Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 85/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 03.11.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.85
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și protecției Sociale consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 15.02.2010 concluzii scrise din partea reclamantei.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe excepțiile invocate în cauză, respectiv excepția de netimbrarea acțiunii, necompetența materială a instanței inițial investite, excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii pentru nefinalizarea procedurii prealabile, precum și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale precum și pe fondul cauzei.
Reprezentanta pârâtului pune concluzii de admitere a excepțiilor iar pe fond solicită respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- la 03.11.2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B, anularea Ordinului nr.949/13.10.2009 emis de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, reintegrarea reclamantei pe funcția și postul deținut anterior emiterii Ordinului nr.949/13.10.2009, respectiv aceea de Director la Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale C-S precum și plata despăgubirilor constând în drepturile salariale la care a fost îndreptățită conform Contractului de management și de care a fost lipsită ca urmare emite a ordinului atacat, despăgubiri ce urmează a fi achitate până la reîncadrarea efectivă a reclamantei pe funcția și postul deținut anterior emiterii actului administrativ contestat.
În motivarea acțiunii se arată că, prin Ordinul nr.1184/25.05.2009 emis de MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Sociale, urmat de încheierea contractului de management nr.7398/28.05.2009 reclamanta a fost numită în funcția de Director la Casa Județeană de Pensii C-S, pe o perioadă de maxim 4 ani.
Contractul de management astfel încheiat este asimilat contractului individual de muncă iar conform art. IV aliniatul 11 din nr.OUG105/2009 raporturile de serviciu ce se desfășoară în baza acestuia sunt guvernate de dispozițiile Legii nr.188/1999 cu modificările și completările ulterioare precum și ale Codului Muncii.
Prin Ordinul nr.949/13.10.2009, emis de s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantei iar acest ordin este apreciat de aceasta ca fiind nelegal întrucât la data emiterii sale, reclamanta se afla în incapacitate temporară de muncă așa cum rezultă din certificatele medicale depuse la dosar fiind astfel încălcat dispozițiile art.60 aliniatul 1 din Codul Muncii.
Reclamanta mai arată faptul că nu au fost respectate nici condițiile prevăzute de art.70 aliniatul 1 din Codul Muncii întrucât nu sunt prevăzute motivele care au determinat încetarea contractului și nu a fost respectat dreptul la preaviz reglementat de art.73 Codul Muncii și de Legea nr.188/1999 republicată.
Sunt încălcate de asemenea și prevederile contractului de management care la art.9 aliniatul 1 stipulează care sunt situațiile în care poate interveni încetarea contractului de management nefiind incidente nici una din situațiile astfel reglementate.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.554/2004, Legea nr.188/1999 republicată, Legea nr.53/2003, nr.OUG105/2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat în principal excepția de netimbrare a acțiunii conform art.17 aliniatul 2 din Legea nr.554/2004, excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată în condițiile în care reclamanta a introdus acțiunea în contencios administrativ fără să aștepte răspunsul instituției pârâte la cererea prealabilă înregistrată la 20.10.2009 iar pe de altă parte a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile câtă vreme reclamanta s-a adresat cu plângere prealabilă dar nu a făcut în nici un fel dovada că nu a primit răspuns la cererea sa pentru a rezulta astfel că instituția pârâtă nu a respectat termenul legal de soluționare a cererii instanței.
Pe fondul cauzei se arată că cererea de suspendare a executării Ordinul nr.949/13.10.2009 emis de este neîntemeiată întrucât reclamanta poate solicita suspendarea executării unui act administrativ numai în cazul îndeplinirii cumulative a condițiilor privind cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, condiții care nu au fost îndeplinite în speță întrucât reclamanta nu a arătat care este vătămarea ireparabilă pe care ar produce-o punerea în executare a deciziei atacate în fața instanței de contencios. Lipsirea reclamantei de plata drepturilor salariale este o consecință a eliberării acesteia din funcția de conducere și nu o pagubă iminentă în sensul Legii nr.554/2004.
Referitor la cererea privind anularea Ordinului nr.949/13.10.2009 pârâta arată că ordinul a fost emis în conformitate cu prevederile nr.OUG105/2009 care la art. IV aliniatul 1 stipulează că funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de coordonator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, precum și ale serviciilor publice cuprinse în anexa 1 la ordonanță, și adjuncții acestora, sunt și rămân desființate sau după caz se desființează. Ca atare încetarea contractului de management a intervenit conform art. 9 alineatul 1 litera i) din Contractul de management.
Pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea prezentei cauze pe considerentul potrivit căreia contractul de management al reclamantei este asimilat contractului individual de muncă iar cauza dedusă judecății reprezintă un litigiu de muncă ce este de competența materială a tribunalului - secția litigii de muncă, conform art.2 aliniatul 1 litera c) Cod procedură civilă coroborat cu art.284 Codul Muncii și art.71 din Legea nr.188/1999. S-a invocat totodată și excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât câtă vreme emitenta ordinului este Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și excepția netimbrării acțiunii.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamantă la termenul de judecată din 18.01.2010 aceasta a solicitat respingerea excepțiilor invocate în privința timbrajului solicitând a se reține că s-a conformat dispoziției instanței pentru termenul de judecată din 18.01.2010. În privința necompetenței materiale a instanței se arată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.10 aliniatul 1 teza a -II- a din Legea nr.554/2004 cu raportare la art.106 din Legea nr.188/1999 republicată și câtă vreme îi sunt aplicabile dispozițiile din Statul funcționarilor publici atunci competența soluționării cauzei revine instanței de contencios administrativ.
Asupra excepției de prematuritate și de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, reclamanta a opinat în sensul respingerii acesteia, întrucât în speță a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004 prin plângerea înregistrată la 16.10.2009 la care pârâții au formulat și răspunsul înregistrat sub nr.3128/2.12.2009 astfel încât procedura prealabilă a fost întrutotul îndeplinită în speță.
Pe fondul cauzei se arată că cererea de suspendare a Ordinul nr.949/2009 este admisibilă întrucât sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat de vreme ce ordinul a fost emis cu încălcarea cerințelor de formă și de fond prevăzute de lege cu atât mai mult cu cât acesta a fost emis în perioada în care reclamanta se afla în incapacitate temporară de muncă precum și prevenirea unei pagube iminente întrucât reclamanta suferă un prejudiciu material viitor și previzibil prin pierderea singurei surse de venit.
La dosar s-au depus următoarele acte: acțiunea introductivă, chitanța pentru plata taxei de timbru, Ordinul nr.949/13.10.2009 emis de și Ordinul nr.1184/25.05.2009 emis de Ministrul Familiei și Protecției Sociale, adresa nr.11748/2.01.2009, certificate de concediu medical, contractul de management nr.7398/28.05.2009 și anexa 1 la contract, delegație, întâmpinări, împuternicire avocațială, răspuns la întâmpinare, Decizia Curții Constituționale nr.1629/3.12.2009, copia plângerii prealabile, adresa nr. 3128/2.11.2009 sentința civilă nr.365/12.11.2009, concluzii scrise și chitanța pentru plata onorariului avocațial.
Având de analizat în prealabil soluționării fondului excepțiile invocate de pârâți referitoare la netimbrarea acțiunii, necompetența materială a instanței inițial investite, excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii pentru nefinalizarea procedurii prealabile, precum și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Curtea urmează a analiza aceste excepții prin raportare la prevederile art.137, aliniatul 1 Cod procedură civilă iar în privința excepției de netimbrare aceasta urmează a fi respinsă observându-se că inițial reclamanta a timbrat acțiunea introductivă cu suma de 4 lei conform actului de la fila 3 dosar iar ulterior ca urmare a dispoziției instanței, pentru termenul de judecată din 18.01.2010, reclamanta a completat timbrarea cu suma de 39 lei astfel încât în speță au fost respectate dispozițiile art.17 aliniatul 2 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora pentru cererile formulate în baza Legii nr.554/2004 se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997, dispoziții care se coroborează cu art.3 litera m) din Legea nr. 146/1997, fiind timbrat cu 4 lei petitul privind anularea actului administrativ și cu 39 lei petitul privind repararea pagubelor suferite respectiv plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale.
Referitor la excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA, Secția contencios administrativ și fiscal, instanța reține că aceasta este neîntemeiată întrucât în speță se solicită anularea unui act administrativ individual emis de către pârâtă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B, ce reprezintă o instituție publică autonomă de interes național astfel încât având în vedere poziția pe care o ocupă această pârâtă în sistemul administrației publice, sunt incidente prevederile art.10 aliniatul 1 teza a -II-a din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.3 punctul 1 Cod procedură civilă, competența aparținând în primă instanță Curții de Apel câtă vreme este vorba despre acte emise de o instituției sau o unitate centrală.
La acest argument se adaugă și acela potrivit căruia în conformitate cu nr.OUG105/2009 art.IV aliniatul 11 funcționarilor publici și personalului încadrta în regim contractual care ocupă posturi de natura celor prevăzute la aliniatul 1 ale aceluiași articol, li se aplicau în mod corespunzător prevederile Legii nr.188/1999 republicată, dispoziție care s-a regăsit în cuprinsul ordinului atacat unde la aliniatul 2 se prevede că acesta poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă, reținându-se astfel că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile cuprinse în statutul funcționarilor publici și deci și dispozițiile art.106 care stabilesc în competența instanței de contencios administrativ cauzele privind raportul de serviciu al funcționarului public.
Față de aceste considerente văzând și dispozițiile art.158 aliniatul 2 Cod procedură civilă Curtea va respinge excepția de necompetență materială astfel invocată.
În privința excepției prematurității introducerii acțiunii și a inadmisibilității pentru neîndeplinirea și nefinalizarea procedurii prealabile, instanța reține că aceste excepții au fost invocate de pârâți prin întâmpinările depuse la dosar ocazie cu care aceștia au recunoscut că reclamanta a formulat plângere prealabilă dar s-a susținut faptul că aceasta nu a așteptat finalizarea procedurii prealabile.
Raportat la acest aspect instanța reține că reclamanta a formulat plângere prealabilă conform actelor aflate la filele 52 - 55 dosar fond, iar prin adresa nr. 3128/2.12.2009 s-a comunicat reclamantei de către pârâta, investită cu solicitarea de revocare a Ordinului nr.949/13.10.2009 faptul că ordinul atacat este temeinic și legal fiind emis cu respectarea nr.OUG105/2009. Rezultă astfel că în speță reclamanta și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.7 aliniatul 1 din Legea nr.554/2004 în sensul de a se adresa autorității emitente, înainte de formularea acțiunii în contencios administrativ, cu o cerere de revocare a actului atacat, iar la rândul său pârâta Sas oluționat plângerea prealabilă astfel formulată așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr.3128/2.11.2009 (fila 56 dosar) astfel încât la data de 03.11.2009, data introducerii prezentei acțiuni reclamanta putea uza de dispozițiile art.8 aliniatul 1 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care instanța va respinge excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasivă a pârâtului Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în baza art.137 aliniatul 1 Cod procedură civilă ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, Curtea reține că această excepție este întemeiată întrucât în speță se atacă actul administrativ emis de pârâta iar nu un act administrativ emis de către pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, iar calitatea de autoritate emitentă a actului atacat atrage și calitatea procesual pasivă în prezenta cauză.
Deși pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar, iar ulterior reclamanta prin răspunsul la întâmpinare au formulat aserțiuni cu privire la condițiile legale în care se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ conform art.14 din Legea nr.554/2004, instanța nu va proceda la analizarea acestora întrucât obiectul acțiunii introductive l-a constituit doar anularea Ordinului nr.949/2009, reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale aferente nefiind solicitate pe această cale și suspendarea executării ordinului astfel atacat.
Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:
Prin Ordinul nr.1184/25.05.2009 emis de MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Sociale, reclamanta, în temeiul art. III aliniatul 4 din nr.OUG37/2009 a fost numită în funcția de director coordonator la Casa Județeană de Pensii C-S, fiind încheiat totodată contractul de management nr.7398/28.05.2009 pe o perioadă de 4 ani.
La data de 13.10.2009, pârâta a emis Ordinul nr.949 prin care în baza prevederilor nr.OUG105/2009, a dispus încetarea contractului de management al reclamanta începând cu data de 14.10.2009. Acest ordin a fost apreciat de reclamantei ca nelegal pentru mai multe considerente și anume: pentru faptul că a fost emis în perioada în care reclamanta se afla în incapacitate temporară de muncă fiind astfel încălcate prevederile art.60 aliniatul 1 din Legea nr.53/2003, pentru faptul că nu cuprinde motivele ce au determinat încetarea contractului conform art.70 aliniatul 1 din Legea nr.53/2003 și nu a fost respectat dreptul la preaviz reglementat de art.73 din Legea nr.53/2003. Reclamamnta a mai invocat faptul că nu a fost incident nici unul din cazurile prevăzute la art.9 aliniatul 1 din Contractul de management precum și faptul că prevederile nr.OUG105/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.1629/03.12.2009 a Curții Constituționale.
Raportat la aspectele susținute instanța reține că prin Ordinul de numire în funcție nr.1184/25.05.2009 la art.2 s-a stabilit că pe perioada executării contractului de management reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în Legea nr.161/2003 Cartea I titlul IV articolele 70, 71, 79, 94 - 98 și art. 111 - 114 care reglementează interdicțiile și incompatibilitățile ce intervin în cazul exercitării unor funcții publice, aspect ce se coroborează cu prevederile art. III aliniatul 9 și 11 din nr.OUG37/2009 astfel încât se deduce concluzia potrivit căreia deși contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, funcția deținută de reclamantă aceea de director coordonator a Casei Județene de Pensii C-S reprezintă o funcție publică de conducere, conform art. 9 din Legea nr.188/1999 republicată, funcție căreia îi sunt aplicabile conform art. III aliniatul 11 din nr.OUG37/2009, prevederile Legii nr.188/1999 republicată iar din această perspectivă legalitatea Ordinul nr.969/13.10.2009 va fi analizată prin raportare la prevederile cuprinse în Statul funcționarilor publici.
Sub acest aspect, reclamanta a criticat faptul că ordinul atacat nu cuprinde motivele ce au determinat încetarea contractului de muncă, obligație impusă de art.70 aliniatul 1 din Codul Muncii.
Curtea reține neîntemeiată o asemenea susținere câtă vreme din lecturarea ordinului atacat rezultă că acesta a avut la bază prevederile nr.OUG 105/2009 care la art. IV aliniatul 31 stabilit că funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de coordonator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa 1 la ordonanță și adjuncții acestora, sunt și rămân desființate sau după caz se desființează. Rezultă așadar, că Ordinul nr.969/2009 emis de Saa vut la bază desființarea funcției deținută de reclamantă, menționată în anexa 1 la ordonanță și din această perspectivă nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia ordinului atacat îi lipsește motivarea, chiar dacă în fapt este vorba despre o motivare lapidară ce trebuie coroborată cu prevederile art. IV aliniatul 1 din nr.OUG105/2009.
Luând în considerare aceleași argumente instanța va înlătura și susținerile reclamantei privind lipsa oricăreia dintre cauzele de încetare a contractului de management prevăzută la art.9 aliniatul 1 din Contractul înregistrat sub nr. 7398/28.05.2009 întrucât la acest articol se prevede la lit. h) faptul că prezentul contract de management încetează prin desființarea sau reorganizarea serviciului public deconcentrat iar în fapt ordinul atacat este urmarea dispoziției legale cuprinse la art. IV aliniatul 1 din nr.OUG105/2009 privind desființarea funcției publice de director coordonator al Casei Județene de Pensii C-
Referitor la incidența prevederilor cuprinse în nr.OUG105/2009 instanța reține așa cum a arătat și reclamanta că dispozițiile acestei ordonanțe au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.1629/3.12.2009 pronunțată de Curtea Constituțională prin respectiva deciziei reținându-se în esență faptul că dispozițiile legale cuprinse în nr.OUG105/2009 cuprind aceleași reglementări și soluții legislative ca și cele din cuprinsul nr.OUG37/2009, care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr.1257/7.10.2009 a Curții Constituționale referitoare la încălcarea art.115 aliniatul 7 din Constituție, pe considerentul că prin adoptarea ordonanței respective Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială întrucât nr.OUG 37/2009 afecta statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, statut stabilit prin Legea nr.188/199 republicată în conformitate cu prevederile art.73 aliniatul 3 litera j) din Constituția României potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin legea organică.
Chiar dacă dispozițiile art. IV din nr.OUG105/2009 au fost declarate neconstituționale prin decizia anterior amintită, aceasta produce efecte numai pentru viitor așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor cuprinse la art.31 aliniatul 1 și 3 din Legea nr.47/1992, potrivit cărora decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe este definitivă și obligatorie iar dispoziția declarată neconstituțională este suspendată de drept pe o perioadă de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, iar ulterior își încetează efectele dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Instanța conchide așadar că decizia nr.1629/3.12.2009 a Curți Constituționale produce efecte în privința reclamantei întrucât conform art.9 aliniatul 4 și 5 din Legea nr.554/2004 se conferă dreptul unei persoane vătămate într-un drept sau interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale să solicite instanței acordarea de despăgubiri sau după caz anularea actelor administrative emise în baza dispozițiilor declarate neconstituționale și ca atare declararea ulterioară a neconstituționalității unei dispoziții din ordonanță permite formularea unor acțiuni având ca obiect anularea actelor administrative emise în baza acestor ordonanțe chiar dacă în principiu cauzele de anulare a actelor administrative trebuie să fie anterioare sau concomitente emiterii actului.
Instanța mai reține totodată că în speță ordinul atacat a fost emis la data de 13.10.2009 urmând a produce efecte de la data de 14.10.2009 perioadă în care reclamanta se afla în incapacitate temporară de muncă așa cum rezultă din cuprinsul certificatului de concediu medical seria - nr.- (fila 11 dosar) care atesta că în perioada 09.10.2009 - 15.10.2009 reclamanta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă astfel în cât sunt incidente în speță prevederile art.36 din Legea nr.188/1999 republicată potrivit cărora în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză.
Nerespectarea acestor dispoziții legale coroborate cu faptul că prevederile nr.OUG105/2009 ce au stat la baza emiterii ordinului atacat au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr.1629/03.12.2009, conduc la concluzia potrivit căreia se impune anularea Ordinului nr.969/13.102.009 emis de
În privința cererii reclamantei de reintegrare pe funcția anterior deținută, instanța reține că o asemenea cerere este neîntemeiată întrucât este de observat că reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator a Casei Județene de Pensii C-S în baza prevederilor nr.OUG37/2009, art. III aliniatul 4, prevederi care de asemenea au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr.1257/07.10.2009 iar repunerea în funcție a reclamantei ar presupune validarea unui act administrativ emis în baza unei dispoziții legale declarate la rândul său neconstituționale. Respingerea cererii de reintegrare a reclamantei în funcția deținută anterior va conduce și la respingerea cererii privind plata despăgubirilor constând în plata salariului aferent îndeplinirii acestei funcții, întrucât acest petit este strâns legat de cel privind reintegrarea în funcția deținută anterior.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și prevederile art. 8 aliniatul 1 cu raportare la art.18 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei și va dispune anularea Ordinului nr.949/13.10.2009 emis de pârâta respingând în rest acțiunea reclamantei față de această pârâtă iar în privința pârâtului MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, acțiunea reclamantei va fi respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
În baza art.274 și următoarele Cod procedură civilă, de vreme ce s-a procedat la admiterea în poarte a acțiunii reclamantei, aceasta este îndreptățită a obține de la partea căzută în pretenții respectiv de la pârâta plata cheltuielilor aferente în sumă de 250 lei reprezentând din onorariu avocațial achitat prin chitanța nr.1001/14.01.2010 conform art.276 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B și în consecință:
Dispune anularea Ordinului nr.949 din 13.10.2009 emis de pârâtă.
Respinge în rest acțiunea.
Respinge acțiunea față de pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale.
Obligă pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/08.03.10
TEHNORED:/08.03.10
5.ex./SM/emis 3 com./
Se comunică:
- reclamanta -, - Reșița,-, jud. C-
- pârât 1 - MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, - B,--4, Sector 1
- pârâta 2 - CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, - B,-, Sector 2
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
