Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 847/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 847
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
-- -- JUDECĂTOR 2: Iuliana Râciu
- - - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 3696 din data de 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți Inspectoratul de Poliție al Județului G, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimații pârâți nu a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări; F
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin înregistrată la data de 10.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, G și Ministerul Finanțelor Publice B, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de bani cuvenite și neachitate ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu cu 30 %, actualizate cu rata inflației, pe perioada 25.10.2004-10.10.2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Decretul nr.862/31.10.2002 i s-a conferit semnul onorific "În serviciul armatei - pentru maiștrii militari și subofițeri" și trebuia să beneficieze de o reduce a impozitului pe venit cu 30 %, conform art.10 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Aceste prevederi au fost abrogate parțial în baza art.86 alin.9 din OG.73/1999 privind impozitul pe venit iar aceasta a fost abrogată prin OG.7/2001 privind impozitul pe venit.
Reclamantul a invocat disp.art.4 alin. 1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art.62 alin. 3 arătând că abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial, fac excepție prevederile din ordonanțele guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament. Reclamantul susține că în speță, ordonanța fiind respinsă prin lege, abrogarea prevederilor legale favorabile nu mai are efect fiind repus în vigoare actul normativ inițial.
Acesta invocă și disp.art.62 alin. 1 din Legea 24/2000, art.11 alin. 4 din Legea 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, art.29 alin. 1 din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, art.12 din legea 573/2004 privind Semnul Onorific "În Serviciul Patriei" pentru ofițerii și funcționarii publici cu statut special.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare pârâta G arătând că art.10 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare au fost expres abrogate prin art.86 alin.9 din OG.73/1999, privind impozitul pe venit iar acest act normativ a fost abrogat prin OG.7/2001 iar prin această abrogare nu este permisă repunerea în vigoare a dispozițiilor legale abrogate inițial conform art.62 alin. 3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. OG.73/1999 a fost respinsă prin Legea 206/2002, dar această respingere a venit ca o consecință firească a faptului că ea fusese deja abrogată prin OG.7/2000 aprobată prin Legea 493/2002.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 3696 din 26 noiembrie 2007 respins acțiunea reclamantului.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a MFP formulată de Ministerul Internelor:și Reformei Administrative.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că OG 73/1999 a fost abrogată expres, prin OG 7/2001, iar faptul că ulterior abrogării ordonanța a fost respinsă nu produce efecte deoarece momentul respingerii a fost ulterior abrogării.
S-a avut în vedere și faptul că Legea 571/2004 privind Codul Fiscal al României nu menține dreptul pretins de reclamant.
Împotriva sentinței Tribunalului Gorja declarat recurs reclamantul.
În motivele de recurs formulate s-a arătat că instanța de fond a dat o greșită interpretare prevederilor legale aplicabile în speță, că OG 73/1999 a fost abrogată, situație în care se reiau facilitățile prevăzute în Legea 80/1995.
Se menționează și faptul că în practica judiciară au existat hotărâri judecătorești potrivit cărora polițiștii decorați cu "Ordinul Meritul Militar" au beneficiat de reducerea impozitului pe venitul din salariu, iar ca urmare a existenței unei echivalențe între denumirile decorațiilor se impune a-i fi acordată reducerea impozitului pe venit.
Recursul este nefondat.
Reclamantului i s-a conferit semnul onorific "În serviciul patriei pentru ofițeri" prin Decretul nr.838/2004.
Reclamantul a apreciat că poate beneficia de prevederile art. 9 și 10 din Legea 80/1995, în sensul acordării de reduceri sau scutiri la impozitul pe venit, întrucât OG 73/1999, care a abrogat beneficiul drepturilor cuprinse în textele de mai sus, a fost respinsă prin Legea 206/2002.
Instanța de fond corect a soluționat cauza, reținând că începând cu data abrogării prevederilor art.10 din Legea 80/1995 polițiștii nu mai beneficiază de reducerea impozitului pe salariu.
Potrivit art.86 liniuța a noua din OG 73/1999 s-au abrogat prevederile art.9 lit.c și art.10 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare.
Textul abrogat se referea la acordarea de scutiri sau reduceri la impozit pe venit, pentru cadrele cuprinse în sfera de reglementare a Legii 80/1995.
OG 73/1999 a fost abrogată expres prin OG 7/2001.
Astfel, în art.85 alin.1 lit.a din OG 7/2001 se prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă prevederile OG 73/1999.
Ulterior, OG 73/1999 a fost respinsă de către Parlamentul României.
În cauza de față nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art.62 alin.3 teza finală din Legea 24/2000.
În speță, teza supusă analizei nu se încadrează în textul reținut de judecătorul fondului, în sensul că acesta a apreciat că fac excepție de la caracterul definitiv al abrogării ordonanțele guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament.
Aceasta deoarece la data adoptării legii de respingere a OG 73/1999, ordonanța era abrogată și în consecință ea nu mai exista din punct de vedere juridic.
În acest context, se impune să precizăm că ordonanța guvernamentală face parte din categoria delegării legislative sau a legislației delegate, reglementate de art.115 din Constituția României, situație în care ordonanța are aceeași putere ca și legea pe perioada cât ea este în vigoare.
OG 73/1999 a fost abrogată prin /2001, deci printr-un act normativ cu aceeași putere juridică, încetându-și astfel aplicabilitatea ca efect al abrogării.
Împrejurarea că ulterior abrogării s-a adoptat și o lege de respingere a OG 73/1999 nu poate să conducă la repunerea în vigoare a normelor pe care ordonanța le abrogase, întrucât legea de respingere nu constituie o reglementare propriu-zisă.
În situația respingerii unei ordonanțe, Parlamentul înlătură doar reglementarea instituită anterior prin ordonanța respinsă, însă în cazul OG 73/1999 dispozițiile erau deja înlăturate prin abrogarea acestora de către OG 7/2001.
Abrogarea este o modalitate de încetare a ființei juridice a unui act normativ și prin OG 7/2001 au încetat orice efecte juridice ale OG 73/1999, în timp ce respingerea unei ordonanțe constituie o infirmare a politicii legislative.
Așa cum s-a exprimat în doctrina de specialitate, dacă domeniul reglementării abrogate, prin ordonanța respinsă a format obiectul unei reglementări anterioare, prezumția repunerii ordonanței ce abrogase acea reglementare nu se justifică, întrucât chiar din ipoteza textului rezultă că ordonanța abrogată nu a mai fost supusă legiferării.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere, că urmare a respingerii, prin lege, a unei ordonanțe abrogate s-ar ajunge la ipoteza legiferării negative, întrucât s-ar legifera negativ într-un domeniu deja existent
Având în vedere considerentele decurgând din textul art.62 al Legii 24/2000, precum și cele care izvorăsc din teoria ordonanței guvernamentale, Curtea constată că judecătorul fondului a dat o corectă interpretare prevederilor legale aplicabile în materia abrogării unei norme de drept.
Dispozițiile art.62 alin.3 teza finală au caracter de excepție, iar excepțiile sunt de strictă reglementare și aplicabilitate.
În afara acestor argumente din care rezultă că abrogările succesive au fost irevocabile, urmează a se avea în vedere prevederile art.1 alin.3 din Codul fiscal, lege în vigoare la data introducerii acțiunii.
Chiar dacă ar mai fi fost în vigoare prevederile art.9 lit.c și art.10 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare, facilitățile respective nu se mai puteau acorda, pentru că nu sunt prevăzute în Codul fiscal.
Codul fiscal stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art.2, între acestea figurând și impozitul pe venit.
și scutirile sunt, în cazul impozitului pe venit, expres și limitativ prevăzute în Codul fiscal, ele fiind de strictă interpretare.
În titlul III Impozitul pe venit - Cod fiscal reglementează contribuabilii, sfera de cuprindere a impozitului, veniturile neimpozabile și veniturile din salarii etc.
Din prevederile art.55 alin.2 lit.c, rezultă că dreptul de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi sunt asimilate salariilor, veniturile din salarii se impozitează cu o cotă de 16%, așa cum reiese din prevederile art.43 Cod fiscal.
Din examinarea prevederilor Titlului III al Codului Fiscal privind impozitul pe venit, se constată că legiuitorul nu a prevăzut nici un fel de facilitate pentru cadrele militare sau cele asimilate decorate.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.3 din Codul fiscal, lege care reglementează impozitele și taxele și precizează contribuabilii, în materie fiscală dispozițiile acestui cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflict între acestea se aplică dispozițiile Codului fiscal.
Suntem așadar în prezența unei reglementări exprese, privind prevalența unei norme de drept, în raport cu altă normă.
De altfel, teza din art.1 alin.3 Cod fiscal se regăsește în principiile generale de aplicare a normei de drept în timp, consacrată în legislația civilă română.
Astfel, în cazul unui conflict între o normă specială, cuprinsă într-o lege specială și o altă normă specială cuprinsă într-o lege generală prevalează norma specială din legea ulterioară.
Așadar, prevalează în speță norma specială de natură fiscală cuprinsă în Codul fiscal.
Întrucât această lege nu conține reglementări privind reducerea sau scutirea impozitului pe venit pentru persoanele decorate, urmează că facilitățile cuprinse în Legea 80/1995 nu mai sunt aplicabile începând cu 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a Codului fiscal.
Existența unor hotărâri judecătorești care îi vizează pe polițiști nu reprezintă un izvor de drept, astfel că nu poate fi aplicată prin similitudine aprecierea unei instanțe de judecată cu privire la o altă situație juridică dedusă judecății, motiv pentru care cele susținute de recurent în motivele de recurs sunt nefondate.
Având în vedere toate motivele expuse mai sus, Curtea găsește recursul reclamantului nefondat și în baza art.312 Cod pr.civilă, urmează a-l respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 3696 din data de 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
Tehn. 2ex/20.05.2008
Jud. fond /
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Iuliana Râciu, Sanda Lungu
