Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 82/2010. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 82/CA

Ședința public de la 22 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia

Judector: - - -

Judector: - -

Grefier:

S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 707/CA din 17.11.2009, pronunțat de Tribunalul Iași în dosarul nr-.

La apelul nominal fcut în ședința public, se constat lipsa prților.

Procedura de citare este legal îndeplinit.

S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț care evidențiaz prțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se afl la primul termen de judecat.

Instanța, analizând actele și lucrrile dosarului, constatând c s-a solicitat judecata cauzei și în lips, constat pricina în stare de judecat și rmâne în pronunțare.

Dup deliberare;

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului de faț;

Prin sentința nr. 707/CA din 17 noiembrie 2009, Tribunalul Iașia admis, în parte, cererea de chemare în judecat formulat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei, județul I, dispunând anularea dispoziției nr. 519 din 5.12.2008, emis de pârât, pentru suma de 37,8 lei, menținând actul contestat pentru suma de 81 lei, respingând cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecat, ca neîntemeiat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanț a reținut c reclamanta a solicitat, în contradictor cu pârâtul, anularea dispoziției nr. 519 din 5.12 2008, precum și exonerarea sa de obligația de restituire sumei de 118,8 lei.

S-a mai reținut c pârâtul, în baza procesului verbal de inspecție încheiat de reprezentanții I, a emis dispoziția atacat, în considerarea calitții de funcționar public a reclamantei, de ctre autoritatea competent și urmându-se procedura prescris de lege, dar c, în ceea ce privește suma de 37,8 lei, au fost înclcate prevederile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, dreptul su de a emite dispoziția de imputare prescriindu-se în termen de 3 ani, de la data producerii pagubei.

Având în vedere c dispoziția de imputare a fost emis la data de 5.12.2008 și c parte din cheltuielile decontate de reclamant, în mod neîntemeiat, au fost efectuate la data de 10.03.2005 (10,5 lei) și data de 25.05.2005 (27,3 lei) prima instanț a apreciat c, în raport de data fiecrei decontri în parte, curge un termen independent de 3 ani de prescriere a dreptului de a emite dispoziția de imputare, termen care era împlinit pentru sumele menționate, la data emiterii actului contestat.

În ceea ce privește suma de 81 lei, prima instanț a reținut c dispoziția atacat a fost emis în termenul de prescripție și c ea este temeinic, deoarece, în raport de atribuțiile de serviciu exercitate de reclamant (agent agricol), aceasta nu justific deplasrile efectuate ca fiind în interesul instituției, lipsind dispoziția conductorului ierarhic și viza de control financiar preventiv, conform celor reținute de organul de control, în condițiile în care nu s-a produs nici o prob în susținerea temeiniciei cererilor de decontare formulate.

Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta, care critic hotrârea primei instanțe pe motiv c nu s-a verificat faptul c suma de 81 lei a fost avansat de ctre ea "la diferiți furnizori sau la diferite instituții", c a prezentat documentele justificative necesare și c cheltuielile au fost efectuate exclusiv în interesul instituției publice cu care se afl în raporturi de serviciu, considerând ca lipsit de relevanț faptul c demersurile și lucrrile pe care le-a executat pentru unitate depșesc sfera sa de atribuții, atâta timp cât a avut dispoziție de a executa respectivele demersuri și lucrri, și c lipsa vizei de control financiar preventiv nu poate conduce la angajarea rspunderii sale materiale din moment ce a lucrat în beneficiul unitții, în sensul celor susținute invocându-se practica instanțelor judectorești investite cu soluționarea contestațiilor introduse de alți funcționari publici din cadrul Primriei.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Din examinarea actelor și lucrrilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține c actul administrativ a crui anulare se solicit a fost emis de Primarul comunei în condițiile și în baza Legii nr. 188/1999, ținând cont de calitatea de funcționar public a reclamantei, și c el se întemeiaz pe constatrile și msurile menționate în procesul verbal de inspecție întocmit de I, la data de 6 noiembrie 2008, în condițiile nr.OG 119/1999, act în cuprinsul cruia se reține c autoritatea administrativ menționat a efectuat plți în numerar, prin casierie, cu titlu de "diurn de delegare", fr respectarea condițiilor de legalitate.

Ca atare, atâta timp cât delegrile nu depșeau 12 ore, cât timp ordinul de deplasare nu a fost confirmat de instituția la care recurenta pretinde c s- deplasat, cât timp nu avea viza de control financiar preventiv, sau erau fr legtur cu atribuțiile de serviciu ale reclamantei, și cât timp în aceste deplasri s-a folosit, de regul, autoturismul aflat în dotarea unitții administrativ - teritoriale, în mod justificat a reținut organul de control c plțile au fost fcute cu înclcarea prevederilor nr.HG 543/2005.

Simpla afirmație c deplasrile în cauz au vizat rezolvarea unor probleme ce interesau unitatea administrativ - teritorial nu este de natur s infirme realitatea și temeinicia actului de control, care se bucur de prezumția de legalitate, în condițiile în care caracterul sumar al documentelor de care s-a folosit recurenta pun sub semnul îndoielii chiar destinația, scopul și durata deplasrii.

Ori, atâta timp cât reclamanta - recurent nu s- îngrijit ca în deplasrile în cauz s obțin vizele și aprobrile necesare, pentru a putea încadra actele justificative în categoria ordinelor de serviciu, și ca documentele prezentate spre decontare s fie corect completate, în conformitate cu metodologia consacrat în materie, ea nu poate opune autoritții emitente a actului contestat faptul c a servit interesele autoritții administrative, cu care s se afl în raporturi de serviciu, întrucât plata drepturilor de diurn trebuie s aib la baz documente justificative valabile, care s se înscrie în condițiile de acordare stabilite prin reglementrile în vigoare, cerințe pe care reclamanta nu le-a satisfcut.

Ca atare, constatând c hotrârea primei instanțe este temeinic și legal, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedur civil, va respinge recursul promovat de reclamant ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței nr. 707/CA/17.11.2009 a Tribunalul Iași, sentinț pe care o menține.

Irevocabil.

Pronunțat în ședința public din 22.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR, GREFIER,

- - - - - - -

Red.

Tehnored.

02 ex.

26.02.2010.

Tribunalul Iași

Jud.

Președinte:Roșculeț Leocadia
Judecători:Roșculeț Leocadia, Violeta Elena Pinte, Dan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 82/2010. Curtea de Apel Iasi