Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 841/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.841
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.06.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T PENTRU REGIUNEA 5 VEST și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T, împotriva sentinței civile nr. 253/02.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile. Recurenții au solicitat judecarea în lipsă, conform disp. Art. 242 alin. 2. pr. Civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T și AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T REGIUNEA 5 VEST solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună recunoașterea dreptului reprezentat de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază, obligarea pârâților la plata acestor drepturi începând cu data de 01.01.2004 până la încetarea raporturilor de muncă sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt reglementate de art. 31 aliniat 1 litera c) și d) din Legea nr.188/1999, dar ulterior prin acte normative succesive aceste sporuri au fost suspendate, ajungându-se practic la negarea dreptului la aceste sume de bani. S-a menționat că împrejurarea că în perioada 2004 - 2006 acordarea drepturilor solicitate a fost suspendată nu echivalează cu înlăturarea acestora, nu se poate considera că acestea nu au existat.
A mai precizat că s-a adresat pârâtei în vederea acordării acestor sume de bani, dar prin răspunsul dat pârâta a refuzat acordarea acestor drepturi.
În drept au fost invocate art.31 aliniat 1 litera c) și d) din Legea nr.188/1999, art.15 lit. a) și art.93 din Legea nr.188/1999 republicată.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei copia carnetului de muncă, copia deciziei de transfer.
Legal citate pârâtele au depus la dosar întâmpinări, conform art.118 Cod procedură civilă solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. S-a menționat că drepturile solicitate de către reclamantă nu pot fi acordate, salarizarea acesteia făcându-se în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului de salarizare unitar pentru funcționarii publici. S-a învederat că în perioada 2004 - 2006 drepturile solicitate au fost suspendate de drept, prin nr.OUG92/2004.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.188/1999, Legea nr.500/2002, nr OUG123/2003, Legea nr.554/2004, art.115 și urm Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.253/02.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T și AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T REGIUNEA 5 VEST, pentru acordare drepturi salariale: suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
A obligat pârâții să plătească reclamantei suplimentul postului în procent de 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 %, începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 02.03.2009, data pronunțării hotărârii, sume care se vor actualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective.
A respins ca neîntemeiată cererea de acordare a acestor drepturi în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este funcționar public, astfel cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În această calitate, reclamanta a pretins acordarea sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază.
Aceste suplimente sunt reglementate de dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999, legea privind statutul funcționarilor publici, după cum urmează:
"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului;*) d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Aceste dispoziții legale au fost suspendate prin articolul 44 din nr.OUG92/2004 aprobată prin Legea nr.76/2005; prin articolul 48 din nr.OG2/2006 aprobată prin Legea nr.417/2006, suspendare care a operat până în decembrie 2006.
Prin aceste suspendări succesive s-a ajuns practic la negarea unui drept fundamental, dreptul la plata corespunzătoare muncii prestate, drept accesoriu celui la muncă, fapt contrar dispozițiilor art.53 din Constituția României. Potrivit acestui text legal, "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății." Cum în cauză nu s-a justificat în sensul dispozițiilor aliniatului 2 al articolului 53 din Constituție caracterul necesar și proporționalitatea restrângerii cu situația care a determinat-o tribunalul nu a putut conchide decât că prin aceste suspendări succesive s-a ajuns la negarea și încălcarea unui drept.
Cu privire la perioada pentru care se acordă sporuri, Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat acordarea începând cu data de 01.01.2004 la zi și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei cu pârâta sau până la încetarea raporturilor de serviciu.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006, prin ordonanțe de urgență. Art.13 din Legea nr.251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art.29 din Legea 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007. Potrivit art.48 din nr.OG6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul întrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați, pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Așadar, funcționarii publici beneficiază de cele două suplimente, începând cu data de 01.01.2004, instanța putând obliga angajatorul la plata acestora, numai până la data pronunțării sentinței.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor până la încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei, instanța a respins-o întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții, și anume de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențata ulterior de modificări legislative.
În acord cu prevederile art.1082 Cod civil, în vederea reparării integrale a prejudiciului pârâții vor fi obligați la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației la data plații efective.
Astfel fiind, tribunalul a admis în parte acțiunea și în consecință a obligat pârâții să acorde reclamantei -funcționar public, în funcție de data angajării, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, datorate pe perioada 01.01.2004 până la data de 02.03.2009, data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
Tribunalul a respins în rest acțiunea reclamantei, ca fiind neîntemeiată în sensul că nu a acordat drepturile solicitate pentru viitor și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest și Agenția pentru Protecția Mediului T considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond reținând în mod eronat că nr.OG6/2007, modificată prin nr.OG9/2008, privind salarizarea funcționarilor publici a abrogat prevederile privind suplimentul postului și ale treptei de salarizare din Legea nr.188/1999, republicată.
Se mai arată că din analiza textului nr.OG6/2007 modificată prin Legea nr.232/2007 și prin Ordonanța nr.9/2008 se poate observa că anumite sporuri sunt prevăzute în mod distinct pentru anumite instituții publice, iar pentru alte sporuri sunt prevăzute în mod distinct categoriile de personal ce pot beneficia de acestea, precum și condițiile de acordare. Însă, actul normativ menționat nu face nici o referire la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Astfel, în condițiile în care legea nu face nici o referire la acordarea acestor sporuri, precum și la cuantumul acestora, acordarea acestor suplimente nu ar putea fi interpretată decât ca nelegală.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Pârâta Agenția pentru Protecția Mediului T în motivarea recursului arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea greșită a legii fiind îndeplinite motivele de casare prevăzute de art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Mai arată că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate succesiv prin dispozițiile punctului 7 al articolului unic din Legea nr.164/2004 pentru aprobarea nr.OUG123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar.
Consideră că până în prezent salarizarea personalului din instituția pârâtă s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare, iar neacordarea sporurilor în speță nu reprezintă o încălcare voită a unor drepturi ale salariaților. Categoriile de personal,cuantumurile sporurilor și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat prin actul administrativ al ordonatorului de credite.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.5, 7, 8 și 9, art.3041Cod procedură civilă și Legea nr.188/1999, republicată.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.304 pct.8 din același cod le-a admis ca fiind întemeiate și a modificat în parte hotărârea recurată în sensul că obligă pârâții la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, fără indicarea procentului pentru următoarele considerente:
Nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct.7 al articolului unic al Legii nr.164/16.05.2004, apoi prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006.
În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art. 7 din Decretul Lege nr.167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe reclamanții intimați la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Chiar dacă cele două suplimente solicitate de reclamantă se regăsesc în Legea nr.188/1999, această lege și nici alte acte normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici, nu le definesc, nu stabilesc modul și condițiile în care se acordă și nici cuantificarea lor, astfel că apare de neînțeles de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat de către reclamantă, având în vedere că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu stabilește cuantumul acestor suplimente.
De altfel nici reclamanta intimată nu a preciza temeiul legal al solicitării procentului de 25%, și nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25%, Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Agenția Regională pentru Protecția Mediului T Regiunea Vest și Agenția pentru Protecția Mediului T împotriva sentinței civile nr.253/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că obligă pârâții la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, fără indicarea procentului.
Menține în rest hotărârea recurată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/18.06.2009
TEHNORED:/18.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
