Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 848/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 848/ Dosar nr-
Sedința publică din 8 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - judecător
- - - JUDECĂTOR 3: Marcela
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL B - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR LOCAL DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR împotriva sentinței civile nr. 809/CA pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa recurentului pârât Consiliul Local B - Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B, prezentă fiind avocat pentru intimata reclamantă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat de recurentul pârât Consiliul Local B - Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B în termenul prevăzut de lege și scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 lit.a din Legea nr. 146/1997.
Intimata reclamantă a depus la dosar prin serviciul registratură, întâmpinare ce a fost comunicată recurentului pârât conform dovezii de la fila 19 dosar.
Recurentul pârât a depus la dosar prin același serviciu, răspuns la întâmpinare.
Reprezentanta convențională a intimatei reclamante depune la dosar în ședință publică, împuternicire avocațială. Întrebată fiind, arată că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată, în baza art.150 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Avocat solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 809/CA/7.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B și în consecință a fost obligat pârâtul Consiliul Local B la alocarea, calcularea și plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 1.09.2006 și până la data de 3.09.2007 sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății; a fost obligat pârâul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B să consemneze în carnetul de muncă al reclamantei drepturile acordate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de personal civil ce și-a desfășurat activitatea în domeniul administrației publice locale, respectiv, în perioada 01.09.2006-03.09.2007, fiind funcționar public al Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii, angajații pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.În temeiul art. 9, alin. 4 din nr.OUG 63/2003, Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2. având următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce -și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale."
Față de aceste dispoziții, tribunalul constatat că reclamanta - personal civil în cadrul administrației publice locale a Municipiului B este îndreptățită la indemnizația dispozitiv de 25 % din salariul de bază, așa cum a solicitat în acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct.9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că: dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, și Ministerul Justiției, iar Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 496/2003 nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Indemnizația de dispozitiv se aplică numai la angajații din structurile Ministerul Administrației și Internelor și nu funcționarilor publici din cadrul serviciilor specializate deci subordonate consiliilor locale. Se invocă principiul autonomiei locale. Recurentul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor arată că este un serviciu public cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Local B și nu este subordonat Ministerului d e Interne.
La dosar a depus întâmpinare intimata reclamantă solicitând respingerea recursului. Arată că toți funcționarii acestui serviciu primesc din luna mai 2008 acest spor de dispozitiv de 25 %. Se citează și dispozițiile art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor și o adresă a ministerului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată, raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin instanță a reținut corect situația de fapt. Reclamanta este funcționar public în cadrul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor. Indemnizația de dispozitiv este reglementată prin Legea nr.138/1999 fiind o indemnizație care se acorda inițial persoanelor care aveau
calitatea de militar, in sectoarele de apărare națională, ordine publică si
siguranța națională dar și salariaților civili din unitățile militare. In cursul anului 2002 s-a procedat la demilitarizarea instituției poliției, iar in anul 2004 la cea a foștilor militari din sistemul penitenciar. Pentru ambele categorii s-au păstrat prin lege toate drepturile de natură salarială si alte drepturi acordate anterior militarilor, inclusiv indemnizația de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza. Indemnizația de dispozitiv a fost acordata încă de la intrarea in vigoare a Legii nr.138 /1999 și personalului civil din poliție și subunitățile subordonate Ministerului d e Interne. Tot personalul încadrat in cadrul Ministerului d e Interne beneficia de indemnizația de dispozitiv.
In anul 2003 Ministerul d e Interne a fuzionat cu Ministerul Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației si Internelor, denumit in prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Pentru eliminarea unor discriminări prin acordarea unor drepturi suplimentare, pentru unele categorii de funcționari și personal civil contractual, fata de alți angajați inițial in administrația publica din structura noului Minister al Administrației și Internelor constituit in anul 2003, a fost emis Ordinul ministrului nr.496/23.07.2003 prin care la pct.9 pct.2 se prevede ca " indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-și desfășoară activitatea si in domeniul administrației publice!"La pct.31 pct. l din Ordin este definit personalul civil ca reprezentând atât funcționarii publici, cat si personalul contractual din toate unitățile ce intră in structura acestui minister. Se mai precizează in Ordin ca personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază de dreptul reglementat in art. 13 din Legea nr.138/1999, respectiv indemnizația de dispozitiv lunara de 25% din salariul de bază.
În consecință, fata de dispozițiile din actele normative menționate rezultă că reclamanta, angajată în sistemul administrației publice în cadrul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor, serviciu încadrat de legiuitor în structura Ministerul Internelor și Reformei Administrative, beneficiază de indemnizația de dispozitiv. Ordinul nr. 496/2003 al ministrului administrației și internelor este aplicabil și acesteia. Ordinul nu a fost abrogat sau modificat în mod expres în sensul că acestei categorii de funcționari publici, în care se încadrează și reclamanta nu li s-ar aplica. Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nu a fost publicat în Monitorul Oficial, dar este în vigoare și se aplică.
Pe lângă argumentele generale avute în vedere, Curtea va reține și reglementarea specială a serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor. Art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare locale de evidență a persoanelor prevede că "se înființează în subordinea consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, servicii publice comunitare locale de evidență a persoanelor prin reorganizarea compartimentelor de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor locale și a formațiunilor locale de evidență a populației din structura Ministerului Administrației și Internelor", servicii publice aflate sub autoritatea și conducerea Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerul Administrației și Internelor.
Deci Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor este un serviciu public în subordinea Consiliului Local B, care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice sub autoritatea Ministerului Administrației și Internelor.
Nu se încalcă principiul autonomiei locale. Și celelalte drepturi salariale ale funcționarilor publici încadrați în administrația publică locală sunt stabilite prin acte normative la nivelul central.
Instanța va avea în vedere și împrejurarea că personalul similar din cadrul aceluiași serviciu public primește indemnizația de dispozitiv.
Prin neacordarea acestor drepturi și reclamantei s-ar ajunge la o situație discriminatorie care nu ar avea o justificare obiectivă și rezonabilă încălcându-se astfel prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Beian contra României.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul și să mențină sentința atacată cu completarea motivării din prezenta deciziei.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B împotriva Sentinței civile nr. 809/CA/07.10.2009 a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.12.2009.
Judecător, Judecător,
- - - -
Cu opinie separată, în sensul admiterii recursului declarat de pârât, modificării în tot a hotărârii atacate și respingerii acțiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor
Președinte,
- -
Grefier,
Red. MC 08.12.2009/dact. VP 18.12.2009/4 ex.
Judecător fond
Opinie separată
Spre deosebire de opinia majoritară apreciez că în cauză este necesară admiterea recursului declarat de pârât, modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantă, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții stabilesc că "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Art. 47 din acest act normativ stabilesc faptul că "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege", iar art. 49 stipulează: "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Conform dispozițiilor art.13 din Legea nr. 138/1999 "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar acelor categorii de personal civil care își desfășoară activitatea în structurile indicate, fără ca drepturile salariale suplimentare constând în indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din salariul de bază să poată fi recunoscute și acordate tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală.
În aplicarea legii Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 privind modificarea și completarea Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit pct. 9.2 din ordin: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar pct. 31.1 precizează: "prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Prin dispozițiile ordinului enunțat mai sus nu s-a acordat dreptul salarial constând în indemnizația de dispozitiv întregului personal civil care își desfășoară activitatea în administrația publică locală, ci au fost interpretate și s-a asigurat punerea în aplicare a prevederilor art. 47 și 49 din Legea nr. 138/1999, raportate la art. 13 din aceeași lege, în contextul în care, după unificarea fostului Minister de Interne cu fostul Minister al Administrației, noului Minister al Administrației și Internelor i s-au stabilit atribuții atât în domeniul ordinii și siguranței publice, cât și în domeniul administrației publice, conform prevederilor art. 14 alin. 1 lit. a și b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 63/2003.
Au fost necesare aceste precizări întrucât Legea nr. 138/1999 și Ordinul nr. 275/2002, sunt adoptate anterior procesului de reorganizare a Ministerului d e Interne și se refereau numai la personalul civil din instituțiile cu activitate în domeniul ordinii publice și siguranței naționale.
Personalul fostului Minister al Administrației și Internelor a fost transferat în interesul serviciului la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu menținerea funcțiilor deținute și a drepturilor salariale dobândite anterior, conform prevederilor art. 18 alin. 2 și 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Așadar, dispozițiile Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 nu pot fi analizate de sine stătător, ci în raport de dispozițiile Ordonanțelor de Urgență ale Guvernului nr. 63/2003 și 30/2007 care prevăd în mod expres și limitativ instituțiile publice și organele de specialitate ce fac parte din domeniul administrației publice centrale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, fără ca printre acestea să se regăsească Administrația Publică Locală, astfel cum este definită de Constituția României în Secțiunea a 2-a din Capitolul V - Titlul III și care se organizează și funcționează potrivit art. 2 alin.1 din Legea nr. 215/2001, republicată, în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale și desconcentrării serviciilor publice.
Ca urmare, numai funcționarii publici și personalul contractual care își desfășoară activitatea în instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea actualului Minister al Administrației și Internelor, precum și personalul care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale ori a prefecturilor care au beneficiat și înainte de transfer sau detașare, de indemnizația de dispozitiv, beneficiază și în continuare de acest drept salarial.
Având în vedere cele precizate, dispozițiile pct.9.2 din Ordinul nr. 496 din 18 iulie 2003, potrivit cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, se aplică în exclusivitate numai funcționarilor publici și personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor, transferați în domeniul administrației publice și care, anterior transferului, au beneficiat de acest drept salarial.
De altfel, chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că acest drept nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil, ci doar militarilor și personalului civil în raporturi de serviciu cu unități militare și nu pot fi echivalate obligațiile, îndatoririle și privațiunile specifice acestei categorii cu cele ce decurg din raporturile de serviciu ale altor funcționari publici sau personal contractual.
A extinde aplicabilitatea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 și asupra altor categorii de funcționari publici și personal contractual aflate în raporturi de muncă cu o autoritate publică locală, echivalează cu adăugarea la lege și acordarea unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute în actele normative ce reglementează salarizarea acestora.
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilite a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și actele normative ulterioare care reglementează drepturile salariale ale acestor categorii de personal civil, nu cuprind dispoziții referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv.
Nu există discriminare în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 16 din Constituția României și ale Cartei Europene a Autonomiei Locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997, în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual transferat în structurile administrației publice, instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, precum și a celui detașat în serviciile publice comunitare din subordinea consiliilor locale ori a prefecturilor și celelalte categorii de funcționari publici și personalul contractual care își desfășoară activitatea în alte instituții și servicii publice din administrația locală, întrucât personalul care a lucrat în structurile fostului Minister de Interne a beneficiat de sporul de dispozitiv, iar prin Ordinul nr. 496/2003 s-a asigurat continuitatea acordării acestui drept salarial, în condițiile în care prin art.17 alin.3 din Ordonanța de Urgență ale Guvernului nr. 63/2003 și art.18 alin.3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2007, acte normative succesive ce au reglementat măsuri de reorganizare a acestui minister, s-a prevăzut că personalul din cadrul său își păstrează drepturile dobândite anterior.
Numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură sporurile sau alte indemnizații se acordă unor anumite categorii de salariați, singura condiție fiind ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice, sub toate aspectele.
Principiul egalității de tratament nu exclude soluții diferite pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, legată de aplicarea garanției instituită de art. 14 din Convenție, a subliniat că o diferență de tratament are natură discriminatorie, numai dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
De asemenea, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură, diferențele dintre situațiile analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.
Se mai reține faptul că nu se poate reține existența sa nu a unei situații discriminatorii care ar putea fi invocată pe calea acțiunii în instanță având în vedere dispozițiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia în recurs în interesul legii. Totodată, existența unei practici judiciare diferite în materie nu este un motiv de drept pentru admiterea acțiunii reclamantei, având în vedere că ceea ce se aplică este legea iar practica judiciară nu este izvor de drept.
Pentru aceste considerente apreciez că este necesară admiterea recursului declarat în cauză și respingerea acțiunii reclamantei.
Judecător,
- -
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu, Marcela
