Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 83/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia civilă nr.83/R/-.Dosar nr.1635/119/R/-./2008
Ședința publică din data de:-3 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâțiiCurtea de Apel Brașovși Ministerul Justiției, împotriva Sentinței civile nr.1532/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului declarat de pârâta Curtea de Apel Brașov și a recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009, când părțile au lipsit, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților interesate să depună la dosar eventuale concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea asupra celor două recursuri pentru astăzi, 3 februarie 2009.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, coroborate cu motivele de recurs, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.1532/21.10.2008 a Tribunalului Covasna - Secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Brașov, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției.
A fost admisă cererea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL COVASNA.
Au fost obligați pârâții să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.10.2005 și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu ori până la noi reglementări legale (în funcție de perioada raportului de serviciu pentru fiecare reclamant în parte), precum și la actualizarea sumelor datorate, prin aplicarea indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Obligă pârâții să plătească reclamanților dobânda legală aferentă debitelor salariale datorate, de la data scadenței fiecărui drept și până la plata efectivă.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că cei doi pârâți au calitatea de ordonatori de credite (Ministerul Justiției fiind ordonator principal, iar Curtea de Apel fiind ordonator secundar), calitate ce rezultă din prevederile nr.HG83/2005, ale Hotărârii nr.387/2004. În această calitate, pârâții sunt titulari ai obligației corelative dreptului pretins de reclamanți, obligație constând în efectuarea tuturor demersurilor pentru alocarea sumelor de bani necesare efectuării plății suplimentelor cerute de părțile reclamante. Așa fiind, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției.
În ceea ce privește fondul dedus judecății, prima instanță a reținut, în fapt, că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Tribunalului Covasna, conform adeverinței depuse la fila 9 din dosarul de fond.
Conform prevederilor art.31 din Legea nr.188/1999, republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prin actele normative sus menționate, contravine însă prevederilor art.41 și prevederilor art.53, alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune, într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici, contravin dispozițiilor constituționale menționate, care, de altfel, prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art.15, alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și, prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege, deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale, precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, instanța de fond a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.29, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 (devenit art.31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în dezlegarea unui recurs în interesul legii dat pe o chestiune de drept asemănătoare (suspendarea acordării primelor de vacanța - Decizia nr.23/2005), că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În plus, tribunalul a reținut și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecință, instanța de fond a apreciat că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici, sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea pârâților să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.10.2005 și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu, ori până la noi reglementări legale (în funcție de perioada raportului de serviciu pentru fiecare reclamant în parte), precum și la actualizarea sumelor datorate, prin aplicarea indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În temeiul art.1084 și art.1088 Cod civil, pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamanților prin plata cu întârziere a sumelor pretinse, prima instanță a obligat pârâții la achitarea dobânzii legale aferentă debitelor salariale datorate, de la data scadenței fiecărui drept și până la plata efectivă.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, deoarece părțile îndreptățite la obținerea acestora, conform art.274 Cod procedură civilă, nu le-au solicitat.
Împotriva sentinței primei instanțe, au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției.
Îndezvoltarea motivelor de recurs, pârâții arată că în mod greșit a fost respinsă ecepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Brașov și a Ministerului Justiției și, de asemenea, în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților.
Salarizarea reclamanților în cauză a fost stabilită prin Decizia președintelui Curții de Apel Brașov, potrivit nr.OG6/2007, iar Ministerul Justiției nu are aceste atribuții cu privire la personalul din departamentul economico-financiar de la instanțele judecătorești.
Se mai arată că art.1 din Protocolul nr.1, nu poate fi aplicabil, deoarece reclaamnții nu au demonstrat existența drepturilor solicitate. Art.31, alin.1 stabilește cadrul legal de acordare a salarizării, neexistând elaborate criterii concrete de determinare a acestor drepturi. De asemenea, se arată că în mod greșit au fost acordate drepturile actualizate cu rata inflației concomitent cu plata dobânzii legale.
La dosar, au depus întâmpinare intimați reclamanți, prin care au solicitat respingerea recursurilor pârâților și menținerea sentinței primei instanțe cu privoire la drepturile acordate.
Recursurile sunt fondate în parte.
Prima instanță, în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți, deoarece Curtea de Apel Brașov are calitatea de angajator și, ca atare, are obligația să asigure angajaților săi toate drepturile salariale prevăzute de lege. Ministerul Justiției este ordonator pricipal de credite, iar Curtea de Apel este ordonator secundar de credite, conform nr.HG83/2005.
Ministerul d e Justiție, în această calitate, are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instanțelor subordonate și, ca atare, de a asigura resursele necesare angajatului în vederea efectuării plăților către reclamanți.
Pe fondul cauzei se constată că, în baza art.31, alin.1, lit.c, lit.b, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplientul corespunzător treptei de salarizare. Dreptul care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost suspendat în perioada 2004-2206 prin nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Suspendarea drepturilor prevăzute de dispozițiile legale mai sus arătate, până la sfârșitul anului 2006 nu ecivalează cu stingerea dreptului. Textele prin care a fost suspendată succesiv plata acestor drepturi pentru anii 2004 - 2006 nu mai sunt în vigoare, dar se constată că legiferarea în acest sens s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglemetează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la cele două suplimente salariale nu a fost înlăturat, ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art.29, alin.1 din Legea nr.47/1992, instanței de judecată și nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16 și art.53 din Constituția României, neputându-se suspenda retroactiv un drept câștigat sub imperiul legii. Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de remunerare, sunt elemente componente ale salariului funcționarilor publici, care fac obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar aceste drepturi, atâta timp cât au fost de lege, nu pot fi restrânse sau îngrădite pe motivul existenței unor pierderi bugetare saua lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților. Prin suspendarea și respectiv neacordarea celor două suplimente de către pârâți, se încalcă drepturile funcționarilor publici la un salariu compus din toate elementele prevăzute de lege, iar atâta timp cât aceste dispoziții legale nu au fost abrogate, iar suspendarea acestora nu mai subzistă, nu se justifică neacordarea lor și trunchierea salariului funcționarilor publici.
Dreptul la cele două suplimente salariale este actual, întrucât dispozițiile art.31; alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, sunt în vigoare, astfel că reclamnanții au îndrituirea să îl solicite pe calea acțiunii în justiție.
De asemenea, se constată că, prima instanță în mod corect a acordat dobânzile legale aferente debitului principal la data plății efective a acestuia, precum și actualizarea sumei cu rata inflației, deoarece dobânzile sunt daune interese moratorii și reflectă prejudiciul suzferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani.
Creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârzierea la executare i s-a cauzat un prejudiuciu în cazul obligației de a da o sumă de bani, întrucât lipsa de folosință a sumei provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzilor legale datorate pe perioada întârzierii la executare. Deci, dobânzile sunt datorate din momentul scadenței fiecărei sume lunare și până la plata efectivă a acesteia.
sumei cu rata inflației reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit, în vreme ce dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat. Actualizarea curata inflației urmărește păstrarea valorii reale obligației bănești, în vree ce dobânda este prețul lipsei de folosință.
Ca atare, actualizarea este o formă de intervenție legală asupra creanței care se produce de drept iar dobânzile, ca daune interese moratorii, reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani.
Astfel, în mod corect prima instanță a dispus, în baza art.1082 - art.1084 Cod civil, actualizarea sumelor și, de asemenea, corect a dispus acordarea și a dobânzilor legale alculate până la plata efectivă a sumelor.
Recursurile sunt însă fondate în parte, sub aspectul faptului că prima instanță nu putea să stabilească procentul de 25% din salariul de bază, deoarece criteriile de acordare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu au fost încă stabilite. Nici prin Legea nr.188/1999 și nici printr-un act administrativ nu este stabilită modalitatea de acordare a celor două suplimente, respectiv dacă acestea se materializează într-o sumă fică sau procent, astfel că, în lipsa unor criterii determinate, instanța de fond nu putea să le cuantifice.
Față de aceste considerente, Curtea va admite în parte cele două recursuri, iar în baza art.304, pct.9 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința atacată, va admite în parte cererea reclamantului în sensul că va înlătura din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentuluicorespunzător treptei de salarizare în procente de 25% din salariul de bază. Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de pârâțiiCurtea de Apel Brașov(cu sediul în mun.B,-, jud.B) șiMinisterul Justiției(cu sediul în B,-, sector 5), împotriva Sentinței civile nr.1532/21.10.2008 a Tribunalului Covasna, Secția civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Înlătură din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red.:-/03.02.2009
Dact.:-/ 3 ex./12.02.2009
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Marcela Comșa, Georgeta
