Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 819/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 819/CA/2008
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.620/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Față de absența motivată a doamnei judecător din complet, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 27.05.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana doamnei judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța față de actele de la dosar, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub numărul -, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata în favoarea reclamantei a indemnizației de dispozitiv prevăzută de art.9.2 al Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne, modificat și completat prin Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor, în cuantum de 25% din salariul de bază, în mod retroactiv, începând cu data de 1.01.2005 și în continuare, plată actualizată în funcție de indicele de inflație până la data plății efective. S-a solicitat și obligarea pârâtului Primarul Comunei să dispună serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă a respectivei îndemnizații.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că indemnizația de dispozitiv a fost inițial prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 potrivit cu care cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiată de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor pentru modificarea și completarea Ordinului nr.275/2002 al Ministrului de Interne, indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 și acordată inițial personalului militar și civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În drept acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.112-114 Cod pr.civilă, Legea nr.138/1999, Ordinele nr.275/2002 și nr.496/2003.
Prin sentința nr.620/CAF/03.04.2008 Tribunalul Albaa respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Instanța a reținut că dispozițiile art.9.2. din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 se aplică doar personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice centrale de stat, respectiv în instituțiile publice care au subordonare față de Ministerul Administrației și Internelor, nu și funcționarilor publici din administrația publică locală. Cum autoritățile administrației publice locale nu sunt subordonate celei centrale beneficiind de autonomie locală, pârâtului nu îi este opozabilă obligația de acordare a îndemnizației de dispozitiv, reclamantei fiindu-i aplicabilă legislația specială cuprinsă în Legea 188 / 1999 și OG6/2007.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta, solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâților să plătească reclamanților îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizată cu indicele de inflație până la data plății, precum și în continuare pe toată durata exercitării funcției publice.
În motivarea recursului reclamanta a invocat în drept prevederile art. 3041Cod pr.civilă, susținând că instanța de fond a restrâns în mod greșit domeniul de aplicare a Legii nr.138/1999 și a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, ignorându-se dispozițiile art.9.2 din Ordinul 496/2003 conform cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și dispozițiile art. 31.1 din acest ordin potrivit căruia "prin personal civil, în sensul ordinului se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor", iar "personalul civil din cadrul beneficiază de drepturile stabilite de lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prev.de art.13 din Legea nr.138/1999, care este doar indemnizația de dispozitiv.
Din moment ce textul legal nu face nici o distincție între personalul ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale și cel din domeniul administrației publice centrale, este evident că acest drept poate fi acordat ambelor categorii.
Recurenta susține că în temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 Ministrul Administrației și Internelor emite ordine și instrucțiuni, iar pentru domeniul administrației publice acestea se contrasemnează de ministrul delegat pentru administrație publică, astfel că, ordinul invocat se aplică și autorităților din administrația publică locală.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
În cauză nu a fost depusă întâmpinare.
În ce privește recursul reclamantei instanța apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Dreptul la indemnizația de dispozitiv solicitat de reclamanți este reglementat prin art.13 din Legea nr.138/1999.
Pentru a stabili dacă reclamantei ca funcționar public al administrației publice locale li se cuvine acest drept, se impune a se analiza dacă Legea nr.138/1999 este aplicabilă funcționarilor publici din administrația publică locală.
Legea în articolul 1, așa cum corect a sesizat și instanța de fond, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din, și Ministerul Justiției, iar la art.47 se arată "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, la art. 49 se specifică în mod clar că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege "Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și "personalului civil din administrația publică" trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
Cum instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, motivul de nelegalitate invocat de reclamantă potrivit art.304 pct.9, 304/1 Cod pr.civilă nu este incident în cauză, astfel că recursul va fi respins ca nefondat potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.620/CAF/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./25.06.2008
Jud.fond -,
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș, Ștefan Făt
