Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 845/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--20.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.845
Ședința publică din 18.09.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.356 din 21.03.2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Municipiul C prin Primar, având ca obiect Legea nr.188/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent și avocat în reprezentarea pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului recurent depune chitanță pentru suma de 3570 lei iar reprezentantul pârâtului intimat depune împuternicire avocațială și chitanță pentru suma de 1500 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse. Arată că motivul principal al cererii de suspendare pentru 1 an a fost cel al problemelor de sănătate. acte medicale pentru 97 zile de îngrijire medicală iar cererea a fost formulată legal, în scris și motivat. Instanța de fond nu a analizat nu a analizat cererea sub aspectul motivelor invocate, ci doar sub aspectul stării de sănătate a reclamantului, pronunțând o sentință în consecință.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. Arată că, conducătorul unității nu este obligat să aprobe o cerere de suspendare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C, să-i aprobe, prin act administrativ, suspendarea raportului de serviciu pentru perioada 01.11.2007 - 31.10.2008 și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că, este încadrat în funcția publică de consilier pentru relații cu presa din iulie 2000 la Consiliul Local
După alegerile locale din anul 2004 fost disponibilizat abuziv, după cum constată Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 640/02.06.2005 rămasă irevocabilă și care dispune reintegrarea acestuia și reînființarea compartimentului de "Relații cu presa".
Această decizie nu a fost pusă în aplicare în mod real niciodată, reclamantul având doar statut de reintegrat fără fișa postului și loc de desfășurare a activității, adică fără atribuții concrete. A obținut, în schimb, evaluări necorespunzătoare ale activității, trimiteri în fața Comisiilor de Disciplină soldate cu sancționări, și mutări la alte compartimente, evoluție care a dus la alimentarea cazierului administrativ, și, prin aceasta, la un blocaj al situației profesionale a reclamantului. Totodată, precizează că, la data de 01.10.2007, a cumulat 97 de zile de concediu medical pentru perioada aprilie - septembrie 2007, acordate pentru boli interne și un accident la locul de muncă soldat cu fractură.
Reclamantul apreciază că, în mod nejustificat și cu rea-credință, primarul a refuzat acordarea prin act administrativ a dreptului solicitat, cum de altfel a refuzat și deblocarea pe cale amiabilă a situației sale profesionale. Menționează că, i-a oferit în schimbul renunțării la suspendare, o sumedenie de locuri de muncă și facilități, ba chiar și vechiul loc de muncă la Relații cu presa, de la care a fost mutat definitiv împotriva voinței acestuia.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 1 (1) și 8 (1) din Legea nr. 554/2004.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea, ca netemeinică și nelegală a acțiunii reclamantului.
În motivarea întâmpinării, pârâții arată că reclamantul nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, motiv pentru care a fost convocat de Comisia de Disciplină și nu pentru că nu i-au fost atribuite sarcini de serviciu, cum eronat susține reclamantul.
Cu privire la evaluările despre care face vorbire reclamantul, arată că pe rolul Tribunalului C - S s-a aflat cauza ce a format obiectul dosarului cu nr-, iar prin sentința civilă nr. 2322/15.11.206, respectiv decizia civilă nr. 67/31.01.2007 i-au fost respinse acțiunea, respectiv recursul cu privire la acordarea calificativelor maxime și creșterea drepturilor salariale.
Cu privire la starea de sănătate, motivul principal invocat de reclamant, pârâții arată că reclamantul s-a aflat în concedii medicale cu diferite diagnostice, dar nici unul dintre ele nu arată că ar suferi de boală care să îl pună în incapacitatea de a munci. Mai mult, reclamantul nu a prezentat nici o scrisoare medicală eliberată de un medic specialist, care să ateste faptul că ar avea grave probleme de sănătate.
Consideră că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 95, al.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în speță neexistând o cerere motivată a funcționarului public și nici un interes personal legitim, motivele invocate de către reclamant fiind nefondate și nejustificate.
Deși reclamantul a avut la cunoștință faptul că nu i s-a aprobat suspendarea raportului de muncă, acesta nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu data de 01.11.2007.
Prin sentința civilă nr.356 din 21.03.2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C, invocată din oficiu și a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul împotriva pârâților Municipiul C și Primarul Municipiului
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Procedând la soluționarea, în conformitate cu prevederile art. 137 al.1 Cod procedură civilă, excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C, excepție invocată din oficiu, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1 al.2 lit.i din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ - teritoriale în care, potrivit art. 20 al.1, se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
Potrivit dispozițiilor art. 21 al.1, unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propus.
Tribunalul a reține că potrivit dispozițiilor art. 95 al.4 din Legea nr. 188/1999 suspendarea raportului de serviciu al funcționarului public se aprobă prin act administrativ al persoanelor care au competența numirii în funcția publică, care în speța de față este Primarul Municipiului C și nu Municipiul
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul, în calitate de funcționar public a solicitat Primarului Municipiului C suspendarea raporturilor sale de serviciu pentru o perioadă de 1 an, începând cu data de 01.11.2007 până la data de 31.10.2008 (fila 7 dosar), motivând cererea pe baza stării sale de sănătate, a cazierului său administrativ (sancțiuni disciplinare), a situației sale profesionale (cu existența fictivă a biroului de presă, unde reclamantul a fost reintegrat), considerând că noile acte de indisciplină puse pe seama sa, pot genera procese noi și că imaginea și credibilitatea sa au fost grav afectate.
Prin adresa nr. 19722/17.10.2007 pârâtul comunică reclamantului că nu poate aproba cererea sa de suspendare a raportului de muncă (fila 10 dosar), întrucât compartimentul în care își desfășoară reclamantul activitatea trebuie să funcționeze în formulă completă. Totodată pârâtul manifestă disponibilitatea de a-i asigura un program redus de lucru, compatibil cu starea sa de sănătate sau, într-o altă variantă, indică reclamantului posibilitatea de a solicita un concediu medical pentru refacerea sănătății, situație în care postul ocupat va fi blocat până la revenirea reclamantului.
Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 95 al.2 din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcționarului public pentru un interes personal legitim, pentru alte cauze decât cele prevăzute la aliniatul 1 al art. 95 și art. 94 al.1, pe o perioadă cuprindă între o lună și trei ani.
Din probele administrate la dosar, tribunalul reține că singurul motiv de suspendare din cele invocate de reclamant în cerere, ar fi doar motivul privind starea de sănătate a reclamantului.
Din tabelul menționat de pârâți în întâmpinare rezultă că reclamantul în perioada 2006 - 2007 (fila 24 dosar) a beneficiat de un număr de 17 certificate medicale cu diagnostic diferit dar repetat, majoritatea fiind dorsalgii, luxații, leziuni traumatice, căderi, gastroenterită etc.
Prin adresa nr. 427/10.03.2008, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate C-S comunică Primăriei Municipiului C, urmare a verificării legalității și a modului de completare și eliberare a certificatelor medicale ale reclamantului, că o parte a acestora au fost invalidate, o altă parte amânată la plată și doar 6 certificate medicale au fost validate.
Ca atare, tribunalul a apreciat că, motivele invocate de reclamant în cererea de suspendare a raportului de serviciu nu reprezintă adevărate motive care să constituie un interes personal legitim al reclamantului, având în vedere că nici starea sa de sănătate (conform diagnosticului menționat în certificatele medicale) nu este grav afectată, încât să constituie o motivare a suspendării raporturilor sale de serviciu.
De altfel, din înscrisurile administrate de reclamant în probațiune, rezultă o relație de tensiune conflictuală între reclamant și pârât, care, în aprecierea instanței constituie adevăratul motiv al cererii de suspendare, stare de fapt ce rezultă și din motivele invocate de reclamant în cerere sa de suspendare (fila 29 - 31 dosar).
Or, aceste conflicte se pot rezolva prin soluționarea, în justiție, a litigiilor dintre părți, litigii aflate pe rolul Tribunalului C -
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă următoarele:
A solicitat suspendarea raporturilor de muncă în baza art.95 alin.2 din Legea nr.188/1999, sens în care a invocat un complex de motive și anume:
Starea de sănătate, având în vedere desele și gravele afecțiuni suferite în ultima perioadă, respectiv 17 concedii medicale în ultimul an.
administrativ, respectiv desele și repetatele sancțiuni aplicate de către Primar, pentru motive pentru care nu există o justificare reală.
Situația profesională, în care a făcut referire la existența fictivă a Biroului de presă, funcție pe care este încadrat, lipsa oricăror atribuțiuni în toată această perioadă precum și lipsa fișei postului.
și credibilitatea grav afectate - desele sancțiuni aplicate, conflictul deschis manifestat față de dânsul de la începutul mandatului, destituirea sa din funcție, mutarea sa la Compartimentul de curățenie stradală, etc.
Pentru a evita orice alt conflict pe viitor, pentru a-și reface sănătatea și pentru a se elucida în timp structura personalului din Primăria C, reclamantul recurent a apreciat că în temeiul art.95 alin.2, este îndreptățit să beneficieze de acest drept de a-și suspenda activitatea pentru o perioadă de timp. Apreciază că dispozițiile legale nu permit o imixtiune a autorității publice în aprecierea temeiniciei motivelor invocate, în scopul obținerii suspendării raporturilor de serviciu.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se consideră că reclamantul nu se încadrează în prevederile art.95 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în speță neexistând o cerere motivată a funcționarului public și nici un interes personal legitim, motivele invocate de către reclamant fiind nefondate și nejustificate.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține că reclamantul a solicitat pârâtului Primarul Municipiului C, suspendarea raporturilor de serviciu pentru perioada 1.XI.2007 - 31.2008, în conformitate cu art.95 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată.
Art.95 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, prevede următoarele:
"Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcționarului public, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin.1 și la art.94 alin.1, pe o perioadă cuprinsă între o lună și 3 ani".
Din analiza acestui text de lege, rezultă cu claritate faptul că, spre deosebire de situațiile reglementate de dispozițiile art.94, când raportul de serviciu se suspendă de drept, sau de situațiile reglementate de art.95 alin.1 când raportul de serviciu se suspendă la inițiativa funcționarului public, situația prevăzută la alin.2 al art.95 nu instituie nici o obligativitate în sarcina instituției, lăsând la latitudinea acesteia aprecierea "interesului personal legitim" cât și aprobarea sau nu a solicitării formulate.
Că este așa, rezultă fără echivoc și din textul art.95 alin.4 din același act normativ, care stipulează că în cazurile prevăzute la alin.1 cât și la art.94 alin.1, suspendarea raporturilor de serviciu se constată, pe când în cazul prevăzut de art.95 alin.2, suspendarea se impune a fi aprobată.
Drept urmare, într-o astfel de împrejurare, instanța de judecată nu se poate substitui voinței pârâtului în sensul de a pronunța o hotărâre potrivit celor solicitate de către reclamant.
De altfel, în mod corect prima instanță a apreciat că motivele invocate de către acesta în susținerea cererii sale, exced noțiunii de "interes personal legitim", dat fiind că starea sănătății sale nu este grav afectată, iar parte din certificatele medicale prezentate au fost emise cu încălcarea Ordinului Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerului Sănătății nr-.
Pe de altă parte, ivirea unei astfel de situații, ar implica față de reclamant, incidența dispozițiilor art.94 lit.h din Legea nr.188/1999, republicată, când ar opera suspendarea de drept a raportului de serviciu, pentru o eventuală incapacitate de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, ceea ce nu e cazul în speța de față.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat, urmând a fi respins în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.356 din 21.03.2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-.
Obligă reclamantul față de pârâtul Municipiul C prin Primar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red. /22.10.2008
Tehnored./23.10.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecători,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
