Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 848/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.848
Ședința publică din 18.09.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția copilului A, împotriva sentinței civile nr.305 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamantei recurente și avocat în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus încă un exemplar al motivelor de recurs purtând semnătura olografă a reprezentantului legal al instituției și note de ședință.
Reprezentantul reclamantei recurente depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond și pentru motivele arătate în notele de ședință depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele dezvoltate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Arată că esențială este stabilirea măsurii în care prevederile art.85 din Legea nr.188/1999 sunt norme imperative sau dispozitive.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 305 din 5 martie 2008,pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, împotriva pârâtei pentru obligarea la plata sumei de 1735,40 lei actualizată.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 24 ianuarie 2008, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Aac hemat în judecată pe pârâta, solicitând să fie obligată la plata sumei de 1735,40 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin exercitarea în mod necorespunzător a atribuțiilor de serviciu în perioada iulie 2005 - aprilie 2006, în urma efectuării în mod necuvenit a unor plăți reprezentând alocație de hrană către doamna.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Arad - Secția Contencios Administrativ în soluționarea cauzei, întrucât potrivit dispozițiilor Legii nr.188/1999, răspunderea patrimonială a funcționarilor publici este valorificată prin emiterea unui ordin sau dispoziții de impunere de către șeful autorității sau instituției publice prejudiciate.
Sub aspectul fondului, a susținut că plata a fost îndreptățită, întrucât numitul, întreținut de beneficiara plăților, suferă de o boală incurabilă și este îndreptățit la alocația de hrană conform dispozițiilor art. 18 alin. 1 lit. l din OUG nr.102/1999.
Prin încheierea din 6 februarie 2008, instanța a pus în discuție competența generală a instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunea reclamantei având în vedere dispozițiile art. 84 și 85 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, care dau în competența altor organe ale statului valorificarea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici.
Prin notele de ședință din 4 martie 2008, reclamanta a susținut că tribunalul are competența materială să soluționeze pricina datorită dispozițiilor speciale la care face trimitere Statutul funcționarilor publici prin art. 93 de completare a acestuia cu prevederile legislației muncii, cu reglementările de drept comun civile, etc.
Potrivit art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă, când în fața instanței se pune în discuție competența, aceasta este obligată să stabilească asupra problemei puse în discuție.
În același sens sunt și dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă care obligă instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Pentru soluționarea excepției, instanța are în vedere reglementarea art. 84 din Statutul funcționarilor publici care prevede că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează, prin intermediul unui ordin sau a unei dispoziții de imputare emisă de conducătorul autorității sau instituției publice păgubite, după procedura prevăzută de art. 85 alin. 1 din același statut.
Revenind la reglementarea legală a competenței, instanța a constatat că prin art. 159 alin. 1 Cod procedură civilă se prevede că necompetența este de ordine publică atunci când pricina nu este competența instanțelor judecătorești.
În pricina dedusă judecății, a constatat, din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, respectiv dispoziția de numire în funcția publică nr. 13/B/40 din 3 ianuarie 2005, dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu nr.444/B din 25 mai 2006 și fișa postului pentru referent principal, nr.50 din 3 ianuarie 2005, că pârâta a fost numită în funcția publică de execuție referent III principal, începând cu 1 ianuarie 2005, iar la data de 1 iunie 2006 încetat raporturile de serviciu cu instituția reclamantă. În această perioadă, alături de alți funcționari publici din instituție, a participat la întocmirea documentației, pentru plata alocației de hrană a copiilor suferinzi de anumite afecțiuni incurabile, iar parte dintre acestea au fost, ulterior considerate nedatorate.
Cum s-a arătat mai sus, în situația în care instituția reclamantă a fost păgubită, cu vinovăție, de către pârâtă, în calitatea sa de funcționar public, singura cale de reparare a prejudiciului este ordinul sau dispoziția de imputare a directorului executiv al reclamantei.
Această modalitate de reparare a pagubelor este stabilită printr-o lege specială, Statutul funcționarilor publici, precum și prin norme juridice cu caracter imperativ, astfel că nu este posibilă valorificarea răspunderii delictuale reglementată de art. 998 și 999 Cod civil, astfel cum motivează în drept, reclamanta acțiunea. Pentru aceleași rațiuni nu sunt aplicabile nici dispozițiile Codului muncii.
Cum competența de valorificare a răspunderii patrimoniale nu aparține instanțelor judecătorești și nici altor organe cu activitate jurisdicțională pentru ca instanța să poată declina competența ori trimite dosarul organului cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de art. 158 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, ci puterii executive, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.
În motivarea recursului se arată că în mod nelegal prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă cu motivarea că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează doar prin intermediul unui ordin sau a unei dispoziții de imputare emisă de conducătorul autorității sau instituției publice păgubite după producerea prevăzută de art. 85 aliniatul 1 din Legea nr. 188/1999 republicată și că această modalitate de recuperare a prejudiciului este singura cale de reparare a prejudiciului, chiar dacă prejudiciul a fost constatat după încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarului public.
Recurenta mai critică sentința întrucât prima instanță a ignorat prevederile art. 93 din Legea nr. 188/1999 și Decizia Curții Constituționale nr. 481 din 22 septembrie 2005, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 aliniatul 1 din Legea nr. 188/1999, unde se arată că Legea privind Statul Funcționarilor Publici se concluzionează cu prevederile legislației muncii și cu prevederile de drept comun civile.
În fine, recurenta mai critică sentința pentru greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prima criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art. 306 aliniatul 2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a respins acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă.
Prima instanță a avut în vedere calitatea de funcționar public a reclamantei și dispozițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, care prevăd că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează prin intermediul unui ordin sau a unei dispoziții de imputare emisă de conducătorul autorității publice păgubite după procedura prevăzută de art. 85 aliniatul 1 din aceiași lege.
Criticile formulate de reclamantă, prin motivele de recurs, în sensul că recuperarea pagubelor produse de funcționarii publici se poate realiza și pe cale civilă, întrucât Legea nr. 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii și cu prevederile de drept comun civil, sunt neîntemeiat, din moment ce, prin Legea specială nr. 188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici este reglementată, o modalitate specială de reparare a pagubelor cauzate de funcționarii publici. Or, reclamanta în mod greșit nu a urmat această procedură specială și de aceea prima instanță în mod corect a respins acțiunea ca inadmisibilă.
De asemenea, prima instanță în mod legal a admis cererea pârâtei pentru cheltuieli de judecată, potrivit art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere, cele de mai sus, instanța constată că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevăzut de art. 312 punctul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul reclamantei ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția copilului A, împotriva sentinței civile nr.305 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./09.10.2008
Tehnored./13.10.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecătorAurelia,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
