Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 840/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.840
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.06.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, -, și, împotriva sentinței civile nr.227/CA/23.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați Ministerul Mediului, Agenția Națională pentru protecția Mediului, Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest și Agenția pentru Protecția Mediului T, având ca obiect litigii privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta - recurentă, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței întâmpinări din partea pârâților - intimați, câte un exemplar comunicându-se reclamantei - recurente.
Reclamanta - recurentă depune la dosar practică judiciară, constând în hotărâri judecătorești.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta - recurentă arată că Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Protecția Mediului au calitate procesuală pasivă în cauză; solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanții:, -, și, în contradictoriu cu pârâții Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest, Agenția pentru Protecția Mediului T și Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, obligare pârâtelor la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 %, cuvenite subsemnaților în raport cu raporturile de serviciu desfășurate efectiv în perioada 01.01.2004 - până în prezent, actualizate cu indicele de inflație valabil la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.227/CA/23.02.2009, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că drepturile solicitate sunt prescrise întrucât potrivit art.283 alin.1 lit. c) din Legea nr.53/2003 termenul în care se pot formula cereri în vederea soluționării unui conflict de muncă este termenul de 3 ani, termen de prescripție.
În ceea ce privește pretențiile ulterioare datei de 07.10.2005, tribunalul, a reținut că, dispozițiile legii indicat de reclamanți ca temei al acțiunii acestora, art.31 lit. c), din Legea nr.188/99 republicată prevăd drepturile funcționarilor publici la un salariu compus din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare iar potrivit art.48 din nr.OG2/2006 aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată până la 31 decembrie 2006. Dreptul la aceste suplimente este prevăzut de lege dar în lipsa stabilirii cuantumului acestuia de către legiuitor, apreciază că nici instanța nu poate proceda de o asemenea manieră întrucât s-ar încălca principiul constituțional al separației puterilor în stat, instanța judecătorească depășindu-și astfel atribuțiile de interpretare și aplicare a legii.
S-a arătat că reclamanții nu s-au confruntat cu un refuz de acordare a acestor suplimente în condițiile în care legislația ce guvernează drepturile salariale ale acestora nu cuprinde nici o precizare privind cuantumul acestor suplimente, instituția angajatoare nu poate proceda la acordarea drepturilor bănești, întrucât raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt guvernate de normele de drept public si orice cheltuială bugetară trebuie prevăzută în bugetul instituției.
Concluzionând, instanța de judecată a menționat în considerentele sentinței că nu poate dispune obligarea angajatorului la plata acestor suplimente în condițiile în care nu au fost cuantificate de ordonatorul de credite printr-un act individual pentru fiecare funcționar public în parte. În caz contrar s-ar încălca prevederile art.31 alin.3 și 62 alin.4 din Legea nr.188/99 dispoziții care se completează cu cele cuprinse în art.3 și art.14 - 16 din nr.OG6/2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că, au calitatea de funcționari publici, iar potrivit art.31 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b( sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare, astfel că drepturile lor la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a născut la data de 01.01.2004.
Se mai arată că, instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a constatat ca fiind prescrise pretențiile lor aferente perioadei 01.01.2004 - 07.10.2005, motivând faptul că se pot formula cereri în vederea soluționării unui conflict de muncă în termenul de prescripție de 3 ani.
Precizează că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a Constituției României, a Legii nr.188/1999, republicată, a Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului și a Codului muncii.
S-a mai arătat că dreptul legal la suplimentul postului și la suplimentul treptei de salarizare este prevăzut în mod expres de Legea nr.188/1999, republicată, iar deși acordarea acestora a fost suspendată succesiv prin acte normative succesive, efectele actelor normative de suspendare a acordării drepturilor au încetat la data de 01.01.2007 și prin urmare în mod abuziv angajatorul refuză acordarea acestora, iar instanța în mod netemeinic și nelegal a respins acordarea acestor drepturi.
Menționează că neincluderea acestor sporuri în nr.OG6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici nu poate avea efect de abrogare a dispozițiilor legale ce le reglementează (art.31 din Legea nr.188/1999, republicată).
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9, art.3041Cod procedură civilă și Legea nr.188/1999, republicată.
Legal citat, pârâtul Ministerul Mediului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiat a recursului promovat.
În considerente se menționează că nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, pârâtele Agenția Regionala pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest, Agenția pentru Protecția Mediului T sunt în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului
Pe fond, pârâtul arată că în mod corect a reținut prima instanță că, în lipsa unui act emis de Administrație prin care să fie stabilit cuantumul drepturilor solicitate, acțiunea reclamanților nu poate fi admisă.
Legal citată, pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de către reclamanți.
Legal citată pârâta Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.
În considerentele întâmpinării se arată că Legea nr.188/1999, republicată reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale.
S-a mai arătat că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate succesiv și consideră că până în prezent salarizarea personalului s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare, iar neacordarea sporurilor în speță nu reprezintă o încălcare voită a unor drepturi ale salariaților. Categoriile de personal, cuantumurile sporurilor și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat prin actul administrativ al ordonatorului de credite.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Curtea constată că reclamanții sunt angajați în cadrul pârâtei Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest și Agenția pentru Protecția Mediului T, în calitate de funcționari publici.
Astfel fiind, reținem că reclamanții au dreptul să fie salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și aveau dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat.
Curtea constată că pârâții Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Protecția Mediului nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, față de împrejurarea că raporturile de serviciu există în mod concret între reclamanți și pârâtele Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest și Agenția pentru Protecția Mediului
Curtea constată că Ministerul Mediului are calitatea de ordonator principal de credite bugetare, iar instituția în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamanții se află în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a Ministerului Mediului.
În condițiile în care pârâtele Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest și Agenția pentru Protecția Mediului T se află în subordinea Ministerului Mediului. Ministerul Mediului are obligația de a aproba bugetul, conform art.16 alin.1 lit. d) din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr.314/2003 și prin Legea nr.96/2006, care prevede că "bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului și bugetele instituțiilor publice se aprobă astfel:
d) bugetele instituțiilor publice finanțate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de către ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora".
De asemenea, conform art.21 alin.1 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, "ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că Ministerul Mediului, în calitate de ordonator principal de credite bugetare, are exclusiv obligația de a aproba bugetul instituțiilor din subordine și de a repartiza creditele bugetare aprobate, iar nu obligația de a plăti sumele datorate cu titlul de drepturi salariale funcționarilor publici aflați în raporturi de serviciu cu instituțiile publice subordonate Ministerului.
Așadar, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtelor Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest și Agenția pentru Protecția Mediului T debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Mediului sau Agenția Națională pentru Protecția Mediului, care nu au calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că obligația Ministerului Mediului și a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către instituțiile subordonate a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamanților.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Mediului de a plăti din bugetul său, sumele respective.
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Protecția Mediului nu au calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.
În ceea ce privește susținerea primei instanțe că anterior datei de 07.10.2005 dreptul reclamanților ar fi prescris nu este legală, față de împrejurarea că începând cu data de 01.01.2004 reclamanților le erau recunoscute drepturile menționate, însă acordarea acestora a fost suspendată succesiv. Suspendarea aplicării actelor normative care consacră drepturile respective are ca efect suspendarea cursului prescripției dreptului la acțiune și nu are ca efect anularea drepturilor consacrate de legiuitor.
Curtea constată, că pe fondul cauzei, sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamanților, nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv nr.OG6/2007 care, la art.48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit. D) prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Trebuie reținut atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanți sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acestora și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților și obligării pârâtelor Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest și Agenția pentru Protecția Mediului T la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 01.01.2004 - 04.06.2009, în funcție de raporturile fiecărui funcționar public, actualizate cu indicele inflației la data plății efective, fără a individualiza procentul în care aceste drepturi vor fi acordate.
Curtea va respinge în rest acțiunea față de pârâții Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Protecția Mediului, precum și pretenția reclamanților de stabilire a cuantumului drepturilor acordate de 25%.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului și Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.
Admite recursul reclamanților, -, și în contradictoriu cu pârâții Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest și Agenția pentru Protecția Mediului
Modifică sentința civilă nr.227/CA/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților și obligă pârâții Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest și Agenția pentru Protecția Mediului T la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 04.06.2009, în funcție de raporturile fiecărui funcționar public, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge acțiunea față de pârâții Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
Respinge în rest acțiunea cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor de 25 %.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/18.06.09
TEHNORED:/18.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
