Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 84/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚA NR. 84/F-
Ședința publică din 04 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanțiiși, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat, cu sediul în Pitești,-, jud.A, în contradictoriu cu pârâțiiINSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNEcu sediul în B, Șoseaua cel M, nr.13-15, sector 2, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVEcu sediul în B,- șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORcu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Direcția Finanțelor Publice A din Pitești,-, jud..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul reprezentat de consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta pârâtului, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în sare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar și pe care le susține oral în ședință publică. Precizează că pe perioada 2002- 2003, dreptul reclamanților la prime de concediu nu a fost suspendat, ci nu exista.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 27.03.2008, reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea Inspectoratului de Poliție al jud. A la plata primelor de vacanță pe perioada 1.08.2002 - 31.12.2003, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății, calculate în raport cu perioada efectiv lucrată de fiecare, obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că au fost salariați ai MAI, în perioada 1.08.2002 - 31.12.2003, având calitatea de funcționari publici cu statut special.
Ca atare, potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, în această calitate, beneficiază de o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit în luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin urmare, acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002 ce se referă la drepturile personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ci după Legea nr.188/1999-R și OUG nr.146/2007.
Prin suspendarea succesivă a normei ce reglementa acest drept, reclamanții nu au putut beneficia de plata cuvenită.
Însă, se apreciază că suspendarea nu echivalează cu înlăturarea dreptului, ceea ce ar însemna nesocotirea dispozițiilor constituționale care garantează protecția drepturilor și libertăților cetățenești, respectiv dreptul la plata muncii prestate.
Prin urmare, se impune obligarea pârâților IGPR și IJP A la plata acestui drept, pe perioada precizată, în cuantumul rezultat, iar a celorlalți doi pârâți MIRA și MEF obligarea la asigurarea fondurilor necesare plății.
Pârâtul IGPR - B, prin întâmpinarea formulată la 16.04.2008, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că dreptul solicitat nu poate fi acordat, pe perioada menționată de reclamanți, deoarece nu a existat reglementare care să statueze acordarea acestui drept, anterior datei de 01.01.2004.
Ca atare, susținerea acestora că dreptul le-a fost suspendat nu corespunde realității, în sensul că dreptul nu a existat, el s-a născut ulterior, respectiv prin în OG 38/2003.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin întâmpinarea formulată la 22.04.2008, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, în principal, pe lipsa calității procesuale pasive, în sensul că între aceștia nu există raporturi judiciare care să impună drepturi și obligații din partea sa, iar, pe fond, ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile legale în vigoare, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXIII/12.12.2005, Decizia nr. XII/5.02.2007 și nr. LXXVII/5.11.2007.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin întâmpinarea formulată la data de 22.04.2008 a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, cu motivarea că polițiștilor le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.360/2002, ce au caracter de normă specială și numai în situația în care nu există reglementări cu privire la un anumit aspect, atunci le sunt aplicabile prevederile normei generale, respectiv, în cauză, Legea nr.188/1999.
Or, pentru perioada solicitată de reclamantă, august 2002 - 31.12.2003, nu a existat reglementare legală privind acordarea primei de vacanță polițiștilor.
S-a mai arătat că anterior Legii nr.360/2002, salarizarea polițiștilor s-a făcut conform Legii nr.138/1999, care nici ea nu a prevăzut acest drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, curtea reține că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
Observând, mai întâi, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, potrivit dispozițiilor art.137 Cod pr.civilă, curtea o apreciază ca nejustificată, întrucât, în adevăr, raporturile dintre reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor, nu trebuie privite ca raporturi juridice directe, de natura celor legate între angajatori și angajați, ci ca raporturi determinate de administrarea alocațiilor bugetare și obligativitatea asigurării plății drepturilor născute în baza legilor și a hotărârilor judecătorești în virtutea clasificației bugetare.
Astfel, chemarea sa în judecată s-a făcut în calitate de administrator general al bugetului statului, prin aceea că atribuțiile sale impun obligația elaborării proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali și secundari de credite, deci, obligația derivă din calitatea sa de reprezentant al statului și nu în baza unui raport juridic direct. Ca atare, în raport de dispozițiile Legii nr.500/2002, participând la elaborarea proiectelor de buget, acesta va contribui la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate.
Pe fondul cauzei, însă, într-adevăr, reclamanții au făcut dovada calității lor de foști angajați ai IPJ A, cu statut special, susținere necontestată de pârâți, statut reglementat prin Legea nr.360/2002, care la art.28 prevede drepturile de care beneficiază polițiștii, respectiv concediu de odihnă, de studii, învoiri plătite, concedii fără plată, în condițiile stabilite prin Hotărâre de Guvern.
Ulterior, prin nr.OG38/2003, la art.37 alin.2 s-a stipulat că, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă egală cu salariu cuvenit pentru perioada de concediu, începând cu 1.01.2004.
Ca atare, numai de la data intrării în vigoare a acestui act normativ se poate vorbi de existența unui drept reglementat, altfel s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, acordându-se un drept inexistent în perioada august 2002 - 31.12.2003, așa cum susțin reclamanții, dar fără temei legal.
De subliniat că, nici critica lor vizând aplicabilitatea actului normativ ce reglementează în general statutul funcționarilor publici - Legea nr.188/99-R, nu este justificată, deoarece reglementarea specială pentru această categorie de personal - polițiștii - este OG nr.38/2003, nu Legea nr.188/1999 R, respectiv nr.OG33/2001.
Este drept că OUG nr.146/2007 - reglementează modalitățile de plată a dreptului în litigiu, însă, desigur, se aplică corespunzător perioadelor pentru care fiecare funcționar public a fost îndreptățit să-l primească, ceea ce nu justifică plata pentru o perioadă în care, așa cum s-a subliniat, acest drept nu a existat.
În sensul celor expuse sunt și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție B, în care s-a statuat, irevocabil, perioada pentru care polițiștilor li se cuvine dreptul solicitat.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul actelor normative sus-menționate, urmează să respingă acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat, cu sediul în Pitești,-, jud.A, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE cu sediul în B, Șoseaua cel M, nr.13-15, sector 2, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Direcția Finanțelor Publice A din Pitești,-, jud..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
Grefier,
Red.
/7 ex/13.06.2008.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu
