al. (10) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurentul - reclamant SINDICATUL FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI cu sediul în R, P-ța - nr. 1, județul împotriva sentinței civile nr.61/CA din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâțiCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI SECUIENI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI SECUIENI PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR ȘI PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR.
Ia act că intimații Consiliul Local al comunei și primarul comunei nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la15 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Pt. Judecător, - - - PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 15 ex.
30 oct. 3009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
