Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 819/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 819/2009
Ședința publică de la data de 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurenții -, -, -, -, Și Prin Mandatar Și De Către Recurenții, G, -, și împotriva sentinței civile nr.42 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru recurenții -, recurenta-reclamantă, personal și în calitate de mandatar pentru recurenții- - a, conform mandatului de reprezentare pe care îl depune la dosar și consilier juridic cu delegație de reprezentare din partea intimatei-pârâte Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N, lipsă fiind ceilalți recurenți-.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care părțile prezente arată că nu au cereri cu privire la regularitatea recursului.
Instanța constată că în cauză s-au promovat două recursuri, unul de către i - și alții (filele 2-5 dosar) și altul de către i și alții (filele 7-13 dosar), ambele recursuri fiind declarate și motivate în termen și legal scutite de plata taxei de timbru în temeiul art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997. De asemenea, s-a formulat întâmpinare de către intimata-pârâtă N, fiind depusă la dosar în două exemplare, dintre care unul a fost comunicat recurenților.
Apărătorul recurenților arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită acordarea unui nou termen pentru a depune soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la recursul în interesul legii promovat de procurorul general referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999.
Apărătorul recurenților se opune cererii reprezentantului intimatei-pârâte.
Instanța, cu privire la cererea reprezentantului intimatei-pârâte, o respinge, având în vedere motivele de recurs invocate de către recurenții- și soluția pronunțată de prima instanță. Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru toți recurenții- solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate și motivate având în vedere că drepturile solicitate de, respectiv sporurile prevăzute de art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 li se cuvin, aceste drepturi nefiind niciodată desființate ci doar suspendate prin acte normative succesive. Mai arată că aceste drepturi sunt prevăzute în Codul Muncii și Constituția României, iar statul român s-a obligat prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană să respecte deciziile DO. cu privire la drepturile salariaților care sunt drepturi de creanță. În concluzie solicită admiterea recursurilor, desființarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței pe care a depus-o la dosar.
Recurenta-reclamantă având cuvântul în calitate de mandatar al recurenților- și alții, achiesează la concluziile formulate de avocat, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond a se admite acțiunea astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul intimatei-pârâte având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr-, -, G, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, au solicitat obligarea pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă la acordarea de drepturi salariale ce constau în suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% începând cu data de 1-01-2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu cu pârâta, actualizate în raport de rata inflației.
La termenul de judecată din data de 24.10.2008 a fost disjunsă cererea formulată de i G și și s-a dispus în baza art. 109 din /1999, înaintarea acesteia la secția civilă a Tribunalului Neamț având în vedere că cei menționați fac parte din personalul contractual potrivit celor arătat de către pârâtă prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 42 CA din 5.02.2009 Tribunalul Neamța respins acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele: motive: i au calitatea de funcționari publici în cadrul AJOFM În această calitate, i au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a)salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare". În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, instanța a reținut, în același sens, că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999. Trebuie semnalat în acest context că prin deciziile nr. 818/ 2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, " sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". Or, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii,reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008,în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel cănu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă. În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, instanța apreciază că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Împotriva hotărârii tribunalului au fost formulate două recursuri de către
În motivarea recursului lor, i -, -, -, -, -, și au susținut următoarele:
Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale referitoare la plata unor sporuri la salariul de bază pentru funcționarii publici. Prin art. 29 din Legea nr. 188/1999 se prevede clar acordarea, începând cu data de 1.01.2004, a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Suspendarea, printr-o serie de acte normative, a aplicării art. 29 din Legea nr. 188/1999 nu echivalează cu înlăturarea dreptului atâta vreme cât nu i-a fost înlăturată existența printr-o dispoziții legală și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea normei legale în privința acestui drept.
Faptul că legiuitorul nu a reușit să stabilească modul de acordare a acestor drepturi nu le poate fi imputat cu consecința privării de drepturile ce livrările intracomunitare se cuvin.
Sunt îndreptățiți la plata acestor sporuri în procentele solicitate având în vedere că sporurile stabilite pentru alte categorii de funcționari publici au fost plătite în aceleași procente, iar practica judiciară s-a pronunțat în același sens.
Nu le sunt aplicabile deciziile Curții Constituționale reținute de prima instanță întrucât nu este vorba neaplicarea unor dispoziții legale pe considerente care țin de discriminare, ci s-a solicitat plata unor drepturi care sunt prevăzute de acte normative.
Nereglementarea de către legiuitor a sistemului unic de salarizare pentru funcționarii publici nu exclude intervenție puterii judecătorești în soluționarea diferendelor referitoare la recunoașterea drepturilor conferite de lege.
Procentul în care trebuie acordate aceste drepturi este stabilit de legea cadru. De altfel, stabilirea cuantumului celor două sporuri este atributul exclusiv al debitorului.
Prin respingerea acțiunii, în condițiile în care alte instanțe au admis acțiuni identice, s-a produs o discriminare, în sensul că aplicarea prevederilor legale s-a făcut în mod diferit la nivelul instanțelor de judecată, nefiind respectat principiu egalității în aplicarea legii.
II. Ceilalți au solicitat casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii pentru următoarele motive:
Compunerea salariilor funcționarilor publici este reglementată de art. 31 din Legea nr. 188/1999, fiind suspendată prin art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 până la data de 31.12.2006. Însă, prin modificarea Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 251/2006, lit. d) a art. 29 fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Suplimentul postului și a suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri prevăzute de art. 1 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007. așa cum rezultă din art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999. Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 nu a abrogat prevederile art. 31, ci dimpotrivă, prin art. 48, se arată că dispozițiile sale se completează cu cele ale Legii nr. 188/1999
Fiind elemente ale salariului de bază, suplimentul postului și a suplimentul corespunzător treptei de salarizare devin incidente dispozițiile art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007.
În cauză, sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Sunt de reținut dispozițiile art. 11 din Constituția României, în temeiul cărora Convenția și protocoalele sale se aplică în ordinea juridică internă a statelor contractante. Totodată, trebuie reținut principiul subsidiarității. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică Convenție pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului: "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale"; noțiunea de bun a fost explicată în hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23.02.1995. Curtea a stabilit că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca orice ansamblu de interese care decurg din raporturile cu caracter economic, pe care o persoană ar fi putut efectiv și licit să le dobândească. În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, arătându-se că salariul cuprinde, alături de alte elemente, suplimentul postului și a suplimentul corespunzător treptei de salarizare, elemente care au conținut economic.
Neacordarea drepturilor solicitate încalcă și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind procesul echitabil. În jurisprudența Curții instituțiile de drept public sunt asimilate, în mare măsură, statutului, așa încât refuzul plății unor drepturi bănești prevăzute de lege reprezintă o încălcare a art. 1 și art. 6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată vreuna dintre situațiile de excepție prevăzute la acest articol. În cauză, nu se regăsește niciuna dintre aceste situații de excepție.
În cauză, i au avut o speranță legitimă întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999.
Recursurile nu sunt fondate.
Salariul funcționarilor publici este compus din elementele reglementate de art. 31 din Legea nr. 188/1999 (în variata legii republicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 29.05.2007; anterior acestei republicări - respectiv republicarea anterioară din Monitorul Oficial al României nr. 251 din 22.03.2004 - salariul era reglementat de art. 29), respectiv din salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare. La acestea se adaugă primele și alte drepturi salariale,în condițiile legii.
În ceea ce privește salarizarea, alin. 3 al art. 31 din Legea nr. 188/1999 prevede că aceasta se faceîn conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Prin urmare, nstanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Astfel, salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază nu este de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. Rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În aceste condiții, se constată nefondat motivul de recurs privind acordarea suplimentului postului, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Nefondată este și critica recurenților privind compararea cu anumite categorii de funcționari publici în condițiile în care acești funcționari publici beneficiază de legi speciale de salarizare, iar normele speciale (excepțiile) sunt de strictă interpretare și aplicare - "exceptio est strictissimae interpretationis". Astfel s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/3.07.2008, 819/3.07.2008, 820/3.07.2008 și 821/3.07.2008 reținând că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței (OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Constituiție - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Încălcarea prevederilor convenționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului nu poate fi reținută în prezenta cauză, soluția tribunalului fiind legală pentru motivele arătate anterior. Cauza Gasus -und versus Olanda este irelevantă întrucât privește o altă materie, respectiv legislația olandeză care îndreptățește autoritățile să urmărească debitele fiscale împotriva bunurilor unei terțe părți; în această cauză compania reclamantă s-a plâns de faptul că, sechestrându-i-se și vânzându-i-se bunurile sale, deținute de o terță parte ce fusese falimentată, autoritățile olandeze o privaseră de proprietatea sa în scopul de a asigura plata debitelor fiscale datorate de acea terță parte, pentru datoriile căreia reclamanta nu era responsabilă.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312 din Codul d e procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat, nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursurile declarate de recurenții-, -, -, -, și - reprezentați prin mandatar - și de către recurenții-, G, -, și, împotriva sentinței civile nr.42 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în contradictoriu cu intimatei-pârâte Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 Octombrie 2009.
Pt. Președinte, - -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - - | Pt. Judecător, - - - PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
Grefier, |
Red.
Red.
4 ex. 26 nov. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
